Vătămare corporală din culpă. Culpă medicală. Încălcarea atribuţiilor de serviciu. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

Vătămare corporală din culpă. Culpă medicală. Încălcarea atribuţiilor de serviciu. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.

Prin sentinţa penală nr. 1334/10.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus în baza art.184 al.2 si 4 Cod penal condamnarea inculpatei O. A. M.,  la 9 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă impotriva partii vatamate I. C..

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit în condiţiile art.82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 C.pen. dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II, lit.b C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C.p.p., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art.83 Cod penal.

În baza art. 14 şi 346 C.p.p. raportat la art.998 şi urm. din Codul civil, a fost admisă in parte actiunea civila formulata de partea civila I. C., si obligă inculpata O. A. M. la plata sumei de 15.000 lei daune morale in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B. I. S.A., către partea civilă I. C..

În baza art.106 din O.U.G. nr.150/2002, a fost obligată inculpata O.A. M. in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B. I. S.A. la plata sumei de 1079,55 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare cu partea vatamata I. C. către partea civilă S.C. U. Bucuresti.

În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B.I. S.A. la plata sumei de 1790 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 al.1 Cod de procedură penală, respinge ca nedovedită cererea părţii civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare efectuate către partea civilă I. C..

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.4386/P/2004 din data de 08.02.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost trimisă în judecată inculpata O.A. M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal, constând în aceea că la data de 28.01.2004 inculpata, în calitate de asistentă medicală în cadrul S.C. B. I. S.A., i-a aplicat părţii vătămate I. C. S. sticle cu apă fierbinte în zona picioarelor, producându-i astfel, din neglijenţă, leziuni care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării măsurilor pentru exerciţiul profesiei.

În fapt, la data de 28.01.2004, inculpata care era angajată a S.C. B. I. S.A. în calitate de asistentă medicală, i-a aplicat părţii vătămate I.C. S.sticle cu apă fierbinte în zona picioarelor, producându-i în acest mod, din neglijenţă, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale.

Din plângerea şi declaraţiile părţii vătămate I.C. S., reiese că la data de 28.01.2004 a suferit o intervenţie chirurgicală în cadrul Spitalului de Urgenţă Floreasca, în urma căreia a fost transferată într-o rezervă administrată de SC B. I.SRL, din incinta Spitalului de Urgenţă Floreasca. Întrucât starea postoperatorie s-a manifestat cu senzaţii accentuate de frig, partea vătămată a solicitat personalului B. să fie acoperită cu câteva pături. Inculpata, în calitate de cadru medical mediu, a acoperit-o cu pături, însă senzaţia de frig nu a încetat, motiv pentru care i-a aplicat în zona picioarelor sticle cu apă fierbinte. Partea vătămată, fiind sub influenţa rahianesteziei, nu a reacţionat imediat, ci după aproximativ două ore şi jumătate, când a început să simtă dureri şi usturimi acute, constatând ulterior că se datorau arsurilor ce i-au fost provocate de sticlele cu apă fierbinte.

În conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/4862/2005 din data de 27.09.2005, partea vătămată I. C. a prezentat leziuni de arsură produse la data de 28.01.2004, prin contact cu corp supraîncălzit (sticle cu lichid fierbinte). Între leziunile de arsura constatate, aşacum au fost consemnate în copia F.O nr. 3550 - Spitalul Clinic de Urgenţă chirurgie 3 şi manopera folosită, respectiv aplicarea sticlelor cu apă fierbinte pe corpul pacientei, există o legătură directă de cauzalitate. Pentru vindecarea leziunilor post-comustionale şi a complicaţiilor survenite în evoluţia acestora au fost necesare 70-75 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile de arsură suferite au determinat instalarea unui prejudiciu estetic a cărui întindere nu a fost influenţată de tratamentele care au fost aplicate după producerea arsurilor, acestea din urmă vizând vinderea leziunilor, cu menţinerea integrităţii anatomice a structurilor de vecinătate. Intervenţiile chirurgicale din data de 23.02.2004 şi 03.02.2005 ( excizia escarelor, respectiv excizia cicatricilor vicioase) au fost impuse de evoluţia leziunilor de arsura iniţiale. Din documentele medicale consemnate rezultă că manopera folosită la data de 28.01.2004 (aplicarea sticlelor de apă fierbinte) a avut drept consecinţă producerea unor arsuri de gradul II şi III pe cca. 2-3% din suprafaţa corporală. Examinările obiective au evidenţiat de asemenea existenţa unor cicatrici postoperatorii în evoluţie care necesita în continuare tratament specific (masaj local, aplicarea de unguente topice locale, utilizarea alternative a benzilor siliconate până la 1 an, 1 an şi jumătate postoperator şi evitarea expunerii la radiaţiile solare în acest timp), aprecierea definitivă a prejudiciului estetic putând fi făcută după o nouă examinare, după această perioadă. Intervenţiile chirurgicale din data de 23.02.2004 şi 03.02.2005 (excizia escarelor, respectiv a cicatricelor vicioase), au implicat un risc operator minor, posibil in oricare intervenţie chirurgicală.

În conformitate cu concluziile suplimentului la raportul de expertiză nr. A1/4862/2005/2006 din 29.03.2007, la care a fost anexat examenul microscopic şi ADN, având în vedere întreaga documentaţie medicală pe baza căreia s-au efectuat precedentele documente medico-legale, respectiv C.M.L. nr.A2/03.02.2004 şi REML A1/4862/2005 şi constatărilor obiective actuale rezultă că numita Iovănaş Codruţa a prezentat la data de 28.01.2004 arsuri de gradul II-III care au putut fi produse prin contact cu corpuri supraîncălzite ( sticle de plastic cu lichid fierbinte) aplicate lângă membrele inferioare, în post-operator, după efectuarea apendicectomiei.

Între leziunile de arsură constatate la data de 28.01.2004 şi manopera folosită respectiv aplicarea sticlelor cu apă fierbinte pe corpul sus-numitei există legătură directă de cauzalitate.

Pentru vindecarea leziunilor de arsură şi a complicaţiilor survenite în evoluţia ( sub supraveghere medicală) a acestora, a necesitat 70-75 de zile de îngrijiri medicale.

Leziunile cicatriciale restante constatate consecutive evoluţiei zonelor de arsură, i-au produs sus-numitei un prejudiciu estetic ireversibil.

Întinderea acestui prejudiciu estetic nu a fost influenţată de tratamentele care i-au fost aplicate după constatarea arsurilor suferite.

Conform raportului de expertiză medico-legală examen microscopic şi ADN consemnat în cuprinsul actualului supliment de expertiză rezultă că: „ analiza ADN pornind de la microurmele epiteliale prezentate pe recipientul de plastic notat nr.3 a pus în evidenţă un profil genetic unic, ce provine de la o persoană de sex feminin. Între profilul ADN de referinţă al numitei I. C. şi profilul ADN evidenţiat pe corpul delict există o corespondenţă perfectă la nivelul tuturor markerilor genetici investigaţi”.

Deci ţesutul prelevat de pe unul din recipientele aplicate aparţine sus-numitei, indicele de probabilitate rezultat în urma investigaţiei ADN fiind de 2,12x1017.

Indicele de arsură a fost circa 2-3% ( raportat la suprafaţa corporală).

Ca urmare a leziunilor de arsură sus-numita a fost supusă iniţial tratamentului local ( în conformitate cu protocolul specific şi în acord cu fenomenele lezionale) care a vizat vinderea leziunilor cu menţinerea integrităţii anatomice a structurilor din vecinătate şi a limitării zonelor cicatriciale.

Intervenţia chirurgicală din 23.02.2004 când s-a efectuat  excizia zonelor insulare de escarificare şi închiderea prin sutură directă, a fost impusă de evoluţia sub tratament a leziunilor iniţiale de arsură.

Conform literaturii de specialitate vindecarea arsurilor de gradul II şi III se face cu cicatrice, cu deformări şi distorsiuni de suprafaţă.

În cazul de faţă evoluţia spre vindecare s-a făcut cu instalarea unor cicatrici hipertrofice la nivelul coapsei stângi şi zonei trohanteriene şi a fesei drepte, dureroase spontan şi la mobilizare/palpare ce au impus sancţiune chirurgicală în 03.02.2005 ( când s-a practicat excizia cicatricilor vicioase, închiderea cu fire de capitonaj, imobilizare).

Riscul iniţial major consecutiv producerii leziunilor de arsură era legat de suprainfectarea acestora, dar care în cazul de faţă a fost înlăturat prin tratament local corect indicat şi aplicat.

Ulterior sus-numita a fost supusă riscului anestezic ( apreciat individual la orice intervenţie chirurgicală) cu ocazia efectuării celor 2 intervenţii chirurgicale menţionate.

În intervalul de timp dintre momentul producerii leziunilor de arsură şi până în prezent sus-numita a fost supusă unor restricţii cum ar fi: utilizarea o lungă perioadă de timp a unguentelor specifice indicate de medicul specialist de chirurgie plastică, protejarea zonelor afectate de orice traumatism, interdicţia de expunere la soare a zonelor afectate.

Apreciem că formarea cicatricilor hipertofice a fost rezultatul evoluţiei spre vindecare al zonelor de arsură de gradul II şi III şi nu al „ predispoziţiei părţii vătămate în a dezvolta cicatrici de tip  cheloid” supoziţie ce poate fi de altfel infirmată de aspectul suplu al cicatricei post-apendicectomie intervenţie efectuată la data de 28.01.2004.

La efectuarea acestui raport de expertiză, a participat expertul parte propus de  partea responsabilă civilmente, care şi-a expus opinia expertală în legătură cu actele medicale privind pe numita I.C., ataşată la filele 118-132 din dosar.

Fiind audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. În acest sens, inculpata a declarat că începând cu anul 2000 şi până în luna februarie 2004, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul SC B. SA, în calitate de asistent medical. În cursul lunii ianuarie 2004, în jurul orei 13.00, în timp ce se afla la locul de muncă, a observat că fusese activată alarma de la rezerva 406, motiv pentru care s-a deplasat la acea rezervă, pacienta respectivă sesizând-o cu privire la faptul că are o senzaţie acută de frig. Într-o primă fază, inculpata a acoperit pacienta cu o patură, după care deplasându-se din nou la rezerva, a constatat că pacienta reclama în continuare senzaţii de frig, astfel încât a umplut trei sticle cu apă caldă de la robinet, pe care le-a aplicat părţii vătămate în zona picioarelor, direct pe piele. Inculpata a arătat că nu şi-a dat seama că apa era foarte fierbinte, întrucât înainte de a se deplasa în rezerva pacientei tocmai venise de afară, iar pacienta nu a obiectat cu privire la sticlele aplicate. A mai precizat că avea cunoştinţă că nu avea voie să efectueze niciuna din activităţile ce ţin de actul medical, dar a apreciat că a pune sticle cu apă caldă nu ţine de actul medical în sine şi a intenţionat doar să-i asigure confortul părţii vătămate.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, certificate medico-legale, raportul de expertiză tehnică medico-legală nr. A1/4862/2005 din data de 27.09.2005 (, declaraţii învinuita, contract individual de muncă şi fişa postului, decizia Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor din Bucureşti, contract de închiriere între Spitalul Clinic de Urgenţă şi SC B.I. SRL, fotografii, declaraţiile martorilor F.L., T.D., O.M.S. şi ale  inculpatei, suplimentul la raportul de expertiză nr. A1/4862/2005/2006 din 29.03.2007, la care a fost anexat examenul microscopic şi ADN .

Din probele administrate a rezultat culpa exclusivă a inculpatei în producerea vătămării părţii vătămate. Prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpata s-a aflat în culpă faţă de producerea vătămării, întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi putea şi trebuia să îl prevadă. Astfel, posibilităţile de prevedere rezultă în mod indubitabil chiar din declaraţiile sale, în care a precizat că a aplicat sticlele cu apă fierbinte direct pe pielea pacientei. Deşi inculpata a motivat că, anterior efectuării manevrei, s-a aflat în medicul exterior, astfel încât nu şi-a dat seama că apa era fierbinte, iar pacienta nu a avut nici un fel de obiecţii, instanţa apreciază că aceasta trebuia să îşi ia toate măsurile de prevedere necesare în vederea efectuării unei asemenea manevre. Inculpata avea obligaţia de a acţiona cu maxima diligenţă, în sensul de a verifica gradul de încălzire a apei şi, eventual, de a aplica sticlele după ce erau în prealabil învelite, iar nu direct pe pielea pacientei. De asemenea inculpata avea cunoştinţă de menţiunile din fişa postului în baza cărora actul medical urma să fie prestat de Spitalul Clinic de Urgenţă, fără nici o imixtiune din partea angajaţilor Spitalului B.. Totodată, inculpata avea cunoştinţă că la data incidentului nu i se eliberase autorizaţia de liberă practică, aspect cunoscut şi de către angajator.

În drept, fapta inculpatei O.A. M. constând în aceea că la data de 28.01.2004, în calitate de asistentă medicală în cadrul S.C. B. I. S.A., i-a aplicat părţii vătămate I. C. S. sticle cu apă fierbinte în zona picioarelor, producându-i astfel, din neglijenţă, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării măsurilor pentru exerciţiul profesiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 184 alin.2 şi 4 din Codul penal.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatei pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p.

Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, urmarea faptei – vătămarea integrităţii corporale şi a sănătăţii victimei, reflectată în numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare, precum şi conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii, relevante în acest sens fiind: lipsa antecedentelor penale, si atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal.

Cât priveşte modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menţionate şi apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, va dispune, conform art.81 din Codul penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art.82 din Codul penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşite conduce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Nu va interzice inculpatei dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia  Sabou şi Pîrcălab împotriva  României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de  a alege. Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnata nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În baza art. 71 alin.5 C.pen. va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza II, lit.b C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 C.p.p., va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiţionate.

Sub aspectul laturii civile, instanţa  constată că partea vătămată I.C. S. s-a constituit parte civilă impotriva inculpatului, cu suma de 800.000 RON reprezentând daune morale.

De asemenea, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1079,55 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare, constituire însuşită de către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.

Instanţa reţine întrunirea în speţă a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 şi urm. din Codul civil, respectiv existenţa prejudiciului suferit de partea civilă, a faptei ilicite săvârşite de inculpată, a legăturii de cauzalitate între această faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei inculpatei în săvârşirea faptei, vinovăţie care îmbracă forma culpei.

În acest sens, instanţa apreciază că solicitarea părţii civile de obligare a inculpatei la plata daunelor morale este parţial justificată. Prejudiciul estetic ireversibil încercat de partea vătămată, constând în privarea acesteia de avantajele unei vieţi normale, inclusiv prejudiciul de agrement dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-şi păstra condiţiile de viaţă pe care le-a avut anterior vătămării, pretinde acordarea unei compensaţii băneşti corespunzătoare care, coroborată cu sancţiunea de drept penal aplicată, să ofere părţii vătămate o necesară satisfacţie. Martorii audiaţi în cauză au arătat în ce au constat  traumele psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptei inculpatei, astfel încât instanţa apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 15.000 lei ca pretium doloris, în compensarea suferinţei psihice cauzate părţii vătămate.

Deoarece la momentul săvârşirii faptei inculpata era angajată în calitate de asistentă medicală la S.C. B. I. S.R.L, conform contractului individual de muncă ataşat la fila 54 d.u.p. şi se afla în timpul serviciului, urmează ca această societate să răspundă în calitate de parte responsabila civilmente, în baza art. 16, art.24 alin.3 C.p.p., indiferent de aspectul deţinerii sau nedeţinerii de către inculpată a avizului de liberă practică. Instanţa mai reţine că la pct.4 din fişa postului ataşată la filele 55-57 d.u.p. se prevăd următoarele: „Particularitate departament: în baza contractului de închiriere cu S.C.U.B. nr. 4300/05.05.1998, anexa 1, art. 3.1. - actul medical este prestat de Spitalul Clinic de Urgenţă, fără nici o imixtiune din partea personalului B”. Inculpata avea obligaţia de a cunoaşte această reglementare şi de a o respecta, lucru pe care nu l-a făcut. Întrucât la data săvârşirii faptei inculpata avea raporturi de serviciu cu societatea B. I., în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 1000 C.Civ. privind răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, unitatea medicala sus-menţionată având calitatea de comitent.

Astfel fiind, în baza art. 14 şi 346 C.p.p. raportat la art.998 şi urm. din Codul civil,  va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga inculpata în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B. I. S.A. la plata sumei de 15.000 lei daune morale.

În baza art.106 din O.U.G. nr.150/2002, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată, astfel încât, având în vedere modul de soluţionare a laturii penale a cauzei, instanţa va obliga inculpata O.A. M. in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B.I. SRL, la plata sumei de 1079,55 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă.

În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală, va obligă inculpata in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. B. I. S.A. la plata sumei de 1790 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 al.1 Cod de procedură penală, va respinge ca nedovedită cererea părţii civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare efectuate către partea civilă I. C..

Domenii speta

Spete similare