Contestaţie la executare. părţile care au figurat într-o hotărâre pusă în executare nu pot invoca decât vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută iar nu şi motive ce puteau fi ori au fost invocate la soluţion...

Contestaţia la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, părţile care au figurat într-o hotărâre pusă în executare nu pot invoca decât vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută iar nu şi  motive ce puteau fi ori au fost invocate la soluţionarea în fond a pricinii.

Or’, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti prin care a fost soluţionat definitiv şi irevocabil litigiul  în care contestatorii au avut calitatea de reclamanţi-pârâţi,  cererile privind obligarea pârâţilor-reclamanţi (intimaţii din prezenta cauză) la plata contravalorii îmbunătăţirilor pretins a fi aduse imobilului din care urmează a fi evacuaţi şi de acordare a unui drept de retenţie, au fost anulate ca netimbrate de prima instanţă iar apelul le-a fost respins ca neîntemeiat.

În aceste condiţii, chiar dacă dreptul de retenţie, ca drept real de garanţie imperfect poate fi invocat de creditor şi pe calea contestaţiei la executare, cererea de acordare a acestuia devine inadmisibilă, inadmisibilitate nu numai de ordin obiectiv, întrucât  contestatorii  nu au făcut dovada existenţei creanţei în legătură cu imobilul din care li s-a dispus evacuarea ci şi de ordin subiectiv deoarece îşi invocă propria culpă, ei fiind aceia care nu au înţeles să achite taxa de timbru datorată pentru pretenţiile deduse judecăţii pe fond a pricinii astfel că, la momentul actual, nu se poate şti dacă în speţă este vorba despre debitum cum re junctum. (sentinţa civilă nr.7725/11.12.2003)

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 27.08.2003 şi precizată  în data de 11.09.2003, contestatorii A.V.  şi A.V. au solicitat instanţei de judecată ca în contradictoriu cu intimaţii  S.O. şi S.V. să li se constituie un drept  de retenţie asupra imobilului  situat în Bucureşti, str.P. nr.34, până la achitarea de către intimaţi a îmbunătăţirilor aduse acestuia, respectiv: lucrări de zidărie şi zugrăvire efectuate la faţada imobilului, betonare curte, construirea unui gard din tablă cu bordură, introducere instalaţie apă curentă şi canalizare imobil, construirea unui WC, introducere curent electric, reparaţii pereţi interior.

Totodată s-a solicitat suspendarea executării silite până  la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea cererii, contestatorii arată că înţeleg să conteste sentinţa civilă nr.17.088 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în data de 11.12.2000, ce constituie titlul executoriu, deoarece, deşi au solicitat  instanţelor „acordarea de  îmbunătăţiri aduse la imobil, în valoare de 20.000.000 lei, precum şi acordarea unui drept de retenţie până la achitarea acestei sume”,  instanţele le-au respins această cerere pe aspectul insuficientei timbrări, fără a analiza fondul cauzei.

S-au depus la dosar, în copie: sentinţa civilă nr.17.088 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în data de 11.12.2000, definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului şi  somaţia emisă de executorul judecătoresc I.R.. În şedinţa publică de la 11.09.2003 contestatoarea a depus la dosar sentinţa civilă nr.8025/15.10.1996, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre ea şi contestator, dispunându-se revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, acela de B.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.10.2003, intimaţii au invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare arătând că motivele invocate nu se încadrează în condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.399 C.proc.civ.

Susţin intimaţii că pretenţiile contestatorilor pot fi soluţionate pe o cale separată şi că se încearcă transformarea contestaţiei la executare în cale extraordinară de atac, tardivă şi inadmisibilă,  în condiţiile în care aceleaşi motive au fost invocate şi pe parcursul procesului soluţionat prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu dar cererea contestatorilor a fost anulată pentru că nu au înţeles să timbreze.

A fost ataşat dosarul de executare nr.1014/CP/2003 şi s-a solicitat executorului judecătoresc să comunice instanţei copii certificate ale tuturor înscrisurilor aflate în dosarul de executare nr.365/2003.

Contestaţia la executare pentru motivele invocate este  inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, părţile care au figurat într-o hotărâre pusă în executare nu pot invoca decât vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută iar nu şi  motive ce puteau fi ori au fost invocate la soluţionarea în fond a pricinii.

Or’, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti prin care a fost soluţionat definitiv şi irevocabil litigiul  în care contestatorii au avut calitatea de reclamanţi-pârâţi,  cererile privind obligarea pârâţilor-reclamanţi (intimaţii din prezenta cauză) la plata contravalorii îmbunătăţirilor pretins a fi aduse imobilului din care urmează a fi evacuaţi şi de acordare a unui drept de retenţie, au fost anulate ca netimbrate de prima instanţă iar apelul le-a fost respins ca neîntemeiat.

În aceste condiţii, chiar dacă dreptul de retenţie, ca drept real de garanţie imperfect poate fi invocat de creditor şi pe calea contestaţiei la executare, cererea de acordare a acestuia devine inadmisibilă, inadmisibilitate nu numai de ordin obiectiv, întrucât  contestatorii  nu au făcut dovada existenţei creanţei în legătură cu imobilul din care li s-a dispus evacuarea ci şi de ordin subiectiv deoarece îşi invocă propria culpă, ei fiind aceia care nu au înţeles să achite taxa de timbru datorată pentru pretenţiile deduse judecăţii pe fond a pricinii astfel că, la momentul actual, nu se poate şti dacă în speţă este vorba despre debitum cum re junctum.

Totodată, faţă de momentul declanşării litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr.17.088/11.12.2000, definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului declarat de reclamanţi (contestatorii din prezenta  cauză) - 1996, cu privire la suma pretinsă cu titlu de îmbunătăţiri aduse imobilului sunt incidente dispoziţiile art.3  rap.art.7 din Decretul nr.167/1958.

Urmează a fi restituită cauţiunea depusă pentru suspendarea executării.

Domenii speta

Spete similare