Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 22659 din 12.05.2011


Dosar nr.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr.

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul A şi pe intimaţii B şi C, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se constată absenţa părţilor.

Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 05.05.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru azi 12.05.2011, când

INSTANŢA

Deliberând asuprea cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 12.11.2010, astfel cum a fost precizată, timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, contestatorul A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii B şi C, anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 509, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a învederat instanţei faptul că nu este debitorul niciunei obligaţii a cărui creditor să fie intimata B, însă are calitatea de chiriaş a imobilului situat în Oradea, str. …. judeţul Bihor. Astfel, pe data de 10.11.2010, a găsit în poşta apartamentului o somaţie care privea evacuarea proprietarilor acestui imobil. S-a mai susţinut că, urmare a demersurilor efectuate, a aflat că imobilul a fost vândut la licitaţie publică de către BEJ, iar creditoarea B l-a adjudecat în contul creanţei deţinute faţă de debitorul C. S-a mai arătat că, în temeiul actului de adjudecare, BEJ  a format dosarul nr. 509, dosar în care s-a început executarea silită pentru evacuarea debitorilor şi predarea imobilului către adjudecatar. S-a susţinut de contestator că acesta a dobândit drepturi locative proprii prin încheierea contractului de închiriere autentificat sub nr. 1237, folosind imobilul şi achitând toate obligaţiile care îi revin: chirie etc.

Contestatorul a mai arătat că, raportat la art. 516 Cod procedură civilă, actul de adjudecare este titlu executoriu împotriva debitorului şi împotriva persoanelor care deţin fără nici un titlu imobilul, or contestatorul are în folosinţă acest imobil în temeiul unui titlu, reprezentat de un contract autentic de închiriere, încheiat cu mult timp înainte de adjudecarea imobilului. S-a susţinut de contestator că orice act de executare constând fie în pătrunderea în imobil, fie în evacuarea sa şi predarea imobilului către creditorul adjudecatar este lovit de nulitate dacă este efectuat în temeiul actului de adjudecare, împotriva contestatorului neexistând un titlu executoriu valabil.

În drept, contestatorul a invocat art. 399 şi urm., art. 516 şi art. 579 Cod procedură civilă.

Intimata B a depus întâmpinare (f.52), solicitând respingerea contestaţiei la executare  ca nefondată, arătând în motivare că intimata este o instituţie financiară nebancară având ca obiect activitatea de creditare şi nu poate realiza profit în baza unor contracte de închiriere mobile sau imobile. S-a susţinut că, raportat la art. 516, pct. 8 Cod procedură civilă, actul de adjudecare va cuprinde menţiunea că acest act este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că pentru adjudecatar constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă sau împotriva oricărei alte persoane care are în posesie sau deţine în fapt fără niciun titlu imobilul adjudecat. S-a susţinut că în această situaţie este şi terţul care nu are niciun titlu opozabil creditorului obligaţiei de predare, dreptul său de folosinţă izvorând exclusiv dintr-un act încheiat cu debitorul respectivei obligaţii. Intimata a mai arătat că nu îi este opozabil contractul de închiriere, debitorii săi ascunzându-i existenţa acestui contract şi semnând un contract de garanţie reală imobiliară în care au declarat că imobilul nu este grevat de sarcini. De asemenea, s-a mai arătat că acest contract nu este înscris în cartea funciară a imobilului şi nici titularul dreptului de locaţiune nu a făcut vreo notificare, opoziţie cu ocazia licitării imobilului şi nu a înştiinţat executorul judecătoresc. S-a menţionat şi că intimata nu poate sta ca şi parte-proprietar într-un contract de închiriere, deoarece legal nu poate realiza venituri din închirierea de imobile, în plus cauza acestui contract fiind îndoielnică, avându-se în vedere că s-a dispus prin el scutirea de plata chiriei în primul an, folosinţa fiind împărţită cu debitorii intimatei.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi a fost ataşat, în copie, dosarul execuţional nr. 509

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între intimata B, în calitate de creditor, şi intimatul C, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr. 35, fiind încheiat totodată între aceleaşi părţi şi contractul de garanţie reală imobiliară nr. 1951.

În baza acestor două contracte, la cererea creditoarei B, s-a început executarea silită împotriva debitorului C, fiind scos la licitaţie publică imobilul situat în situat în Oradea, str. , judeţul Bihor. Imobilul a fost adjudecat în favoarea creditoarei B, ocazie cu care s-a încheiat actul de adjudecare din data de 16.09.2010.

În temeiul titlului executoriu reprezentat de acest act de adjudecare, prin încheierea nr. …., Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. 509, la cererea creditoarei B, împotriva debitorului C.

Pe de altă parte, instanţa reţine că între C, în calitate de proprietar, şi contestatorul A, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere autentificat sub nr. 1237, având ca obiect imobilul din litigiu.

Verificând dosarul execuţional nr. 509, instanţa constată că nu a fost efectuat nici un act de executare silită împotriva contestatorului A.

Astfel, raportat la prevederile art. 578 Cod procedură civilă, prin încheierea nr. 4342, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. 509 împotriva debitorului B.

Ulterior, BEJ  a emis Somaţia nr. 509 (filele 34-37), care priveşte tot pe debitorul B. Instanţa consideră că somaţia s-a emis în mod corect către debitor, iar nu către contestator, întrucât debitorul avea obligaţia pozitivă de a lăsa imobilul în deplina proprietate şi posesie a creditorului, conform titlului executoriu. Împotriva aceluiaşi debitor, a fost emisă şi notificarea din data de 19.10.2010, prin care acestora li s-a pus în vedere să evacueze imobilul în cauză.

Faptul că în timpul executării silite s-au ivit incidente legate de exercitarea posesiei şi folosinţei imobilului nu are relevanţă, de vreme ce executarea silită s-a pornit în contradictoriu cu debitorul principal al obligaţiei de predare a bunului, care este intimatul C, iar posesia şi folosinţa contestatorului A nu a fost încălcată, executorul judecătoresc neprocedând la evacuarea acestuia.

Prin urmare, nu există niciun act de executare silită care să se îndrepte împotriva contestatorului A, astfel încât prezenta contestaţie se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, instanţa reţine că în prezenta cauză contestatorul invocă în beneficiul său un contract de închiriere autentificat la notar, privind imobilul împotriva căruia s-a început executarea silită, acest contract având dată anterioară încheierii contractelor de credit nr. 35 şi de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. 1951.

Din economia prevederilor art. 399 Cod procedură civilă, reiese că pot contesta o executare silită părţile direct interesate –creditorul sau debitorul-, însă această cale procesuală poate fi folosită şi de persoane străine raportului juridic dintre părţi, şi anume de terţii vătămaţi printr-o măsură greşită sau ilegală de executare silită.

Potrivit art. 516, pct. 8 Cod procedură civilă, actul de adjudecare va cuprinde menţiunea că acest act este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că pentru adjudecatar constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă sau împotriva oricărei alte persoane care are în posesie sau deţine în fapt, fără nici un titlu, imobilul adjudecat.

Verificând extrasul de Carte Funciară depus la filele 46-47 din dosarul cauzei, instanţa reţine că nu a fost notată în CF nicio menţiune cu privire la închirierea imobilului către contestatorul A.

Notarea contractului de închiriere in CF are rolul de a asigura publicitatea imobiliara si de a face acest contract opozabil terţilor, potrivit art. 25 din Legea nr. 7/1996 şi art. 74 din Ordinul pentru aprobarea regulamentului de organizare si funcţionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara nr. 633/2006.

Astfel, chiar dacă data încheierii contractului de închiriere a imobilului este anterioară datei încheierii contractului de credit nr. 35 şi contractului de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. 1951, efectele contractului de închiriere nu sunt opozabile creditoarei B, acest contract nefiind notat în Cartea Funciară.  Creditoarea nu a avut cunoştinţă de existenţa contractului de închiriere nici la momentul adjudecării în favoarea sa a imobilului care face obiectul executării silite.

Raportat la art. 516, pct. 8 Cod procedură civilă, instanţa consideră că, contestatorul A nu deţine un titlu valabil cu privire la bun care să fie opozabil creditoarei.

Prin urmare, nu era necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de evacuare, întrucât condiţionarea executării silite de pronunţarea evacuării cu privire la persoanele care împiedică executarea prin ocuparea apartamentului în fapt, fără titlu locativ valabil, ar întârzia nejustificat sau ar face imposibilă realizarea dreptului de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, reprezentând o încălcare gravă a art. 480 Cod civil, art. 44 din Constituţia României, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Până la pronunţarea evacuării împotriva detentorului actual, imobilul ar fi putut fi ocupat de o altă persoană sau debitorul neproprietar ar fi putut încheia un alt contract de închiriere, iar creditorul s-ar fi găsit în aceeaşi situaţie, fiind nevoit să solicite evacuarea la nesfârşit.

Faţă de aceste considerente de fapt si de drept, instanţa consideră legale actele de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 509 până la momentul introducerii la instanţă a prezentei contestaţii la executare, motiv pentru care urmează să respingă prezenta contestaţie la executare ca neîntemeiată şi să menţină actele de executare din dosarul de executare contestat.

Instanţa va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimaţii B şi C.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 mai 2011.

Preşedinte:  Grefier:

Red./Tehnored. M.V.

6 ex. 10.06.2011

 - 4 com.