Asigurări. În condiţiile în care nici Legea nr.136/1995 şi nici Ordinul nr.3113/2003 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii pentru răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente, nu i...

În condiţiile în care nici Legea nr.136/1995 şi nici Ordinul nr.3113/2003 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii pentru răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente, nu impun modalitatea prin care se face dovada existenţei raporturilor contractuale dintre asigurător şi asiguratul CASCO, prin poliţa de asigurare, prin  contract de asigurare ori prin amândouă, referindu-se generic la documentele dosarului de daună, nu există nici o justificare legală a  nesoluţionării dosarului de regres administrativ. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispoziţiile art.24 alin.(2)  din Ordinul nr.3113/2003, „dacă pentru recuperarea prejudiciului persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor, efectuate cu respectarea prevederilor prezentelor norme, vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă al persoanei vinovate.” (sentinţa civilă nr.3611/28.04.2005)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 25.02.2005, reclamanta SC Asigurarea Românească–ASIROM S.A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. ASTRA S.A.  şi  D.M. solicitând instanţei obligarea pârâţilor la plata sumei de 27.650.000 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate pentru autovehiculul marca Renault cu număr de înmatriculare B-40-FIX, proprietatea S.C. Romsoft SA CNDPI, cu dobânda legală  de la data de 26.10.2004 (data achitării despăgubirii)  până la data de 24.02.2005 (data introducerii cererii de chemare în judecată), în cuantum de 1.758.653 lei şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.998-999 C.civ., art.22, art.49, art.54 şi art.57  din Legea nr.136/1995, art.43 şi art.56 din Codul Comercial, se arată că autoturismul  ce a fost avariat în accidentul rutier din data de 20.07.2004 era asigurat la SC Asigurarea Românească - ASIROM S.A., Sucursala Teiul Doamnei  şi că în baza contractului de asigurarea facultativă de avarii AR406018, valabil la data accidentului, a fost plătită persoanei păgubite suma de27.650.000 lei, prin O.P. nr.950/26.10.2004.

Potrivit procesului verbal de constatare seria M nr.277300/21.07.2004 eliberata de I.G.P. – Poliţia de Transporturi Aeriene Otopeni, de producerea accidentului s-a făcut vinovat pârâtul D.M., care conducea autovehiculul proprietatea Companiei naţionale Romtehnica S.A., înmatriculat sub nr. B-31-FOG, asigurat în baza unui tichet de răspundere civilă obligatorie auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de autovehicule seria DA nr.0745884, cu valabilitate de la 01.01.2004 până la 31.12.2004 la S.C.ASTRA S.A

Întinderea pagubei suferite ca urmare a accidentului a fost determinată pe baza actelor eliberate de organele de poliţie, a documentelor de constatare a avariilor precum şi a actelor de reparaţie (facturi, chitanţe) emise de unităţile service.

Arată reclamanta că, în conformitate cu dispoziţiile art.22 din Legea nr.136/1995, în limita indemnizaţiei plătite, înţelege să se subroge în drepturile asiguratului său împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului şi a asigurătorului său de răspundere civilă obligatorie şi menţionează că a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta S.C.ASTRA S.A. la conciliere directă, conform dispoziţiilor art.7201 C.proc.civ.,  demersurile sale rămânând fără rezultat.

Alăturat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie: dosar de daună, cerere de despăgubire şi convocare în vederea concilierii directe adresată S.C.ASTRA S.A. la data de 08.12.2004, convocare la conciliere adresată pârâtului D.M. la data de 28.12.2004, ordinul de plată nr.950/26.10.2004  cu care a fost achitată suma de 112.765.000 lei, poliţa de asigurare CASCO – beneficiar CNDPI ROMSOFT, poliţa de asigurare de răspundere civilă auto – asigurat C.N.ROMTEHNICA S.A., proces verbal seria M nr.277300 încheiat la data de 21.07.2004 de Poliţia Transporturi Aeriene Otopeni, înştiinţare cu privire la producerea evenimentelor asigurate la autovehicule din data de 21.07.2004, în şedinţa publică de astăzi fiind depus la dosar contractul de asigurare CASCO.

În data de 16.03.2005, cu respectarea dispoziţiilor art.114 1 alin.(2) C.proc.civ., s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul D.M., prin care se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pe fondul cauzei solicitându-se respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei, pârâtul arată că titularul poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă delictuală auto pentru pagube produse prin accidente de autovehicule este C.N.Romtehnica S.A., proprietarul autoturismului implicat în accident, aceasta fiind persoana împotriva căreia reclamanta îşi poate exercita dreptul de regres prevăzut de art.22 din Legea nr.136/1995.

Pe fondul cauzei, se susţine că proprietarul autovehiculului avariat, S.C. ROMSOFT S.A. CNDPI a înţeles să opteze pentru despăgubirile acordate în baza poliţei de asigurare facultativă de tip CASCO, renunţând la posibilitatea acordată de legiuitor  pentru realizarea drepturilor sale privind repararea autovehiculului Renault cu număr de înmatriculare B-40-FIX  în temeiul poliţei de asigurare R.C.A. emisă pe numele C.N.ROMTEHNICA S.A.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.998, art.999 C.civ., art.137, art.41  şi art.64 şi urm. C.proc.civ., art.22, art.24  şi urm., art.57 din Legea nr.136/1995.

Alăturat întâmpinării a depus acelaşi set de înscrisuri ca şi reclamanta.

S.C. ASTRA S.A. – Sucursala Municipiului Bucureşti  prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 25.03.2005 recunoaşte existenţa asigurării de răspundere civilă auto a persoanei vinovate şi nu contestă dreptul persoanei păgubite de a primi despăgubiri, conform dispoziţiilor art.49 alin.1 din  Legea nr.136/1995,  dar arată că aceste despăgubiri nu pot fi plătite decât cu respectarea condiţiilor impuse de actele normative în vigoare în materia asigurărilor, iar  din dosarul de regres administrativ depus de reclamantă lipseşte contractul de asigurare CASCO în baza căruia a achitat despăgubirea, contract ce nu a fost depus nici la dosar.

Referitor la capătul de cerere privind penalităţile de întârziere reprezentate de dobânda legală, pârâta arată că este neîntemeiat în condiţiile în care normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule impun ca plata despăgubirilor să se facă în termen de cel mult 20 de  zile calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar finalizării dosarului de daune.

Cum dosarul de daune nu s-a finalizat din culpa exclusivă a reclamantei, care nu a depus contractul de asigurare CASCO, aceasta  nu este îndreptăţită să solicite acordarea de penalizări pentru întârziere.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine  că pârâtul D.M. se face vinovat de producerea, în data de20.07.2004, a accidentului auto în urma căruia a fost avariat autoturismul Renault cu număr de înmatriculare B-40-FIY, culpa pârâtului în producerea accidentului fiind stabilită prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria M nr.277300 încheiat la data de 21.07.2004 de Poliţia Transporturi Aeriene Otopeni.

Procesul-verbal nu a fost contestat de contravenient, acesta confirmând realitatea situaţiei de fapt reţinută de agentul constatator şi declarând că este de acord ca asigurarea de răspundere civilă delictuală a autoturismului pe care l-a condus, B-31-FOG, să fie folosită pentru repararea autoturismului avariat.

Existenţa şi întinderea prejudiciului produs şi costul lucrărilor de reparaţii au fost probate prin procesele verbale de constatare  a daunelor, devizele de materiale şi manoperă şi ordinul de plată nr.950/26.10.2004 prin care reclamanta, la care autoturismul avariat avea asigurare facultativă pentru avarii, a plătit despăgubirile al căror cuantum nu a fost contestat de nici unul dintre pârâţi.

Având în vedere că, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art.37 din O.G.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, procesul-verbal de contravenţie necontestat face dovada deplină cu privire la  persoana contravenientului, a existenţei  faptei contravenţionale reţinută în sarcina sa şi a culpei, se constată că în cauză sunt întrunite condiţiile art.998-999 C.civ. privind răspunderea civilă a pârâtului D.M., conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare B-31-FOG, asigurat pentru răspundere civilă delictuală,  la data producerii accidentului,  la S.C.ASIROM S.A.

Potrivit art.57 alin.1 din Legea nr.136/1995 „drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia,(…), cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei”  întrucât,  indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, în conformitate cu dispoziţiile art.49 din lege, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.

Argumentele invocate de pârâtul D. în susţinerea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive nu pot fi reţinute, temeiul angajării răspunderii civile delictuale a acestuia constituindu-l dispoziţiile art.998 – art.999 C.civ.  şi nu cele ale art.1000 alin.1 C.civ. nefiind antrenată răspunderea pentru fapta lucrului  - când paguba îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau interacţiunea lucrului. Autoturismul proprietatea C.N.ROMTEHNICA S.A nu a efectuat  de unul singur manevra  (virajul la dreapta) ce a determinat acroşarea autovehiculului Renault, astfel că urmează a fi respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de persoana vinovată de producerea accidentului, pârâtul D.M.

Faţă de cele reţinute şi având în vedere faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.58 din Legea nr.136/1995, privind situaţiile în care asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, respectiv:

a) accidentul a fost produs cu intenţie;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului;

văzând şi dispoziţiile art.22 şi art.55 alin.1 şi 3 din lege, instanţa urmează să admită acţiunea, în parte şi  numai în raport de societatea de asigurare, pârâta S.C. ASTRA S.A., acţiunea în raport de pârâtul D.M., a cărui citare în cauză era obligatorie faţă de dispoziţiile  art.57 alin.1 ipoteza 2 din Legea nr.136/1995,  urmând a fi respinsă.

Calitatea de asigurător de răspundere civilă delictuală şi valabilitatea poliţei de asigurare pentru autovehiculul la volanul căruia s-a aflat persoana vinovată de producerea accidentului nu au fost contestate de PÂRÂTĂ, aceasta invocând însă culpa reclamantei în nefinalizarea dosarului de daună, motivat de faptul că  nu a depus în dosarul de regres administrativ contractul de asigurare CASCO, înscris depus în instanţă, astfel că cererea reclamantei, de obligare a asigurătorului de răspundere civilă  delictuală la repararea pagubei – prejudiciul efectiv, este întemeiată.

Referitor la cererea de acordare a penalităţilor sub forma dobânzii legale,  pretinse pentru perioada cuprinsă între data achitării despăgubirii şi data introducerii acţiunii şi în continuare, până la data achitării integrale a debitului, instanţa reţine că S.C.ASTRA recunoaşte că s-a depus confirmarea poliţei de asigurare facultativă, document ce atestă existenţa raporturilor contractuale în baza cărora reclamanta a achitat despăgubirile.

În condiţiile în care nici Legea nr.136/1995 şi nici Ordinul nr.3113/2003 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii pentru răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor prin accidente, nu impun modalitatea prin care se face dovada existenţei raporturilor contractuale dintre asigurător şi asiguratul CASCO, prin poliţa de asigurare, prin  contract de asigurare ori prin amândouă, referindu-se generic la documentele dosarului de daună, nu există nici o justificare legală a  nesoluţionării dosarului de regres administrativ. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu dispoziţiile art.24 alin.(2)  din Ordinul nr.3113/2003, „dacă pentru recuperarea prejudiciului persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor, efectuate cu respectarea prevederilor prezentelor norme, vor fi opozabile asigurătorului de răspundere civilă al persoanei vinovate.”

Dacă aprecia necesară depunerea unor înscrisuri suplimentare care să ateste existenţa raporturilor contractuale între S.C.Asigurarea Românească – ASIROM S.A şi CNDPI ROMSOFT,  primind invitaţia la conciliere pârâta ar fi trebuit să solicite reclamantei respectivele înscrisuri – în speţă contractul CASCO pentru autovehiculul Renault cu număr de înmatriculare B-40-FIX. Or’, pârâta care nu a contestat existenţa raporturilor de asigurare facultativă, nu a făcut dovada că a comunicat reclamantei motivul pentru care nu finalizează dosarul de regres administrativ.

Pentru aceste considerente, urmează a fi admis şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei S.C. ASTRA S.A. la plata penalităţilor pentru întârziere dar numai începând cu data de 25.02.2005 – data introducerii cererii de chemare în judecată – până la achitarea integrală a debitului, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art.43  din Codul comercial.

Obiectul pricinii îl reprezintă obligarea la plata unor sume de bani, cererea fiind formulată de asigurător într-o acţiune în regres. În temeiul subrogaţiei legale în dreptul asiguratului, prin aplicarea dispoziţiilor art.22 din Lega nr.136/1995,  reclamanta a dobândit din patrimoniul asiguratului dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, conform art.998-999 C.civ., drept prin excelenţă civil şi care nu poate împrumuta natura comercială a actelor juridice născute din activitatea comercială a reclamantei asigurătoare, astfel că penalităţile de întârziere urmează regula prevăzută de art.1088 C.civ.,  dobânda fiind datorată din ziua cererii de chemare în judecată.

În temeiul art.274 C.proc.civ., va obliga pârâta S.C.ASTRA  S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.297.200 lei reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare