Grăniţuire

Grăniţuirea constituie o operaţie de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăţi vecine şi care poate avea loc prin convenţia părţilor sau prin hotărâre judecătorească. În această a doua ipoteză, la stabilirea traseului ce trebuie să-l urmeze hotarul, în situaţia în care nu există o delimitare materială, instanţa de judecată nu poate avea în vedere decât dovezile  privind proprietatea asupra imobilelor vecine.

Din compararea celor două certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor  - seria M11 nr.00332/22.08.1994  emis pentru  S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A. şi seria MO3 nr.2694/06.05.1995 emis pentru S.C.”ICE FELIX” S.A., şi care a stat la baza contractului de leasing încheiat cu reclamanta S.C. CIAD S.R.L.,  se constată că suprafaţa de teren deţinută de pârâtă se suprapune cu o parcelă din suprafaţa deţinută de reclamantă, pentru ambele proprietăţi fiind întocmite documentaţii cadastrale şi, mai mult, fiind deschisă carte funciară.

Nefiind investită şi cu o acţiune în revendicare, instanţa nu  poate stabili  linia de hotar până când nu se lămureşte situaţia proprietăţii asupra respectivei suprafeţe de teren, astfel că acţiunea în grăniţuire formulată de S.C.CIAD S.R.L. urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. (sentinţa civilă nr.7943/18.12.2003)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială în data de  07.05.2002, reclamanta S.C. CIAD S.R.L.  a chemat în judecată pe pârâtele S.C.”ICE FELIX” S.A.  şi S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate că titlurile de proprietate ale celor două pârâte coincid pentru o suprafaţă de 3,798,60 m.p. , să se stabilească ce suprafaţă de teren deţine fiecare dintre cele două pârâte şi să fie obligată pârâta S.C.”ICE FELIX” S.A.  la modificarea contractului de vânzare-cumpărare nr.1449/29.12.2000 printr-un act adiţional în care să se stipuleze suprafaţa reală a terenului şi recalcularea preţului vânzării.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului de leasing nr.1038/2000 a dobândit de la pârâta S.C.”ICE FELIX” S.A., ca urmare a câştigării licitaţiei din 17.08.2000, activul BAZA SPORTIVĂ, în suprafaţă de 21.992,46 m.p.,  din str.Chefalu nr.10-12 sector 2. mai arată că pentru o suprafaţă de 3798,60 m.p., titlul de proprietate al vânzătoarei se suprapunea cu titlul de proprietate al pârâtei S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A., astfel că i s-a predat spre utilizare numai suprafaţa de 18.123,50 m.p.

Mai arată că, dorind să împrejmuiască terenul, a solicitat S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A.  să se procedeze la delimitarea celor două proprietăţi dar aceasta a răspuns că nu poate fi stabilită linia de hotar până nu se va rezolva problema suprafeţei de cca.4000 m.p. pentru care s-au emis două titluri de proprietate, aşa cum rezultă din documentaţiile cadastrale.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.948, 1327, 1336, 1337, 1348, 1364 C.civ.

Alăturat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie: certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr.2694, contract de leasing nr.1038 din 15.09.2000, fişa bunului imobil corespondenţa purtată cu pârâtele pentru delimitarea şi împrejmuirea terenului proprietatea reclamantei.

În şedinţa publică de la 10.09.2002, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, intitulată „completare a acţiunii” solicitând instanţei să stabilească linia de hotar dintre proprietatea sa şi proprietatea pârâtei S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 26.09.2002, pârâta S.C.”ICE FELIX” S.A. 

 a invocat excepţiile lipsei calităţii sale  procesual pasive şi inadmisibilităţii acţiunii în constatare.

În data de 17.10.2002 s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de pârâta  S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A.,  prin care s-au invocat excepţia prematurităţii cererii în grăniţuire, câtă vreme nu s-a tranşat problema dreptului de proprietate asupra terenului, e4xcepţia necompetenţei materiale a Tribunalului – Secţia Comercială, acţiunea în grăniţuire fiind de competenţa instanţei civile şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, reclamanta având la dispoziţie acţiunea în revendicare.

Prin sentinţa civilă nr.13.982/19.11.2002, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

În data de 20.02.2003, reclamanta a depus la dosar o nouă cerere precizatoare, prin care învederează instanţei că renunţă la toate capetele de cerere din acţiunea introductivă şi la judecata cu pârâta S.C.”ICE FELIX” S.A., obiectul cauzei constituindu-l stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa şi proprietate pârâtei S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.584 Cod civil.

Pentru stabilirea liniei de hotar s-a solicitat, instanţa încuviinţând, efectuarea unei expertize topografice ale cărei obiective au fost: identificarea suprafeţei de teren deţinută de reclamantă, a suprafeţei de teren deţinută de pârâtă, dacă terenurile sunt învecinate, identificarea unei eventuale linii de hotar deja existente sau stabilirea unei linii de hotar.

Expertiza efectuată în cauză a evidenţiat faptul că o suprafaţă de 2.628,29 m.p. de teren este inclusă în titlurile de proprietate ale celor două societăţi, S.C. CIAD S.R.L. şi  S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A., documentaţiile de cadastru fiind avizate de OCGC-MB iar dreptul de proprietate al fiecăreia dintre proprietăţi fiind înscris în cartea funciară. În această situaţie, expertul a arătat că nu poate stabili  linia de hotar atâta timp cât nu se stabileşte cine este proprietarul suprafeţei de 2.628,29 m.p. teren.

Ulterior, printr-o completare la raportul de expertiză, a solicitat instanţei să stabilească cui aparţine respectiva suprafaţă de teren urmând ca, după ce instanţa va stabili care titlu este valabil, să se stabilească hotarul dintre cele două proprietăţi.

Grăniţuirea constituie o operaţie de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăţi vecine şi care poate avea loc prin convenţia părţilor sau prin hotărâre judecătorească. În această a doua ipoteză, la stabilirea traseului ce trebuie să-l urmeze hotarul, în situaţia în care nu există o delimitare materială, instanţa de judecată nu poate avea în vedere decât dovezile  privind proprietatea asupra imobilelor vecine.

Din compararea celor două certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor  - seria M11 nr.00332/22.08.1994  emis pentru  S.C.EDITURA ADEVĂRUL S.A. şi seria MO3 nr.2694/06.05.1995 emis pentru S.C.”ICE FELIX” S.A., şi care a stat la baza contractului de leasing încheiat cu reclamanta S.C. CIAD S.R.L.,  se constată că suprafaţa de teren deţinută de pârâtă se suprapune cu o parcelă din suprafaţa deţinută de reclamantă, pentru ambele proprietăţi fiind întocmite documentaţii cadastrale şi, mai mult, fiind deschisă carte funciară.

Nefiind investită şi cu o acţiune în revendicare, instanţa nu  poate stabili  linia de hotar până când nu se lămureşte situaţia proprietăţii asupra respectivei suprafeţe de teren, astfel că acţiunea în grăniţuire formulată de S.C.CIAD S.R.L. urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare