Acţiune în constatare

Sentinţă civilă 8649 din 01.03.2011


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA-JUD. BIHOR

Secţia civilă

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ Nr.

Şedinţa publică din

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de către reclamanta X în contradictoriu cu intervenientul V şi pârâta Y, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică  din data de 22.02.2011, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 01.03.2011, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţa constată următoarele :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 14.07.2006 sub nr.  reclamanta X a solicitat instanţei să constate că este în posesia unor utilaje şi, constatând dreptul de proprietate asupra acestora, să dispună anularea tuturor actelor de indisponibilizare asupra bunurilor menţionate.

În motivarea acţiunii s-a menţionat, în esenţă, că lichidatorul judiciar al societăţii reclamante, în calitate de expert contabil, a încheiat la data de 12.07.2006, procesul-verbal de inventariere a patrimoniului societăţii, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 31/1990, în calitate de lichidator al acesteia, constatând în incinta sediului firmei existenţa utilajelor enumerate în actul de constatare, aflate în posesia şi folosinţa faptică a reclamantei, ocazie cu care, i s-a pus la dispoziţie o copie a procesului-verbal de sechestru nr. 90 din 31 martie 2003, din care rezultă că executorul judecătoresc a procedat la indisponibilizarea bunurilor la cererea d-nului Sălajan Nicolae în temeiul contractului de asistenţă juridică pe care acesta l-a încheiat cu pârâta Y şi pe care această societate nu l-ar fi onorat.

În drept, s-au invocat prevederile art. 111 Cod procedură civilă, art. 405 şi următoarele Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au ataşat la dosarul cauzei (filele 4-9), în copie certificată, situaţia privind plus de inventar la mijloace fixe, Procesul-verbal de sechestru nr. 90 din 31.03.2003 întocmit în cadrul dosarului execuţional nr. 90/2002 al Biroului Executorului Judecătoresc Bucurean Ioan, publicaţia de vânzare nr. 90 din 17.06.2003 privind bunurile proprietatea debitoarei Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, menţionate la poziţia 1-7 din cuprinsul actului susmenţionat, în vederea stingerii obligaţiei în valoare de 45.000.000 lei vechi, Încheierea nr. 8074/2006 din 30.03.2006 a Judecătorului-delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, privind numirea lichidatorului, listingul general şi special cu nr. 6694/28.06.2006 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, privind furnizarea de informaţii cu privire la societatea pârâtă Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Deşi legal citată cu menţiunea depunerii întâmpinării, pârâta nu a depus întâmpinare la dosar.

La dosar a depus cerere de intervenţie în interes propriu intervenientul Y, prin care a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecarea cererii reconvenţionale, să se încuviinţeze în principiu cererea de intervenţie, iar pe fond, să se respingă acţiunea reclamantei, invocând în principal lipsa calităţii procesuale active a lichidatorului reclamantei, Gui Maria Natalia, semnatara acţiunii, întrucât societatea reclamantă aflată în lichidare nu este proprietara bunurilor revendicate, iar lichidatorul nu are, conform, prevederilor art. 24-25 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, nici o atribuţie pentru exercitarea unor asemenea acţiuni, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a societăţii pârâte, întrucât nu mai este proprietara bunurilor specificate. Potrivit susţinerilor intervenientului, conform procesului-verbal de licitaţie din 27.07.2006 din dosar execuţional nr. 90/2002 bunurile în cauză au fost adjudecate la licitaţie în favoarea intervenientului în interes propriu, conform actului de adjudecare din 24.10.2006, acestea fiind vândute libere de orice sarcini iar respectivul act constituind şi titlu de proprietate în favoarea adjudecatarului. 

În cuprinsul cererii de intervenţie în interes propriu, intervenientul a solicitat instanţei să constate că este proprietarul de drept a utilajelor revendicate de X  conform actului de adjudecare din 27.02.2006, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 27.02.2007 instanţa a disjuns capătul 2 al cererii principale având ca obiect contestaţie la executare dispunând formarea unui nou dosar.

Prin cererea reconvenţională depusă la dosar la termenul de judecată din 15.11.2007, pârâta Y a solicitat instanţei anularea licitaţiei publice organizate în vederea vânzării bunurilor mobile aparţinând pârâtei din data de 27.07.2006 şi pe cale de consecinţă, anularea actului de adjudecare din data de 24.10.2006 prin care aceste bunuri au fost adjudecate în favoarea intervenientului X.

În motivare,  reclamanta reconvenţională a susţinut că vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor aparţinând pârâtei – reclamant reconvenţional a avut loc la data de 27.07.2006, dată ulterioară constatării dizolvării de drept a societăţii pârâte, respectiv 23.03.2005 prin încheierea judecătorului delegat nr.660/2005, menţiune înscrisă în Registrul Comerţului şi publicată în M.O. Ori potrivit prevederilor Legii 85/2006, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, în caz contrar, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii fiind nule”. A mai arătat pârâta – reclamant reconvenţional, că vânzarea bunurilor la licitaţie publică este lovită de nulitate cât timp acestea erau cuprinse în capitalul social al societăţii şi pentru a fi posibilă vânzarea ar fi fost imperios necesar ca asociaţii să hotărască reducerea capitalului social cu valoarea corespunzătoare acestor bunuri şi numai ulterior ar fi fost posibilă înstrăinarea lor.

În drept, au fost invocate prevederile Legii 85/2006 şi ale Legii 31/1990 actualizată.

Prin sentinţa nr. 340/COM/2008 pronunţată în dosar nr. Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y. De asemenea, instanţa a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul C, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Cabinetului Avocaţial Individual Sălăgian Nicolae, având ca obiect acţiune în constatare. Instanţa a admis  cererea reconvenţională formulată de reclamanta X, şi în consecinţă: a dispus  anularea licitaţiei publice din data de 27.07.2006 având ca obiect vânzarea bunurilor mobile aparţinând societăţii pârâte – reclamante reconvenţionale, şi pe cale de consecinţă, anularea actului de adjudecare din data de 24.10.2006, prin care aceste bunuri au fost adjudecate în favoarea intervenientului Sălăgian Nicolae.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel X şi intervenientul Y.

Prin decizia nr. 36/17.03.2009, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate apelurile comerciale declarate de X în contradictoriu cu Y împotriva sentinţei nr. 340 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs  intervenientul în interes propriu C.

Prin Decizia nr.3023/19.11.2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  Bucureşti  a admis recursul declarat  de intervenientul în interes propriu C împotriva deciziei nr.36/17.03.2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea pe care  a casat-o cu trimitere spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că  intervenientul a formulat o serie de critici, atât în ceea ce priveşte soluţia de admitere a cererii reconvenţionale, cât şi cea de respingere a cererii de  intervenţie, apreciind că  în speţă sunt aplicabile  dispoziţiile articolului 30 din Legea 359/2004 şi nu cele ale Legii 85/2006.  S-a constatat că, deşi a reţinut criticile formulate, instanţa de apel  nu s-a pronunţat asupra  acestora, mărginindu-se  la a îmbrăţişa punctul de  vedere al instanţei fondului, cu privire la  aplicabilitatea  articolului 46 din Legea 85/2006, fără a analiza criticile  privind soluţia de admitere a cererii  reconvenţionale şi fără a examina incidenţa dispoziţiilor articolului 30 din Legea 359/2004.

În ceea ce priveşte apelul intervenientului, instanţa a reţinut că instanţa de apel se rezumă la o singură frază, apreciind ca fiind corectă soluţia fondului, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, cu referire la articolul 46 din Legea 85/2006.

În speţă, Înalta Curte a reţinut  că în mod greşit au fost considerate incidente dispoziţiile articolului 46 alineat 1 din Legea 85/2006, nefiind vorba de o societate  intrată în procedura insolvenţei, aceasta  fiind statuată de legiuitor ca fiind starea patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. A mai reţinut Înalta Curte, că din înscrisurile  aflate la dosarul cauzei se observă că SC RODEMAR IMPEX SRL Oradea a fost supusă procedurii speciale prevăzută de dispoziţiile articolului 30 din Legea 359/2004, fiind dizolvată de drept conform încheierii nr. 72907/8.12.2005 a judecătorului delegat ORC şi, deşi ambele  proceduri au aceeaşi finalitate, respectiv lichidarea unei societăţi comerciale, nu se poate pune semnul egalităţii între insolvenţă şi procedura prevăzută de Legea 359/2004.

S-a mai arătat că instanţa de apel nu a stabilit cadrul procesual în sensul de a stabili obiectul litigiului, respectiv contestaţie la executare sau acţiune în pretenţii de drept comun şi nu s-a procedat la verificarea situaţiei juridice a celor două societăţi, părţi în prezenta cauză.

Fiind reinvestită cu soluţionarea apelurilor şi având în vedere considerentele deciziei instanţei de recurs vizând stabilirea cadrului procesual şi obiectul litigiului, în baza art. 315 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Tribunalul Bihor a fost sesizat la data de 14.07.2006 cu o acţiune formulată de reclamanta X având două capete de cerere, respectiv să se constate faptul că societatea reclamantă se află în posesia unor utilaje, în baza unui proces-verbal de inventariere încheiat la data de 12.07.2006 şi, constatând dreptul de proprietate al reclamantei, să se dispună anularea unor acte de executare silită, respectiv procese-verbale de sechestru întocmite cu privire la bunurile arătate în primul capăt de cerere, de către executorul judecătoresc Bucureanu Ioan în dosarul execuţional nr. 90/2003.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată şi precizată de intervenientul C, acesta a solicitat a se constata dreptul său de proprietate asupra utilajelor revendicate de reclamantă, în urma actului de adjudecare din 27.07.2006.

Pârâta Y. a formulat cerere reconvenţională la cererea de intervenţie în interes propriu, solicitând anularea licitaţiei publice din data de 27.07.2006 şi, pe cale de consecinţă, anularea actului de adjudecare din data de 24.10.2006, prin care bunurile au fost adjudecate de intervenientul în interes propriu Sălăgian Nicolae Alexandru.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.02.2007, instanţa a dispus disjungerea capătului doi de cerere din acţiunea principală, având ca obiect contestaţie la executare, iar prin sentinţa nr. 633/COM/20.03.2007, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Ulterior, în dosarul nou format nr. 3548/271/2007 al Judecătoriei Oradea, prin încheierea nr. 4957/06.09.2007, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii.

Raportat la aceste împrejurări, instanţa a reţinut că Tribunalul Bihor a rămas sesizat cu acţiunea principală, având ca obiect acţiunea în constatarea dreptului de proprietate, cererea de intervenţie în interes propriu, având acelaşi obiect, precum şi cererea reconvenţională, având ca obiect contestaţie la executare.

Sub acest aspect, s-a va reţinut că, prin  Decizia nr. 32/09.06.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma promovării unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 282/1 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial.

Prin urmare,  Curtea de Apel a statuat că acţiunea în constatare formulată de reclamantă este considerată evaluabilă în bani, iar valoarea acesteia, potrivit precizării reclamantei de la fila 26 din dosarul de apel este de 3.086,40 lei. Prin urmare, raportat la prevederile art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, Curtea de Apel a stabilit că Judecătoriei Oradea îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei. În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu şi cererea reconvenţională, Curtea de Apel a apreciat că acestea fiind cereri cu caracter incidental, în privinţa soluţionării lor operează prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 Cod procedură civilă, potrivit căruia cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 25/2010 – A/C pronunţată în dosar nr. 4643/111/C/2006 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pe rolul acestei instanţe înregistrându-se prezentul dosar.

Printr-un înscris intitulat „precizarea poziţiei” pârâta – reclamantă reconvenţional a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului şi excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la dispoziţiile sentinţei civile nr. 5521/2002 a Judecătoriei Oradea şi ale deciziei civile nr. 1657/R/2002 a Tribunalului Bihor.

Ulterior, printr-o tranzacţie încheiată de reclamantă – pârâtă reconvenţional cu pârâta – reclamantă reconvenţional, recalificată de instanţa prin încheierea din data de 11.01.2011 ca o cerere de renunţare atât la acţiunea principală cât şi la cererea reconvenţională formulată faţă de intervenientul în interes propriu, aceste părţi au declarat atât prin înscrisul depus la dosar, cât şi în faţa instanţei la două înfăţişări consecutive, că înţeleg să renunţe la orice pretenţii formulate pe cale principală sau reconvenţională în prezentul litigiu. Întrebat fiind dacă înţelege să renunţe la cererea reconvenţională formulată faţă de intervenient, reprezentantul pârâtei – reclamantă reconvenţional, a arătat că este de acord cu calificarea făcută de instanţă la termenul anterior şi că a înţeles să renunţe la cererea reconvenţională formulată.

Printr-un înscris intitulat „precizare”, intervenientul în interes propriu a reiterat concluziile din cererea de intervenţie solicitând în plus respingerea excepţiilor invocate de către pârâtă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.02.2011 instanţa, în baza art. 137 alin. 2 a unit excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului şi excepţia autorităţii de lucru judecat cu fondul.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa constată următoarele :

Potrivit actului de adjudecare încheiat la data de 24.10.2006 pe baza procesului verbal de vânzare la licitaţie a bunurilor mobile aparţinându-i debitorului S.C. Rodemar Impex S.R.L., pârât în prezenta cauză, respectivele bunuri mobile au fost adjudecate de intervenientul în interes propu, în contul creanţei derivate din contractul de asistenţă juridică nr. 137/2000 investit cu formulă executorie. Bunurile mobile au fost indisponibilizate iar ulterior au fost predate în custodia reclamantei care ulterior a fost supusă dizolvării de drept prin încheierea nr. 8074/2006 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor. Prin sentinţa civilă nr. 5421/2002 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3657/2002 a fost admisă excepţia lisei calităţii procesuale active a contestatoarei Marzia Perina şi a fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatoare în contradictoriu cu intervenientul din prezentul dosar. Prin decizia civilă nr. 1657/R/2002 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 6425/2002 a fost admis recursul exercitat de intervenientul din prezenta cauză împotriva sentinţei civile nr. 5421/2002 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3657/2002 care a fost modificată în sensul că a fost obligată contestatoarea Marzia Perina la plata cheltuielilor de judecată.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intervenientului în interes propriu Y  în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Cabinetului Avocaţial Individual Sălăgian Nicolae, instanţa constată următoarele :

 Calitatea procesuală activă este o condiţie esenţială a oricărei acţiuni civile şi presupune existenţa unei concordanţe între subiectul activ al raportului juridic de drept substanţial şi persoana care figurează în proces în calitate de reclamant.

Poziţia procesuală a intervenientului în interes propriu este din anumite puncte de vedere similară celei a reclamantului, de vreme ce interveneientul în interes propriu invocă un drept propriu asupra obiectului procesului, drept pe care îl opune ambelor părţi iniţiale din proces, încercând astfel să obţină pentru el bunul care formează obiectul procesului.

În speţă, instanţa constată că există concordanţa amintită anterior, deoarece intervenientul în interes propriu invocă un drept propriu, dreptul de proprietate, asupra bunurilor mobile care formează obiectul procesului.

Prin urmare, instanţa constată că intervenientul în interes propriu are calitate procesuală activă, motiv pentru care instanţa va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientului invocată de pârâtă.

Deliberând asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa constată următoarele:

Conform prev. art. 166 C.proc.civ. raportat la art. 1201 Cod civil pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar să se constate incidenţa unei triple identităţi între două acţiuni distincte, respectiv identitate de părţi, obiect şi cauză.

În speţă, instanţa constată că tripla identitate menţionată nu există. Astfel, instanţa constată că între prezenta acţiune şi acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 5421/2002 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3657/2002  modificată prin decizia civilă nr. 1657/R/2002 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 6425/2002 nu există identitate de părţi şi nici de obiect. Astfel, instanţa constată că prezenta acţiune este o acţiune în constatare pe când acţiunea din dosarul menţionat a avut ca obiect contestaţie la executare. În plus, între cele două acţiuni nu a existat nici identitate de părţi, singura parte care a fost prezentă în ambele acţiuni fiind intervenientul din prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă.

În temeiul art. 246 C.proc.civ. văzând că reclamanta a înţeles să renunţe la cererea principală, instanţa va lua act de renunţarea reclamantei S.C. Malactiv S.A. prin lichidator Gui Natalia la judecarea acţiunii formulate în contradictoriu cu  pârâta S.C. Rodemar Impex S.R.L şi cu intervenientul în interes propriu Sălăgian Nicolae Alexandru.

Dat fiind faptul că pârâta – reclamantă reconvenţional prin înscrisul depus la dosar (f.29) precum şi prin susţinerea făcută oral în faţa instanţei a înţeles să renunţe la judecarea cererii reconvenţionale formulate împotriva intervenientului în interes propriu, instanţa, în temeiul art. 246 C.proc.civ., va lua act de renunţarea reclamantei reconvenţionale S.C. Rodemar Impex S.R.L. la judecarea cererii reconvenţionale formulate în contradictoriu cu intervenientul - pârât reconvenţional Sălăgian Nicolae Alexandru şi cu reclamanta – pârâtă reconvenţională S.C. Malactiv S.A. prin lichidator Gui Natalia.

Analizând cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu Sălăgian Nicolae Alexandru în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Cabinetului Avocaţial Individual Sălăgian Nicolae pe fond, instanţa reţine următoarele :

Conform art. 111 C.proc.civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pe lângă condiţia existenţei interesului, care este o condiţie esenţială oricărei acţiuni civile, pentru a fi admisibilă o acţiune în constatare trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii : partea să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept şi nu a unei situaţii de fapt şi partea să nu aibă la dispoziţie calea unei acţiuni în realizarea dreptului, acţiunea în constatare fiind una subsidiară.

În ceea ce priveşte prima dintre aceste două condiţii cerute de lege, respectiv aceea ca partea să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept şi nu a unei situaţii de fapt, instanţa constată că aceasta este îndeplinită, intervenientul solicitând constatarea existenţei unui drept al său, respectiv dreptul de proprietate, asupra unor bunuri mobile.

Referitor la cea de-a doua condiţie cerută de lege, respectiv inexistenţa unei acţiuni în realizarea dreptului, instanţa constată că aceasta nu este îndeplinită. Astfel, intervenientul are la dispoziţie calea unei acţiuni în realizarea dreptului, respectiv acţiunea în revendicare, aceasta fiind acţiunea specifică proprietarului neposesor.

Prin urmare, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative cerute de lege pentru a fi admisibilă acţiunea în constatare, motiv pentru care, instanţa va respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu Sălăgian Nicolae Alexandru în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Cabinetului Avocaţial Individual Sălăgian Nicolae, în contradictoriu cu pârâţii S.C. Malactiv S.A. şi S.C. Rodemar Impex S.R.L.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către părţile care nu au căzut în pretenţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE :

Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientului în interes propriu C invocată de reclamantă.

Respinge ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă.

Ia act de renunţarea reclamantei X  la judecarea acţiunii formulate în contradictoriu cu  pârâta Y şi cu intervenientul în interes propriu C

Ia act de renunţarea reclamantei reconvenţionale X la judecarea cererii reconvenţionale formulate în contradictoriu cu intervenientul - pârât reconvenţional  C şi cu reclamanta – pârâtă reconvenţională C

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu C în contradictoriu cu pârâţii Y

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.03.2011.

Preşedinte Grefier