Constatare nulitate absolută certificat de moştenitor. Imobil aparţinând domeniului public. Lipsa interesului în promovarea cererii.

Prin cererea adresata J.O. si inregistrata sub nr. 1110/274/2012 la data de 23.08.2012, reclamantul VC  a chemat în judecată pârâţii SD, SM şi ME, pentru ca prin hotărâre ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a unui certificat de moştenitor  , cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că moştenitorii defunctei SIM, în speţă pârâţii SD, SM şi ME, în luna noiembrie 2011 s-au prezentat în  faţa notarului  public DO ducându-l în eroare pe acesta prezentându-i  adeverinţe false eliberate de Primăria comunei Iloviţa şi declarând mincinos că deţin ca moştenire  terenul din punctul „C” în suprafaţă de 600 mp, fiind eliberat un certificat  de moştenitor  a cărui nulitate o solicită.

A mai arătat că terenul aparţine domeniului public al comunei Iloviţa conform HGR nr. 963/05.09.2002 prin care s-a atestat domeniu public al Judeţului Mehedinţi, în baza HCL a Primăriei  comunei Iloviţa nr. 42/29.10.1999, iar suprafaţa de 100 mp din acest teren a fost închiriată  numitului CAM printr-un contract de locaţiune  în baza HCL a Primăriei comunei Iloviţa.

A mai arătat că întreaga suprafaţă de teren  nu a existat  până în anul 2004, atunci când a fost făcută  umplutură cu piatră  şi pământ de către cumnatul său  CAM, împreună cu care îl deţine  şi îl foloseşte şi în prezent.

Pârâtul  a depus întâmpinare, arătând că  reclamantul, care este terţ  faţă de succesiunea defunctei SM, nu invocă un interes  propriu în promovarea prezentei acţiuni, astfel încât înţelege să invoce excepţia lipsei de interes a reclamantului.

Conform certificatului de  moştenitor eliberat de BNP DO de pe urma defunctei SIM au rămas ca descendenţi legali pârâţii SD, ME şi SPM, iar printre bunurile ce compun masa succesorală se regăseşte şi suprafaţa de teren de 600 mp grădină, situată în pct. „C”.

Se  reţine că prin sentinţa civilă nr. 456 din 28.06.2011 pronunţată de JO a fost constatată  nulitatea absolută a contractului de tranzacţie încheiat între pârâţi privind suprafaţa de teren de 490 mp situată în pct. „C”, consfinţită prin sentinţa civilă nr. 415/16.06.2009 pronunţată de JO.

Potrivit HG 963/05.09.2002 privind atestarea domeniului public a judeţului Mehedinţi  şi al comunelor din judeţul Mehedinţi, suprafaţa de teren situată în pct. „C” ce este înscrisă în conţinutul certificatului de  moştenitor face parte din domeniul  public al comunei I, terenul făcând obiect al Hotărârii nr. 49/29.09.2006 a CLI şi închiriat numitului CAM aşa cum rezultă din contractul de locaţiune înregistrat la Primăria comunei Iloviţa.

Faţă de aceste înscrisuri instanţa constată că regimul juridic al suprafeţei de teren situată în pct. C ce este cuprinsă în conţinutul certificatului de moştenitor contestat de reclamant, este acela al unui bun făcând parte din domeniul public al comunei Iloviţa.

Potrivit art. 137 al. 1 C.pr.civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond  care fac de prisos, în totul sau  în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Referitor la excepţia lipsei de  interes invocată de pârâţi prin întâmpinare  s-a  constatat că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse:

Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, peremptorie, dirimantă şi absolută şi ca atare poate fi invocată şi de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii.

După cum este îndeobşte cunoscut printre condiţiile de promovare a unei cereri de chemare  în judecată se regăseşte şi aceea a existenţei interesului, a folosului practic, imediat pe care  o parte  îl are pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Această condiţie trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta din formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii.

Pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie legitim, corespunzător cerinţelor  legii materiale şi procesuale, când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv, a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.

Pe de altă parte, interesul trebuie să fie personal şi direct, adică folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune. Cu alte cuvinte, această cerinţă exprimă ideea că în principiu, nu este îngăduit  unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv, legea în acest caz recunoscându-le persoanelor sau organelor  îndreptăţite legitimare procesuală activă.

Deşi, reclamantul  în notele scrise face apărări cu privire la existenţa interesului său de a promova cererea de chemare în judecată, instanţa constată că acestea se referă la însăşi calitatea sa procesuală ceea ce nu se poate confunda cu existenţa interesului.

Este adevărat că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de  moştenitor, nulitate ce poate fi invocată oricând şi de orice persoană, însă, acest aspect nu trebuie să înlăture existenţa şi justificarea interesului de către cel care declanşează procedura judiciară, ca o condiţie de promovare a cererii de chemare în judecată.

Totodată, se va reţine  că prin sentinţa civilă nr. 456/28.06.2011 pronunţată de Judecătoria Orşova, rămasă definitivă şi irevocabilă la  11.10.2011, prin respingerea recursurilor, s-a statuat cu putere de lucru judecat că suprafaţa de teren din litigiu aparţine domeniului public al Primăriei comunei Iloviţa, hotărârea fiind opozabilă părţilor din cauza pendinte în condiţiile  în care au figurat ca părţi şi în  litigiul respectiv.

Raportat la probele administrate în cauză şi la cele reţinute mai sus, în condiţiile în care terenul din litigiu aparţine domeniului public al Primăriei comunei Iloviţa, reclamantul nefăcând dovada că foloseşte acest teren, se apreciază că acesta din urmă nu justifică un interes în promovarea cererii de chemare în judecată, considerente pentru care va fi admisă excepţia lipsei de interes şi respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.

Faţă de aceste considerente a fost admisă excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi, respinsă acţiunea, ca fiind lipsită de interes şi obligat reclamantul la plata cheltuieli de judecată către pârât.

Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare