Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Acţiune civilă. Admisibilitate. Prescripţia acţiunii civile.

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Acţiune civilă. Admisibilitate. Prescripţia acţiunii civile.

Prin sentinţa penală nr. 410/13.05.2008 a judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dipus in baza art. 334 Cpp schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatei din infr. prev. de art.290 al.1 Cp in infr. prev. de art.290 al.1 cu aplic art.41 al.2 Cp.

In baza art.290 al.1 Cp cu aplic. art.41 al.2 Cp s-a dispus condamnarea inculpatei A.O.  la pedeapsa de 9 luni inchisoare.

In baza art.81 Cp a fost suspendata condiţionat executarea pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 9 luni.

S-a facut aplicarea art.71 al.1,5 – art.64 lit.c teza a II-a lit.b Cp.

S-au pus in vedere inculpatei disp. art.83 Cp.

In baza art.11 pct 2 lit.a Cpp rap la art.10 lit.d Cpp a fost achitata inculpata pentru săvârşirea infr. prev. de art. 291 Cp.

A fost admisă excepţia prescripţiei acţiunii civile.

In baza art.1 şi 7, al.2  din Decretul nr.167/1958 a fost respinsă ca prescrisă acţiunea civilă formulată de partea vatamata S.N.  impotriva inculpatei A. O..

In baza art.191 al.1 Cpp a fost obligata inculpata la 800 ron cheltuieli judiciare câtre stat.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:

La data de 18.09.2007 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus plângerea formulată în temeiul art. 278 ind. 1 c.p.p. de către petentul S.N. împotriva rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, emise în data de 31.08.2007, prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanţei nr. 1341/P/2004 a acestui Parchet, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei A.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290 şi 291 c.p., şi disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 241 c.p.

Instanţa reţine că la data de 15.10.2004 partea vătămată S.N. a formulat plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de numitele A.O., P. O. şi A. A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 c.p., reclamând faptul că, în cadrul litigiului civil demarat în vederea executării silite a contractului de împrumut încheiat la data de 3.05.1999 cu acestea pentru suma de 87.000 euro, numitele A. O., P. O. şi A.A. au depus un înscris întocmit în fals, respectiv chitanţă prin care se atesta achitarea integrală a debitului.

Prin ordonanţa nr. 13419/P/2004 din data de 16.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus în temeiul art. 249 al. 1 şi 2 c.p.p. şi art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 lit. d c.p.p. şi art. 38 c.p.p., art. 217 al. 1 c.p.p., scoaterea de sub urmărire penală a intimatei A.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 c.p., şi disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 242 c.p.

În motivarea acestei ordonanţe s-a reţinut că din materialul de urmărire penală efectuat în cauză nu poate fi reţinută în sarcina învinuitei săvârşirea infracţiunilor, deoarece există dubii în acest sens , materialul probator administrat în cauză nefiind concludent ( expertiza grafologică având caracter judiciar, iar chitanţa de mână nu se mai află la dosar şi nu poate fi expertizată ).

Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere partea vătămată, plângerea acesteia fiind respinsă prin rezoluţia nr. 2237/II-1/2007 din data de 31.08.2007.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.10.2007 s-a dispus în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. c c.p.p. admiterea plângerii formulate de petentul S.N. , desfiinţarea ordonanţei nr. 13419/P/2004 din data de 16.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi reţinerea cauzei în vederea continuării judecării inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 290, 291 c.p. cu aplicarea art. 33 lit. a c.p.

În baza art. 47 şi urm. c.p.p. cu referire la decizia nr. XV din data de 22.05.2006 a Î.C.C.J. Secţiile Unite a fost formulată cerere de abţinere, ce a fost înaintată spre soluţionare completului ciclic imediat următor.

Incidentul procedural a fost soluţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 50 C.p.p. în sensul admiterii cererii de abţinere, cauza fiind înaintată în temeiul art. 98 din Regulamentul de ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti prezentului complet.

În considerentele încheierii, s-a reţinut că este de necontestat de părţi că în luna mai 1999 acestea au încheiat sub formă autentică un act prin care partea vătămată S.N. împrumuta suma de 87.000 usd  făptuitoarei A. O.şi numitei P.O..

S-a reţinut că, conform înscrisurilor administrate ca probe în cursul urmăriri penale rezultă că  drept urmare împrejurării că din suma datorată s-a restituit doar 1.700 usd partea vătămată S. N. a încercat recuperarea banilor prin executarea silită a titlului executoriu, astfel că în dosarul civil nr. 8251/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti intimata A.O. a depus o chitanţă din cuprinsul căreia rezultă că au plătit către petent la datele de 10.02.2000 şi 21.02.2002 suma totală de 450.000 usd.

S-a reţinut că în timpul procesului civil partea vătămată S. N. a contestat realitatea aspectelor consemnate în chitanţă, procedându-se la efectuarea unui raport de expertize criminalistice, în raportul întocmit, nr. 112/31.03.2003 concluzionându-se că semnăturile ce însoţeau menţiunile datate 10.02.2000 şi 21.02.2002 sunt preexistente textelor, texte ce au fost scrise de către intimata A.O. cu pastă de pix albastră de nuanţă închisă.

Raportul de expertiză criminalistică nr. 135/14.07.2004 dispus în acelaşi dosar al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti efectuată de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice a stabilit că semnăturile aflate pe chitanţele datate 10.02.2000 şi 21.02.2002 sunt executate de către partea vătămată S.N., anterior înscrierii textului textului chitanţelor, precum şi faptul că scrisul a fost efectuat de una şi aceeaşi persoană deodată şi nu la intervalul inserat de 2 ani.

S-a mai reţinut în încheierea menţionată că după sesizarea organelor de urmărire penală pentru administrarea probei cu expertiză în sensul art. 116 c.p. s-au efectuat în prealabil demersuri pentru identificarea şi ataşarea în dosarul penal a chitanţei, însă din motive neimputabile părţii vătămate înscrisul nu a putut fi identificat şi ataşat la dosarul cauzei, deşi s-au făcut demersuri în acest sens, şi în consecinţă proba cu expertiză grafoscopică în sensul art. 116 c.p. cu a fost administrată.

Instanţa a reţinut că, pe parcursul desfăşurării procesului ce a format obiectul dosarului nr. 8251/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti faptul ca fără nici o culpă din partea părţii vătămate a dispărut chitanţa de mână în original nu prezintă prin el însuşi un argument pentru a se reţine existenţa unui dubiu privind vinovăţia intimatei, căci celelalte mijloace de probă confirmă săvârşirea faptei.

Având în vedere că prin încheierea de admitere a plângerii în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. c c.p.p. cadrul procesual stabilit s-a referit exclusiv la intimata A.O. , cauza a fost soluţionată în continuare avându-se în vedere cadrul procesual astfel stabilit.

Apreciază instanţa că dispoziţiile art. 278 ind. 1 al. 9 c.p.p. potrivit cărora în cazul prevăzut în alin. 8 lit. c, actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1 c.p.p. , într-o interpretare sistematică a textului de lege impun în opinia concluzia că încheierea de admitere a plângerii, pronunţată în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. c c.p.p., cenzurează situaţia de fapt expusă în plângerea părţii vătămate atât sub aspectul faptelor reclamate cât şi sub aspectul persoanelor.

Ca atare, reţine că deşi plângerea părţii vătămate se referă la trei persoane, intimata A.O., şi numitele P.O. şi A. A. , în condiţiile în care ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală atacată s-a referit numai la intimata A.O., iar instanţa investită iniţial cu soluţionarea plângerii a reţinut cauza spre judecare numai cu privire la aceasta, în cursul cercetării judecătoreşti efectuate urmare a admiterii plângerii cadrul procesual nu poate fi extins decât în condiţiile art. 336 sau 337 c.p.p. ( or, în cauză astfel de cereri nu au fost formulate).

În cursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la audierea inculpatei, a părţii vătămate, şi a martorei P.O., şi la administrarea probei cu înscrisuri.

Au fost efectuate demersuri în vederea ataşării la dosarul cauzei a chitanţei în original, din răspunsurile oferite de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti rezultând că nu este posibilă ataşarea acestui înscris în original.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 3.05.1999 a fost încheiat contractul autentificat sub numărul 420 de BNP ″C.M.″, . prin care partea vătămată a împrumutat numitelor A. O., P. O. şi A.A. suma totală de 87.000 usd, fiind stabilite mai multe date scadente, respectiv: 31.07.1999 pentru suma de 5000 usd, 01.10.1999 pentru suma de 5000 usd, şi data de 01.11.1999 pentru suma de 77.000 usd, stabilindu-se penalizări contractuale de 100 usd pentru fiecare zi de întârziere.

Ulterior, în baza acestui contract, partea vătămată care a invocat neplata debitului a solicitat executarea silită a contractului autentificat, formându-se un număr de 16 dosare de executare silită.

În cadrul litigiilor demarate de partea vătămată pârâtele A. A., P. O. şi A.O.au depus o chitanţă prin care se atesta stingerea integrală a debitului, prin achitarea către partea vătămată a sumelor de 300.000 usd ( la data de 10.02.2000) şi 150.000 usd ( la data de 21.02.2002 ).

Înscrisul a fost contestat de partea vătămată în cadrul dosarului nr. 8251/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti , dispunându-se efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 112/31.03.2003 întocmit în cadrul acestui dosar s-a stabilit că semnăturile ce însoţesc menţiunile datate 10.02.2000 şi 21.02.2002 de pe înscrisul intitulat ″chitanţă″ sunt preexistente textelor şi au fost executate succesiv de către partea vătămată S.N.cu pastă albastră de pix de nuanţă deschisă.

S-a stabilit că textele celor două menţiuni şi datele de 10.02.2000 şi respectiv 21.02.2002 de pe chitanţa individualizată mai sus au fost scrise de intimata A.O. cu pastă de pix albastră de nuanţă închisă.

Specimenele de semnătură de la filele 146 şi 162 din dosar nu prezintă deosebiri semnificative în ceea ce priveşte modalitatea de realizare iar din punct de vedere grafotehnic reprezintă semnături autentice executate de către o singură persoană, respectiv partea vătămată S.N..

În cadrul aceluiaşi dosar s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză criminalistică.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 135/14.07.2004 s-a concluzionat că semnăturile aflate pe chitanţele datate 10.02.2000 şi 21.02.2002 sunt executate de partea vătămată S. N., anterior însă înscrierii textului acestei chitanţe, iar textul chitanţelor sus- menţionate este scris de una şi aceeaşi persoană deodată şi nu la intervalul inserat de doi ani.

Cu ocazia audierii, inculpata A.O. a negat întocmirea în fals a acestui înscris, arătând că ambele chitanţe au fost întocmite în prezenţa părţii vătămate, la momentul achitării către aceasta atât a împrumutului de 87.000 usd, împreună cu penalităţile aferente, cât şi a altor împrumuturi, contractate cu aceasta în decursul timpului, şi atestate sau nu prin acte sub semnătură privată sau autentificate.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpata relatează că împreună cu sora sa P.O. s-au deplasat cu autoturismul proprietate personală la sediul farmaciei deţinute de către partea vătămată, în scopul expres de a-i restitui acesteia integral împrumuturile acordate, iar cele două chitanţe au fost întocmite de către inculpată personal, însă la indicaţiile exprese ale părţii vătămate ( inclusiv cu privire la data şi sume), pe un bloc notes adus de aceasta şi folosind o foaie de indigo, după care, conform aceloraşi relatări ale inculpatei, partea vătămată s-ar fi deplasat în interiorul farmaciei şi ar fi revenit de acolo având asupra sa chitanţa în original, introdusă într-un plic sigilat şi semnat de partea vătămată în cele patru colţuri.

Partea vătămată a negat existenţa acestui eveniment, susţinând că nu a primit niciodată suma în cauză de la inculpată, cu atât mai puţin într-o astfel de ocazie.

Declaraţiile inculpatei sunt contrazise de asemenea chiar de relatările martorului direct P.O., care a precizat că nu a fost de faţă la restituirea împrumutului de 87.000 usd către partea vătămată, şi că acesta ar fi fost înapoiat înainte de decesul tatălui său şi al inculpatei, aspect de asemenea contrazice susţinerea inculpatei în sensul că acest împrumut ar fi fost restituit dimpotrivă după decesul tatălui său, şi utilizând sumele de bani lăsate de acesta expres.

Această martoră face într-adevăr referire la un moment similar celui descris de inculpată, şi la întocmirea unei chitanţe la momentul deplasării la farmacia părţii vătămate, precizând însă că acest eveniment a avut loc în anul 2002 iar suma restituită a fost de 120.000 usd, sumă ce nu corespunde cu cea menţionată în înscrisul reclamat de partea vătămată  ca fiind întocmit în fals.

Având în vedere aceste contradicţii, dar şi faptul că susţinerile inculpatei în legătură cu momentul, ocazia şi modalitatea de întocmire a acestui înscris, apreciate în contextul situaţiei de fapt în ansamblu, nu prezintă credibilitate şi nici susţinere logică.

Instanţa nu regăseşte raţiunea pentru care într-un singur înscris, întocmit în modalitatea expusă de inculpată, ar fi fost menţionate două date diferite, situate de o distanţă de 2 ani, şi nici care ar fi fost justificarea întocmirii unui înscris într-o manieră atât de simplistă, în condiţiile în care datele dosarului relevă că partea vătămată prezenta o diligenţă remarcabilă în vederea administrării împrumuturilor acordate, astfel încât întocmirea unui înscris liberator în acest mod, pentru o sumă atât de mare nu prezintă justificare logică.

De altfel, concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică întocmite în dosarul civil menţionat sunt ferme în sensul  că inculpata a întocmit în fals înscrisul în cauză.

Instanţa va reţine acest raport , precum şi concluziile formulate în suplimentul de raport întocmit, întrucât această probă, deşi are caracterul unui probe extrajudiciare, se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, şi susţine învinuirea adusă inculpatei, constând în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 c.p.

Reţine că inculpata a folosit acest înscris într-un număr de 9 dosare civile ( având ca obiect contestaţii la executare, căi de atac formulate împotriva încheierilor de admitere a cererilor de încuviinţare a executării silite ), respectiv dosarul nr. 2401/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect contestaţie la executare formulată de reclamantele A. O., P. O.şi A.A. împotriva executării începută în dosarul de executare nr. 293/2002 al executorului judecătoresc C.S. A., şi încuviinţată în dosarul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti nr. 72/2003, şi soluţionat prin sentinţa civilă nr. 426/20.01.2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, dosarul civil nr. 13.195/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, având ca obiect contestaţia la executare formulată de reclamanta A O. împotriva executării silite începute de intimatul S N, şi soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1544/02.03.2004, ( f. 126- 127 dup), dosarul nr. 8251/2003 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, având ca obiect contestaţia reclamatei A.A. împotriva executării silite începute de partea vătămată S.N., soluţionat prin sentinţa civilă nr. 6015/26.10.2004 ( f. 103 – 105 dosarul instanţei), dosarul nr. 15510/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect acţiunea formulată de numitele A.O., A.A. şi P. O. privind anularea formelor de executare emise în procedura de executare începută de reclamantul S. N., şi soluţionat prin sentinţa civilă nr. 10924/10.12.2002, dosarul civil nr. 184/22.03.2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, având ca obiect acţiunea formulată de contestatoarea A.O., de anulare a executării silite începute prin poprire, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1513/22.03.2004 ,  dosarul nr. 681/2003 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilă, având ca obiect soluţionarea cererii de apel formulate de apelanţii debitori A.Ş.O. , P.O. şi A. A., soluţionată prin decizia civilă nr. 528/A/12.03.2003, dosarul nr. 586/2003 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV- a civilă, având ca obiect recursul formulat de recurentul S. N. în contradictoriu cu intimatele A.A., A.O. şi P.O., soluţionat prin decizia civilă nr. 1403/6.06.2003 , , şi dosarul nr. 1884/2002 al Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a IV-a civilă, având ca obiect apelul formulat împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pornite de partea vătămată S.N., soluţionat prin decizia civilă nr. 1948/26.09.2003, şi dosarul nr. 127/2003 al Tribunalului Bucureşti- Secţia a V-a civilă, având ca obiect cererea de apel formulată de  reclamanta A.O., împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, în contradictoriu cu intimatul S.N., soluţionat prin decizia civilă nr. 303/07.02.2003 .

Întrucât activitatea de utilizare a înscrisului falsificat în vederea producerii de consecinţe juridice a avut un caracter repetat, se impune reţinerea formei continuate a infracţiunii, în condiţiile art. 41 al. 2 c.p., reţinând în acest sens că modalitatea de comitere a faptei, şi intervalele reduse de timp la care au fost săvârşite actele infracţionale relevă unicitatea rezoluţiei infracţionale, motiv pentru care în temeiul art. 334 c.p.p. va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 al. 2 c.p., în raport de infracţiunea prevăzută de art. 290 al. 1 c.p.

Fapta inculpatei care în perioada 2003- 2004 a utilizat în cadrul proceselor civile avute cu partea vătămată un înscris falsificat, în vederea producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 c.p.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 c.p., reţinând modalitatea concretă de săvârşire a faptei, caracterul continuat al activităţii infracţionale, vădita poziţie procesuală constant nesinceră a inculpatei .

Instanţa va avea în vedere însă, la aprecierea cuantumului pedepsei şi al regimului de executare , şi conjunctura reală a faptei, împrejurarea că împrumuturile acordate de partea vătămată inculpatei şi celorlalţi membri ai familiei reprezentau în realitate împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti ( penalităţile de întârziere de 100 usd pe zi excluzând orice apărare a părţii vătămate în sens contrar), reţinând din acest punct de vedere şi că prin prisma acestei situaţii partea vătămată a putut exercita o presiune morală şi materială asupra inculpatei, de natură a contribui la luarea de către aceasta a rezoluţiei infracţionale, dar şi datele personale ale inculpatei, ce nu este cunoscută cu antecedente penale .

Va aplica inculpatei pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 c.p.

În temeiul art. 81 c.p. va suspenda condiţionat executarea pedepsie pe un termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit în condiţiile art. 82 c.p.

Va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza finală şi b c.p. ( în lumina şi a jurisprudenţei CEDO în materie, reflectată în cauzele Sabău şi Pârcălab împotriva României şi Hirst împotriva Marii Britanii ), iar în temeiul art. 71 al. 5 c.p.p. va suspenda executarea acestei pedepse pe durata termenului de încercare.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 c.p.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a c.p.p. rap. la art. 10 lit. d c.p.p.va achita pe inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 291 c.p., reţinând că elementele constitutive ale acestei fapte sunt absorbite în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 290 al. 1 c.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 c.p.

Sub aspectul laturii civile, apreciind cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei acţiunii civile, excepţie de ordine publică,  invocată de reprezentanta Ministerului Public, instanţa reţine următoarele:

Contractul de împrumut încheiat de partea vătămată cu inculpata şi autentificat sub numărul 420/3.05.1999 stipulează ca termene de restituire a împrumutului datele de 31.07.1999, 01.10.1999 şi 01.11.1999.

Cum termenul de prescripţie al acţiunii în pretenţii în temeiul acestui contract s-a împlinit la datele de 31.07.2001, 01.10.2001 şi 01.11.2001, iar acţiunea civilă în procesul penal a fost formulată la data de 15.10.2004, data formulării plângerii penale, constată că termenul de prescripţie al acţiunii civile era împlinit la data formulării acţiunii civile.

Constată că nu au survenit cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie al acţiunii civile.

Întocmirea chitanţei falsificate nu poate avea natura unui act de recunoaştere a datoriei, datorită caracterului fals al acestui înscris chitanţa în cauză neputând avea valoarea unei recunoaşteri exprese a datoriei şi nici a unui act voluntar de plată.

Constată de asemenea că toate acţiunile civile formulate de partea vătămată în executarea acestei creanţe au fost respinse sau anulate , motiv pentru care acestea nu pot constitui act întrerupător de prescripţie în condiţiile art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia prescripţiei acţiunii civile şi în temeiul art. 1 şi 7 din Decretul nr. 167/1958 va respinge ca prescrisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată S. N. împotriva inculpatei A. O..

În temeiul art. 191 al. 1 c.p.p. va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare