Grăniţuire

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA 

 ÎNTORSURA BUZĂULUI DOSAR NR.(…)

SENTINŢA CIVILĂ NR.192

Şedinţa publica din data de 01.07.2015.

Instanţa constituită din:

 PREŞEDINTE : (…)– judecător

GREFIER : .(…)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă având ca obiect „Grăniţuire” privind pe reclamanţii (...) şi (...),  în contradictoriu cu pârâtul (...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

Concluziile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 17.06.2015 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunţarea s-a amânat pentru data de 01.07.2015, când urmare a deliberării ,instanţa  a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei  de faţă, constată următoarele :

I. Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului, sub nr. (…) la data de 20.07.2011  s-a înregistrat cererea formulată şi completată ulterior (f.19-20) de reclamanţii (...) şi (...), în contradictoriu cu pârâtul (...), prin care s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună următoarele:

În principal:

1. Obligarea pârâtului la grăniţuirea terenului vecin cu proprietatea sa;

2. Obligarea pârâtului la desfiinţarea sălciilor existente pe terenul proprietatea sa şi pe linia de hotar dintre proprietăţile limitrofe iar în caz de refuz, să fie autorizaţi să-i desfiinţeze pe cheltuiala pârâtului iar  în subsidiar obligarea pârâtului la curăţarea, întreţinerea şi tăierea crengilor arborilor şi sălciilor existente pe terenul proprietatea sa  sub sancţiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere iar în caz de refuz, să fie autorizaţi să efectueze aceste lucrări de pe cheltuiala pârâtului.

3. Obligarea pârâtului, la modificarea streaşinii construcţiilor proprietatea sa, situate în vecinătatea imobilelor ale căror proprietari sunt, astfel încât, apele din ploi şi zăpada să se scurgă pe terenul proprietatea pârâtului, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere;

4. Obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 lei, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului şi valoarea recoltei, începând cu anul 2008 şi până în prezent, recoltă ce ar fi cules-o în situaţia în care pârâtul nu ar fi plantat arborii;

5. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze.

În fapt, au arătat reclamanţii că sunt proprietarii imobilului situat în .(…) , judeţul .(…) , înscris în CF nr.24147 Întorsura Buzăului ( provenit din conversia CF nr.4548 Buzăul Ardelean) nr.top 2464, 2465, 2466 fâneaţă, casă de lemn, curte arabil în favoarea reclamantului (...) şi soţia (...) – decedată la (…) -, cu titlu de cumpărare, reclamantul (...) fiind descendentul persoanei decedate, imobil ce se învecinează la Est cu proprietatea pârâtului (...), la Vest cu proprietatea lui (...), la Nord cu râul Buzău iar la Sus , strada Învăţător Gheorghe Zaharia.

Au arătat reclamanţii că între proprietatea lor şi terenul proprietatea pârâtul nu există o linie de hotar fixată potrivit dreptului de proprietate, ceea ce a creat neînţelegeri, iar pârâtul, a desfiinţat semnele vizibile de hotar, acaparând o suprafaţă totală de 1096 mp., reprezentată de o fâşie lungă de 137 m. cu lăţime de 8 m.

S-a mai susţinut de către reclamanţi că pârâtul a plantat cu rea-credinţă în interiorul imobilului lor sălcii,  şi care stânjenesc folosinţa acestuia potrivit destinaţie, prin umbrirea terenului, umezeală şi întinderea rădăcinilor, fiind împiedicaţi să-l cultive, ceea ce le-a creat prejudicii. S-a arătat că au intenţionat să cultive cartofi şi să recolteze fân, ce presupunea o cantitate de 800 kg. de fân pe an,  la preţul de 2 lei/kg, iar cartofi 300 kg./an la preţul de 1 leu/kg.

În drept se invocă dispoziţiile art.584, art.607, art.670, art.969, art.998-999, aret.1073-1074 Cod civil de la 1864.

Alăturat cererii şi pe parcursul judecăţii, reclamanţii au anexat următoarele înscrisuri: extras CF nr.24147 Întorsura Buzăului, adeverinţa nr. (…) /28.06.2011 eliberată de Primăria oraşului Întorsura Buzăului, certificat de deces privind pe (...), certificat naştere pârâtul (...), certificat căsătorie reclamant (...), contract vânzare cumpărare şi schiţă de carte funciară.(f.8-14 vol.I, 55, 137 vol.II)

II. Situându-se pe o poziţie procesual contradictorie pârâtul (...), la termenul de judecată din 29.09.2011 a depus întâmpinare.(f.24-26), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului (...) iar pe fondul cauze a solicitat respingerea cererii formulate şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu prezenta cauză.

Privitor la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului (...),  a susţinut pârâtul că acesta nu are calitate de proprietar înscris în cartea funciară ci proprietari sunt reclamantul (…)şi soţia (…) - decedată, iar dezbaterea succesiunii nu s-a efectuat cu consecinţa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.

Pe fondul cauzei, a arătat pârâtul că privitor la primul petit, între cele două terenuri limitrofe, pe o anumită lungime ce le delimitează, se găsesc arbori cu o grosime de 80 cm. ceea ce demonstrează că au fost sădiţi cu mult timp în urmă – aproximativ 100 de ani, astfel că nu avea cum să schimbe semnele de hotar. În continuarea delimitării terenurilor, susţinerea reclamantului că delimitarea se face printr-o linie curbă până la râul Buzău, nu corespunde adevărului, deoarece delimitarea este printr-o linie dreaptă.

În ceea ce priveşte petitul nr.2, se arată că sălciile foarte groase sunt veritabile semne de hotar iar acestea nu se găsesc doar pe proprietatea reclamanţilor ci şi pe a sa, fiind proprietate comună iar linia de hotar trece prin axa acestor sălcii.

În ceea ce priveşte petitul 3 se arată  că sălciile puteau fi curăţate de reclamant pe partea sa, iar din motive medicale şi-a îndeplinit  obligaţia de a curăţa sălciile înspre proprietatea sa, însă cu întârziere.

În ceea ce priveşte susţinerea că apa se scurge pe terenul său, a arătat pârâtul că terenul reclamantului este mai jos decât al său şi acesta este motivul pentru care apa se infiltrează pe terenul reclamantului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă de la 1865, art.578 şi art.615 Cod civil de la 19864.

Pârâtul a depus extrasul CF nr.24210 Întorsura Buzăului ( provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.43 Buzăul Ardelean) nr.top 2437-2441. (f.29-30)

III. La termenul de judecată din 29.09.2011, reclamanţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului (...) iar prin încheierea de şedinţă  pronunţată la data de 20.10.2011, instanţa a respins atât excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului (…) cât şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului (...), argumentele în fapt şi în drept fiind expuse în conţinutul încheierii pronunţate.(f.38 vol.I)

 IV. În temeiul art.167 Cod procedură civilă de la 1865 s-a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului (f.45-46 vol.I), proba testimonială cu martorii (...) şi (...) (f.49-50 vol.I), cercetare locală (f.49-50 vol.I, 84-86 vol.II.) expertiza tehnică de identificare a imobilelor şi de stabilire a liniei de hotar întocmită de expert ing.(...) (f.126-141 vol.I, 152-155 vol.I, 104-105, 178-180 vol.II.), expertiza tehnică judiciară în construcţii  întocmită de exp. (...) (f.181-193 vol.I) şi expertiză de evaluare a prejudiciului întocmită de expert (...). (f.33-38, 91 vol.II)

Din oficiu, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamanţilor şi pârâtului (f.135-136) şi sa solicitat depunerea la dosar de către reclamant a contractului de vânzare cumpărare ce are ca obiect terenul ce se solicită a se grăniţui proprietatea (f.137) cât şi copii de cărţi funciare şi înscrisurile ce au stata la baza înscrierilor, privind terenul proprietatea reclamanţilor.(f.141-176)

V. Cererea este legal timbrată potrivit petitelor acesteia cu taxă judiciară în cuantum total de 806 lei potrivit art.2 lit.d, art.3 lit.i din Legea nr.146/1997 în vigoare la data formulării cererii şi timbru judiciar de 12 lei. (f.6, 18, 32-33)

VI. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1.În fapt, reclamanţii (...) şi (...), sunt coproprietari – cu titlu de cumpărare şi moştenire – ai imobilului teren pe care sunt edificate construcţii, situat  în (…), judeţul (…), înscris în CF nr.24147 Întorsura Buzăului ( provenit din conversia CF nr.4548 Buzăul Ardelean) nr.top 2464, 2465, 2466 fâneaţă, casă de lemn, curte arabil în suprafaţă totală de 7560 mp. în favoarea reclamantului (...) şi soţia (...) , decedată la (…). (f.8-13) Reclamantul (...) şi soţia (...) – decedată – au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la vânzătorul (...) – tatăl reclamantului (...) -, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.643 din 06.02.1992 la Notariatul de Stat Covasna. (f.137 vol.II)

Astfel cum rezultă din copia CF nr.50 Buzăul Ardelean nr.top 2464-2469 teren de 19394 mp. (f.145-149, 162), terenul  coproprietatea  reclamanţilor, face parte din terenul înscris în cartea funciară nr.50 şi care a fost coproprietatea lui (...), (...) şi (...) – ultimul,  antecesorului reclamantului (...) – dobândit de cei trei coproprietari cu titlu de moştenire.

 Prin sentinţa civilă nr. (…) pronunţată la 20.11.1985 de Judecătoria Sfântu Gheorghe  în dosar nr. (…), s-a dispus sistarea indiviziunii în care se găseau cei trei coproprietari, fiind atribuit lotul de teren  cu nr.top 2464 fâneaţă de 3183 mp, nr.top 2465 casă de lemn şi curte de 337 mp şi nr.top 1466/1, arabil de 4040 mp. antecesorului reclamantului (...) – (...) -  fiind ulterior înscris în CF nr.4548 Buzăul Ardelean nr.top 2464, 2465, 2466/1.

Cert şi de necontestat, rezultă că imobilul proprietatea  reclamanţilor, reprezintă o moştenire de familie, anterior acestora, proprietar înscris în cartea funciară  fiind antecesorul reclamantului (...), iar acest imobil împreună cu  imobilul proprietarilor vecini ( rude), au format un singur corp, proprietar fiind autorul comun al  antecesorului reclamantului (...) – (...)ian , (...) şi (...).

Reclamantul (...) a recunoscut cu ocazia  interogatoriului administrat din oficiu de instanţă, că terenul a aparţinut tatălui său, ce a vândut nuda proprietate reclamantului şi soţiei sale, însă, la momentul cumpărării, nu au efectuat o măsurătoare a terenului, reclamantul susţinând că a cumpărat ceea ce a folosit şi tatăl  său (...).(f.135)

Mai trebuie reţinut, contrar celor susţinute de reclamanţi în conţinutul cererii introductive privitor la neînţelegerile dintre ei şi pârât privind hotarul imobilelor învecinate – cum că ar fi intervenit în vara anului 2011, anterior promovării cererii – că reclamantul (...) a recunoscut cu ocazia interogatoriului, că neînţelegerile privitor la  grăniţuirea proprietăţilor au existat şi între părinţii  părţilor, cu mulţi ani înainte. Însă, cu toate acestea, la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare în anul 1992, între antecesorul reclamantului (...) -  şi reclamant împreună cu soţia (...), nu s-a procedat la o măsurătoare a terenului sau încheierea unui proces verbal de vecinătate. În fapt, perfectarea vânzării nudei proprietăţi s-a efectuat doar scriptic nu şi faptic, deşi existau neînţelegeri privitor la limita de hotar.

În ceea ce priveşte imobilul învecinat, proprietatea pârâtului (...), astfel cum s-a identificat prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing.(...), este situat  în (…), judeţul (…) şi este înscris în CF nr.24210 Întorsura Buzăului ( provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.43 Buzăul Ardelean) nr.top. 2437-2441 arabil fâneaţă curţi construcţii de 52430 mp. coproprietari fiind (...) – antecesorului pârâtului (...) cu cota de 4160/14575 de sub B.1 şi 2 şi alţi 8 coproprietari, ce pârâtul a susţinut potrivit interogatoriului administrat (f.136 vol.II)  că sunt rudele sale – mătuşi şi unchi – ce fiecare foloseşte câte o parcelă.(f.29 vol.I)

Cert este că privitor la terenul de 52430 mp. înscris în cartea funciară anterior enunţată, coproprietarii înscrişi nu au procedat la ieşirea din indiviziune şi îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, antecesorul pârâtului (...)  ( (...) ) fiind în posesia şi folosinţa terenului ce a fost identificat prin expertiza tehnică întocmită de expert (...) şi care are o suprafaţă  de peste 8000 mp.

Cele două imobile proprietatea părţilor sunt învecinate iar cu ocazia efectuării cercetării locale din data de 16.10.2014 (f.84-86 vol.II), instanţa a constatat existenţa unor copaci ce delimitează parţial proprietăţile, copaci foarte mari şi vechi şi  atât reclamanţii cât şi pârâtul (...), au intrând în proprietatea imobilelor ce au aparţinut antecesorilor, delimitate parţial de aceşti copaci.

Astfel cum rezultă din conţinutul interogatoriului administrat din oficiu reclamantului (...) (f.135) deşi a susţinut în conţinutul cererii introductive că pârâtul a sădit acei copaci, acesta recunoaşte că a auzit de la tatăl său, ce era născut în anul 1911, că copacii au fost sădiţi în timpul războiului de tatăl pârâtului – (...) -. Şi pârâtul (...) a relatat cu ocazia administrării interogatoriului din oficiu (f.136) cât şi în conţinutul întâmpinării, că acei copaci nu au fost sădiţi de el, astfel cum a susţinut reclamantul ci de bunicul său, înainte de război.

In fapt, se va mai reţine împrejurarea că parţial imobilul proprietatea pârâtului (...)  se învecinează cu terenul proprietatea reclamanţilor şi cu o parte din construcţiile existente pe teren,  între punctele 18-55  anexa 1C1.(f.105 vol.II)

2. Asupra petiului privind grăniţuirea proprietăţilor.

Reclamanţii au formulat prezenta acţiune în grăniţuire şi deşi au indicat cum că pârâtul i-a deposedat de o suprafaţă de teren de 1096 mp. nu au solicitat şi revendicarea acestei suprafeţe.

În soluţionarea petitului de grăniţuire,  instanţa va avea în vedere faptul că grăniţuirea reprezintă o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăţi vecine, acţiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze hotarul, fiind întemeiată pe dispoziţiile art.584 Cod civil de la 1864.

Rezultă că grăniţuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi în situaţia în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părţi.

Totodată este necesar ca o grăniţuire, dispusă prin hotărâre judecătorească, să rezolve contestaţiile şi pretenţiile părţilor cu caracter revendicativ, dar şi să ţină seama de transformările produse în configuraţia terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosinţă utilă a proprietăţilor.

Astfel cum rezultă din chiar conţinutul motivării în fapt a cererii introductive de instanţă, reclamanţii, au recunoscut că  între imobilul proprietate şi imobilele proprietatea pârâţilor există parţial copaci sădiţi, însă cu toate acestea au îndoieli cu privire la graniţa reală, împrejurări  ce au generat neînţelegeri, mai mult privitor la partea de teren ce nu este delimitată de copaci, înspre râul Buzău.

Trebuie reţinut că grăniţuirea presupune reconstituirea hotarului iniţial existent între două fonduri învecinate, astfel că menirea instanţei este de a  stabili în urma probatoriului administrat, care au fost limitele iniţiale ale imobilelor.

Cele două imobile sunt învecinate şi astfel cum rezultă din conţinutul interogatoriilor părţilor, a cercetării locale şi a expertizei tehnice judiciare întocmite de expert (...),  pe porţiunea indicată în expertiză punctele 18-37 –anexa 1C1 (f.105 vol.II), imobilele se delimitează prin copaci, însă din punctul 37 spre râul Buzău, între cele două proprietăţi chiar şi cu ocazia cercetării locale, nu au putut fi identificate semne vizibile de hotar, aceasta şi datorită faptului că între părţi au existat neînţelegeri şi astfel an de an, au folosit  terenul într-o limită impusă  de fiecare. Pe porţiunea între punctele 39 – 36, este vizibil că terenul folosit de reclamanţi este arătură, existând un taluz între această porţiune şi terenul proprietatea pârâtului (...).

Instanţa mai reţine astfel cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale din 16.10.2014 (f-84-86 vol.II), că înspre râul Buzău,  o porţiune din terenul proprietatea pârâtului – până la taluz – prezintă arborete, pârâtul (...), arătând că de mulţi ani nu a mai folosit aceste teren datorită stării de sănătate şi a faptului că locuieşte singur.

Rezultă cu certitudine şi astfel cum chiar reclamantul (…) a arătat în faţa instanţei  şi a concluzionat şi expertul (...) în conţinutul expertizei, că dea lungul timpului şi chiar după anul 1989, terenul înspre râul Buzău şi-a modificat configuraţia, datorită regularizării râului Buzău, iar părţi din terenul părţilor înspre râul Buzău, provine din vechea albie. De altfel, reclamantul (...), a recunoscut că în timp, a intrat în posesia terenului ce a constituit vechea albie a râului Buzău.

Reclamanţii (…) şi (...), pe întreg parcursul procesului s-au folosit ca şi mijloc de probă privind stabilirea linie de hotar, de schiţa  întocmită concretual în urmă cu 30 de ani – anul 1985 - , la momentul în care antecesorul (…), împreună cu (...) şi (...), au ieşit din indiviziune, schiţă ce a fost avută în vedere de biroul de carte funciară la înscrierea proprietăţii fiecărui coproprietar ca urmare a sistării indiviziunii (f.170-171 vol.II, f.55 vol.II)

Privitor la schiţa concretuală depusă de biroul de carte funciară şi chiar de reclamanţii, astfel cum s-a concluzionat în conţinutul expertizei (f.131), aceasta nu poate sta la baza determinării exacte a limitei de proprietate, astfel cum reclamanţii au dorit,  schiţa oferind doar date orientative, aceasta putând fi avută în vedere, la stabilirea aproximativă a amplasamentului, în funcţie de vecinătăţi. De altfel,  la f.178 vol.I, s-a efectuat o suprapunere a schiţei concretuale cu schiţa de carte funciară, şi care a demonstrat că terenurile potrivit schiţei concretuale se suprapun cu alte terenuri învecintate.

Astfel, potrivit expertizei judiciare întocmită de expert (...), s-a propus o variantă a liniei de hotar – anexa 3 ( f.135 vol.I),  argumentată că doar în acest mod de stabilire a graniţei nu  s-ar diminua reclamanţilor (...) şi (...), suprafaţa de 7560 mp. înscrisă în cartea funciară şi ce rezultă din acte (f.131).  Nu poate fi primită de instanţă, această argumentare din conţinutul lucrării, deoarece  suprafeţele înscrise în cărţile funciare au caracter relativ, înscrierea negarantând întinderea ci doar proprietatea asupra imobilului ţinând seamă şi de faptul că la momentul transmiterii dreptului de proprietate către reclamanţi de către antecesorul (...), terenul nu a fost măsurat. Se poate observa că reclamantul (...), a indicat o cu totul altă limită a proprietăţilor (f.135 vol.I) şi care ar fi atras mărirea suprafeţei de teren ce este indicată în documentele de proprietate.

Nu rezultă din conţinutul mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză, că pârâtul (...), ar fi desfiinţat semne de hotar şi că ar fi preluat de la reclamanţi vreo suprafaţă de teren, rezultă însă cu certitudine că între aceştia au intervenit neînţelegeri privind limita de hotar.

Orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce în planul vecinătăţii, înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spaţiu, şi-i atribuie configuraţie. Transmisiunile de proprietate sunt întotdeauna determinate în spaţiu – cel puţin teoretic – şi se produc în limita reală a conturului, chiar dacă liniile despărţitoare de vecinătate, uneori sunt lipsite de semne exterioare vizibile. Adesea, titlurile de proprietate sunt omisive în privinţa conturului terenului transmis, datorită absenţei măsurătorilor şi indică suprafeţe inexacte a căror valoare este numai relativă , situaţie în care se găsesc reclamanţii.

Judecătoria va reţine că independent de exactitatea măsurătorilor, transmisiunea  dreptului de proprietate către reclamanţii (...) şi (…) şi către pârâtul (...), de către antecesorii lor,  a operat în limita conturului real, pe partea de limită pe care sunt amplasaţi copacii, aceştia fiind  veritabile semne de hotar şi care delimitează cele două imobile potrivit obiceiului locului, prin axa mediană a trunchiului fiecăruia.

În ceea ce priveşte stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile limitrofe ale părţilor instanţa a agreat potrivit anexei 1C1  a  suplimentului la raportul de expertiză  judiciară întocmit de expert ing.(...), aliniamentul coordonatelor: 18-55-54-53-52-51-50-49-48-47-46-45-44-43-42-41-40-39-38-37. (f.105 vol.II) La adoptarea acestei variante, judecătoria îşi argumentează soluţia în primul rând că  aceşti copaci  - vechi de peste 50-100 de ani - reprezintă veritabile semne de hotar, iar imobilele au fost folosite în această formă şi de antecesorii părţilor. Nu există nicio probă în prezenta cauză, cum că delimitarea hotarului dintre imobilul proprietatea reclamanţilor şi imobilul proprietatea pârâţilor, până la pct.37 ar fi fost altul, iar cu ocazia cercetării locale efectuate de instanţă, s-a constatat cu certitudine că nu există nici un alt semn de hotar.

Certitudinea acestei limite de hotar, rezultă chiar şi din coroborarea măsurătorilor din conţinutul schiţei concretuale depusă de reclamanţi (f.55 vol.II) şi  completarea lucrării dispuse de instanţă – anexa 2C1 – (f.179 vol.II), şi care arată că lăţimea  imobilului proprietatea reclamanţilor între punctele 26-53  este de  37,79 m. aproape identică cu cea de pe schiţa concretuală  38 m.

Astfel, potrivit anexei nr.1C1  a  suplimentului la raportul de expertiză  judiciară întocmit de expert ing.(...), instanţa va stabili linia de hotar pe aliniamentul coordonatelor: 18-55-54-53-52-51-50-49-48-47-46-45-44-43-42-41-40-39-38-37. (f.105 vol.II)

Controversa reală a părţilor însă, o reprezintă limita de hotar a imobilelor începând cu pct.37 din anexa 1C1 până la limita cu râul Buzău.

În continuare, stabilirea liniei de graniţă între punctele 37-36-35 se fundamentează pe următoarele argumente: nu a fost posibilă identificarea vreunui semn sau urmă de semn de hotar şi nici una dintre părţi nu a putut oferi instanţei vreun argument temeinic privind existenţa vreunei delimitări. În ceea ce priveşte delimitarea terenurilor pe distanţa punctelor 37-36-35 chiar şi cu ocazia măsurătorilor efectuate de expert niciuna dintre părţi nu au putut  indica cu exactitate limita veche şi nici  cu ocazia cercetării la faţa locului.

Instanţa a avut în vedere şi concluziile expertizei tehnice întocmite, prin care expertul arată foarte clar că datorită modificărilor în timp a cursului râului Buzău, limita de folosinţă a suferit modificări majore, situaţie recunoscută de părţile din proces.

De asemenea, începând cu punctul 38,  se poate identifica partea de teren de categorie arătură, folosită de reclamanţi şi ce se întinde până după punctul 36 cât şi existenţa unui taluz. Între aceste puncte pentru,  a se asigura o folosinţă utilă a proprietăţilor atât de către reclamanţi cât şi de către pârât, s-a stabilit linia de hotar la jumătatea taluzului, instanţa considerând că acest hotar este cel mai echitabil pentru ambele părţi.

În continuare din punctul 36 şi limita terenului arabil, linia de hotar s-a stabilit potrivit unui punct fix spre râul Buzău- pct.35,  ţinând seamă că terenurile şi-au modificat configuraţia din cauze neimputabile, neputându-se avea în vedere la stabilirea liniei de hotar,  astfel cum reclamaţii şi-au manifestat opţiunea, motivaţia că ei  sunt în posesia terenului şi după limitat stabilită de instanţă înspre proprietatea pârâtului (...). Nu are nicio relevanţă în speţă împrejurarea că partea de teren înspre râul Buzău şi pe care există arborete nu a fost folosită de mulţi ani de către pârât şi astfel să se stabilească o limită de hotar potrivit folosinţei reclamanţilor, şi care au recunoscut că urmare a schimbării cursului râului, au intrat în posesia terenului ce reprezintă vechea albie.

Deşi au fost audiaţi în calitate de martori,  (...), (...) şi (...) (f.49-50 vol.I) la faţa locului, cu ocazia primei cercetări locale din 04.11.2011, potrivit depoziţiilor acestora, instanţa reţine că aceştia nu cunosc împrejurări concrete la nivel de detaliu privitor la  neînţelegerile părţilor ce au determinat reclamanţii de a formula prezenta cerere de chemare în judecată, depoziţiile acestora neoferind instanţei nici măcar vreun indiciu ce coroborat cu alte mijloace probatorii, să  poată stabili o veche linie de graniţă a imobilelor.

Pentru toate motivele expuse, a fost agreat aliniamentul propus prin anexa nr.1C1 (f.105 vol.II) a  raportului de expertiză judiciară întocmit de ing.(...), care, instanţa consideră ca fiind  cel mai echitabil pentru părţile din proces.

3. Asupra petiului privind obligaţia de desfiinţare a sălciilor sau curăţarea acestora.

Reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtului (...) la desfiinţarea sălciilor existente pe terenul proprietatea sa şi pe linia de hotar dintre proprietăţile limitrofe iar în caz de refuz, să fie autorizaţi să-i desfiinţeze pe cheltuiala pârâtului iar  în subsidiar obligarea pârâtului la curăţarea, întreţinerea şi tăierea crengilor arborilor şi sălciilor existente pe terenul proprietatea sa  sub sancţiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere iar în caz de refuz, să fie autorizaţi să efectueze aceste lucrări de pe cheltuiala pârâtului.

Astfel cum instanţa a concluzionat şi a stabilit linia de graniţă dintre cele două proprietăţi, copacii fiind veritabile semne de hotar,  linia de graniţă trece prin axul trunchiului acestora, iar potrivit art.609 Cod civil de la 1869,  arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca şi gardul atât reclamanţilor cât şi pârâtului.

Astfel, ţinând seamă că aceşti copaci au ramificaţia foarte mare, se impune ca fiecare dintre părţi să asigure curăţarea coronamentului pe partea dinspre proprietatea sa, astfel pârâtul (...) va fi obligat să întreţină arborii amplasaţi  pe linia de hotar, partea arborilor înspre proprietatea sa iar în caz de neîndeplinire a obligaţiei, curăţarea şi întreţinerea se va efectua de reclamanţi, pe cheltuiala pârâtului.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii, instanţa va avea în vedere că daunele cominatorii reprezintă o creaţie a practicii judiciare, neavând o reglementare legală. Posibilitatea acordării de daune cominatorii a fost recunoscută în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de a face, nesusceptibile de executare silită, în scop de constrângere a debitorului obligaţiei la îndeplinirea acesteia, sub sancţiunea plăţii unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere.

Actualmente, prin aplicarea dispoziţiilor art.580 ind. 3 Cod procedură civilă de la 1865, constrângerea debitorului unei obligaţii de a face, care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, se poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, care se achită în folosul statului şi nu al creditorului, iar creditorul obligaţiei are dreptul de a primi numai daune interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei.

Faţă de aceste motive instanţa apreciază cererea de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii nefondată.

4. Asupra petitului privind servitutae de scurgere a apelor.

Reclamanţii au mai solicitat şi obligarea pârâtului, la modificarea streaşinii construcţiilor proprietatea sa, situate în vecinătatea imobilelor ale căror proprietari sunt, astfel încât, apele din ploi şi zăpada să se scurgă pe terenul proprietatea pârâtului, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere;

Judecătoria va reţine astfel cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale din 16.10.2014 şi potrivit expertizei tehnice judiciare în construcţii întocmită de expert (...) (f.181-193 vol.I) că în temelia construcţiei proprietatea pârâtului şi care se învecinează cu terenul proprietatea reclamanţilor există un orificiu iar apele pluviale se scurg din curtea pârâtului prin acesta pe terenul  său, însă neavând un jgheab  sau şanţ de dirijare, apa pluvială ajunge pe terenul proprietatea reclamanţilor.

De asemenea, s-a concluzionat că imobilele construcţii sunt prevăzute cu jgheaburi,  însă apa provenită din precipitaţii se scurge prin burlane pe terenul pârâtului, dar neexistând un burlan, recipient de colectare sau şanţ de dirijare a apei, poate curge pe terenul proprietatea reclamanţilor. (f.181-193 vol.I)

În drept, potrivit art.615 Cod civil de la 1864, proprietarul este dator de a-şi face streaşina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său iar nu pe locul vecinului.

Văzând că apa pluvială de pe construcţiile proprietatea pârâtului ce se învecinează cu terenul proprietatea reclamanţilor, deşi sunt prevăzute cu streaşină, se scurge prin burlane pe terenul pârâtului însă nefiind dirijată printr-un şanţ sau recipient colector, se scurge pe terenul reclamanţilor, urmează ca pârâtul  să fie obligat să asigure scurgerea apelor pluviale de pe acoperişul imobilelor construcţii ce se găsesc în limita de proprietate cu terenul reclamantului, prin burlanele existente cu dirijarea acesteia printr-un burlan spre proprietatea sa, fără ca apa să se infiltreze pe terenul proprietatea reclamantului.

Pârâtul va mai fi obligat şi să astupe gura de scurgere a apelor meteorice de pe peretele construcţiei ce se găseşte în limita de proprietate cu terenul proprietatea reclamantului.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii, instanţa va considera petitul nefondat, argumentele fiind aceleaşi ca cele expuse la pct.V subpct.3 alin.4 şi 5.

 5. Asupra petitului privind pretenţia în cuantum de 2000 lei.

Au mai solicitat reclamanţii, obligarea pârâtului să-i achite suma de 2000 lei, reprezentând prejudiciu pentru ultimii 3 ani, ţinând seamă că datorită refuzului de a întreţine sălciile, acestea au creat umbră şi umezeală iar datorită rădăcinilor, nu au putut obţine recolta de fân şi de cartofi.

Au arătat  reclamanţii că prejudiciul constă în imposibilitatea cultivării terenului datorită împiedicării însoririi, inundarea datorită apelor  pluviale ce s-au scurs de pe imobilul pârâtului şi a rădăcinilor copacilor,  intenţionând să cultive cartofi ce presupunea 300 kg./an  preţ fiind 1 leu/kg. şi fân 800 kg./an la un preţ de 2 lei/kg.

Sub un prim aspect, deşi s-a solicitat reclamanţilor să indice clar, care au fost culturile pentru fiecare an începând cu anul 2008, deoarece în conţinutul expertizei agricole întocmită de expert (…) s-a indicat că în perioada 2008-2010 terenul arabil a fost cultivat cu cartofi iar în anii 2011-2013 cu porumb (f.35), la termenul de judecată  din 08.10.2014 reclamantul (…)  a indicat o cu totul altă varianţă, susţinând că în anul 2008 a cultivat porumb, 2009 a cultivat cartofi, în anul 2010 a cultivat porumb, în anul 2011 a cultivat porumb, în anul 2012 a cultivat cartofi iar în anul 2013 a cultivat porumb.

Instanţa ţinând seamă că  expertiza judiciară în specialitate agricultură, întocmită de expert (…), nu oferea date certe şi clare, prin care s-a stabilit existenţa unui eventual prejudiciu (f.32-38) a dispus efectuarea unei cercetări locale şi prezenţa expertului (…)  în vederea clarificării obiecţiunilor formulate de pârât, demers rămas fără rezultat deoarece d-nul expert (…) nu s-a prezentat.

Pentru motivele anterior expuse, instanţa a dispus refacerea lucrării de către expert (f.88), însă cel de pe urmă a refuzat refacerea acesteia (f.91 vol.II), expertul retrăgându-se  de pe lista experţilor Ministerului Justiţiei, iar reclamanţii nu au dorit întocmirea unei noi expertize de către un alt expert.

Mai trebuie reţinut că în ceea ce priveşte acest petit, susţinerea reclamanţilor cum că nu au fost în măsură să efectueze pregătirea terenului arabil pentru cultivare – activităţi de arătură - datorită rădăcinilor sălciilor, nu a fost dovedită şi mai mult de atât potrivit art.608 Cod civil de 1864, dacă rădăcinile copacilor se întind pe pământul reclamantului, acesta  avea dreptul de a le tăia singur. Nici faptul că datorită sălciilor şi a apelor pluviale ce s-ar fi scurs pe terenul ce se învecinează cu terenul reclamanţilor, nu a obţinut recolta de fân,  nu a fost dovedit.

Cum reclamanţii nu şi-au probat pretenţia în cuantum de 2000 lei, cu probe certe şi rezonabile ce să dovedească existenţa prejudiciului, fapta ilicită a pârâtului şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu potrivit aret.998-art.999 Cod civil de la 1864, petitul se va respinge ca fiind nefondat.

6.  Asupra cererilor referitor la cheltuielile de judecată.

În cauza de faţă, reclamanţii (...) şi (…) au avansat suma de 6474  lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate: 806 lei taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariu avocat 1200 lei, onorarii expertiză tehnică topografică, în construcţii şi în agricultură – 4468 lei.

Pârâtul (...) a avansat suma de 2788 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu expertiză – 1788 lei şi onorariu apărător - 1000 lei.

Ţinând seamă că cererea principală a fost admisă doar în parte, nu se vor avea în vedere cheltuielile efectuate de reclamanţi privitor la taxa judiciară de timbru pentru petitul privind pretenţii (607 lei), onorarul de expertiză agricolă ( 1580 lei) şi 200 lei onorariu avocat. Astfel, se va avea în vedere privitor la reclamanţii, suma de 4087 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art.274 şi art.276 Cod procedură civilă de la 1865, ţinând seamă că s-a respins  petitul cererii principale privind pretenţia în cuantum de 2000 lei cât şi daunele cominatorii, precum şi faţă de dispoziţiile art.584 teza a II-a Cod civil de la 1864,  potrivit cărora cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate, instanţa urmează a compensa cheltuielile de judecată  şi  va obliga pârâtul să achite reclamanţilor suma de 1299 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiecare parte însă suportând  celelalte cheltuieli ce le-au efectuat cu soluţionarea petitului privind grăniţuirea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii (…) şi (...), ambii cu domiciliul (…),  în contradictoriu cu pârâtul (...) cu domiciliul (…), judeţul (…) şi drept consecinţă:

Stabileşte linia de hotar dintre imobilul coproprietatea reclamanţilor situat în (…), judeţul (…) înscris în CF nr.247147 Întorsura Buzăului (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.4548 Buzăul Ardelean) nr.top 2464, 2465, 2466/1 şi imobilul proprietatea pârâtului situat în  (…) judeţul (…) identificat ca fiind înscris în CF nr. 24231 Întorsura Buzăului, nr.top 2456, 2460-2463,  potrivit anexei nr.1C1  a  suplimentului la raportul de expertiză  judiciară întocmit de expert ing.(...), pe aliniamentul coordonatelor: 18-55-54-53-52-51-50-49-48-47-46-45-44-43-42-41-40-39-38-37-36-35.

Obligă pârâtul (...) să astupe gura de scurgere a apelor meteorice de pe peretele construcţiei ce se găseşte în limita de proprietate cu terenul proprietatea reclamantului.

Obligă pârâtul să asigure scurgerea apelor pluviale de pe acoperişul imobilelor construcţii ce se găsesc în limita de proprietate cu terenul reclamantului, prin burlanele existente cu dirijarea acesteia printr-un burlan spre proprietatea sa, fără ca apa să se infiltreze pe terenul proprietatea reclamantului.

Obligă pârâtul  să cureţe de crengi şi să întreţină arborii amplasaţi  pe linia de hotar, partea arborilor înspre proprietatea sa iar în caz de neîndeplinire a obligaţiei, curăţarea şi întreţinerea se va efectua de reclamanţi, pe cheltuiala pârâtului.

Respinge petitul prin care reclamanţii solicită obligarea pârâtului să le achite suma de 2000 lei reprezentând prejudiciu cauzat, ca nefondat.

Compensează cheltuielile de judecată şi obligă pârâtul să achite reclamanţilor cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1299 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.07.2015.

PREŞEDINTE GREFIER

(…) (…)

Fiind plecată în concediu semnează:

Judecător delegat

(…)

Red.Jud. (…)

Tehnored. (…)..

12.08.2015/ 5  ex

Domenii speta

Spete similare