Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, ca element material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 rep.

Pentru ca acţiunea de folosire sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii în discuţie, ca situaţie premisă  este esenţial ca documentele să fie false, inexacte sau incomplete.

În absenţa unor dispoziţii exprese în Legea nr. 78/2000, de lămurire a înţelesului conceptelor utilizate de Lege, noţiunea de fals(e) utilizată de art. 181 alin. 1 are înţelesul atribuit falsului material şi falsului intelectual de textele art. 320 alin. 1 şi art. 321 alin. 1 C. pen (cu corespondent în art. 288 alin. 1 şi art. 289 alin. 1 C. pen. din 1969), însemnând fie contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a însera în document unele date sau împrejurări.

Conceptul de inexact(e) nu este definit de legea penală, astfel încât acesta are valenţele conferite în limbajul obişnuit: neadevărat, eronat, greşit, incorect. În acest fel, un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals.

Când, pe tărâmul art. 181 din Legea nr. 78/2000, este supus analizei un document care consemnează un act juridic civil, ca să stabilească caracterul fals sau inexact al acestuia obligatoriu instanţa trebuie să se raporteze şi la semnificaţia dată actelor juridice civile şi înscrisurilor în legislaţia civilă.

Art. 181 din Legea nr. 78/2000 rep.

Asupra căilor de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanţă sub nr. 4257/320/2013/2 februarie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş şi partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. x pronunţate de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. x.

În motivarea apelului, procurorul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-Mureş de achitare, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a doua C. pr. Pen., a inculpatului XXX de sub acuza comiterii infracţiunii prevăzute de art. 181alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen. Subliniază că inculpatul a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor primite de SC X SRL, comisie care la data de 21 februarie 2003 a procedat la selecţia ofertelor privind atribuirea serviciilor de consultanţă studiu de fezabilitate şi plan de afaceri. Acesta este primul moment în care inculpatul a luat cunoştinţă de împrejurarea că societatea SC XX SRL nu este înregistrată la ORC, întrucât oferta nr. 66/19.02.2003 nu avea cum să fie ştampilată, împrejurare din care să rezulte minime indicii de legitimitate a demersurilor SC XX SRL. Acest aspect rezultă indubitabil din înscrisurile dosarului. De altfel, acest aspect, alături de împrejurarea că nici Contractul de consultanţă nr. 1/21 februarie 2003 nu avea cum să fie ştampilat (deci încheiat în condiţiile legii) decât ulterior, respectiv cel mai devreme la 14 aprilie 2003, relevă parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, mai exact cunoaşterea existenţei acestor înscrisuri ce confirmau, contrar realităţii, că selecţiile de oferte pentru servicii de consultanţă s-au făcut în condiţiile impuse de ghidul solicitantului, creând aparenţa unei competiţii. Este totodată evidentă nesinceritatea martorilor audiaţi în cauză, care, cu excepţia lui XX afirmă că de-abia în cursul anului 2008 sau 2009 au aflat că SC XX SRL nu era înregistrată la ORC la data depunerii ofertei nr. 66 din 19 februarie 2003 şi a adjudecării de către această societate a serviciilor de consultanţă, iar în privinţa inculpatului arată că nu i s-au adus la cunoştinţă aceste aspect decât tot în 2009.

În motivarea apelului său, partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale critică legalitatea sentinţei Judecătoriei Tg.-Mureş, menţionând că raportat la aspectele reţinute de instanţă, hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material raportat la dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Programul SAPARD. Precizează, în esenţă, că prejudiciul cauzat prin faptele pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată inculpatul se ridică la valoarea totală de 1.295.640,48 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate până la data plăţii efective, sumă care reprezintă contravaloarea integrală a finanţării nerambursabile decontate beneficiarului SC X SRL, debit total din al cărui cuantum a fost scăzută suma de 53.840,22 această fiind achitată integral de beneficiarul finanţării nerambursabile SC X SRL Târgu Mureş urmare emiterii de către partea civilă a procesului verbal de constituire debit nr.10.037/14.05.2009.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor invocate, a probelor administrate în apel, a susţinerilor şi concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. x, Judecătoria Tg.-Mureş:

-a admis cererea de schimbare a încadrãrii juridice formulatã de cãtre Reprezentantul Ministerului Public şi, în baza art. 386 alin. 1 C.pr. pen., a dispus schimbara încadrãrii juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului XXX din infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea în numele lor, în formã continuatã, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969 în infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţã, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacã fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen.. 

-în temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr. pen., l-a achitat pe inculpatul XXX sub aspectul sãvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţã, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacã fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen..

-în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, a respins ca nefondatã, acţiunea civilã formulatã de cãtre partea civilã Agenţia de Plãţi pentru Dezvoltare Ruralã şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale.

-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. 3 C. pr. Pen.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că sub aspectul stãrii de fapt, aceasta a fost în mod corect stabilitã în cursul urmãririi penale, fiind confirmatã de probatoriul administrat, însã acesta nu susţine dincolo de orice îndoialã rezonabilã sãvârşirea faptei de cãtre inculpat cu vinovãţia prevãzutã de lege.

Astfel, probele administrate confirmã faptul cã beneficiarul SC X SRL a solicitat şi a obţinut cofinanţarea pentru studiul de fezabilitate şi planul de afaceri în baza unor acte incomplete ori false, respectiv a proceselor-verbale de adjudecare din 21.02.2003 şi 27.02.2003, care nu conţin toate datele de identificare a firmelor participante, a unei oferte antedatate nr. 66/19.02.2003 şi a contractului de consultanţã nr. 1/21.02.2003 încheiat ulterior prestãrii serviciilor menţionate la obiectul contractului, fiind astfel dobânditã în mod nejustificat din fondurile europene suma de 53.840,22 lei.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, instanţa a reţinut cã aceasta este reprezentatã de dispoziţiile art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 187/2012, prin care a fost schimbat conţinutul constitutiv al infracţiunii, fiind inseratã o condiţie suplimentarã sub aspectul laturii subiective, fiind astfel restrânsã sfera infracţiunilor doar la faptele sãvârşite cu intenţie directã, în accepţiunea art. 16 alin. 3 pct. 1 C. pen., reclamatã în mod expres de textul de lege, spre deosebire de reglemetarea anterioarã. Astfel, potrivit dispoziţiilor în vigoare în prezent „ (1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.”

In considerarea acestor aspecte, instanţa a schimbat încadrarea juridică în modalitatea prezentată mai sus.

Având în vedere noul conţinut constitutiv al infracţiunii prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, instanţa a constatat cã ansamblul probator avut în vedere la stabilirea situaţiei de fapt nu susţine, dincolo de orice îndoialã rezonabilã, concluzia cã inculpatul XXX a comis faptele reţinute în sarcina sa cu intenţie directã.

In acest sens, a avut în vedere declaraţiile concordante ale martorilor audiaţi atât în cursul urmãririi penale cât şi în cursul judecãţii, din care rezultã cã inculpatul nu avea cunoştinţã de statutul juridic al prestatorului de servicii SC XX SRL şi nici de faptul cã documentaţia întocmitã a fost ulterior modificatã. 

Astfel, a reţinut cã potrivit inculpatului „la încheierea procesului-verbal de adjudecare cu SC XX SRL, nu am avut cunoştintã cã aceastã societate nu este înregistratã la ORC, am aflat acest lucru abia dupã şase ani, în 2009, cu ocazia efectuãrii unor verificãri la sediul societãţii nostre.(…) In cursul anului 2009, la solicitarea DNA, am restituit Agenţiei SAPARD Alba Iulia suma de aprox. 53.000 lei, reprezentând contravaloarea contractului de consultanţã. Suma respectivã ne-a fost restituitã de SC XX şi consider cã aceştia ne-au dat înapoi aceşti bani întrucât şi-au dat seama cã ei au gresit (…) din luna aprilie şi pânã în septembrie 2003 când a fost semnat contractul cadru, reprezentanţii Agenţiei au solicitat SC XX SRL fie sã completeze anumite documente, fie sã le rectifice, insã reprezentanţii acestei societãţi nu mi-au comunicat cã acesta nu se aflã înregistratã.”

De asemenea, martorul XX- administrator al SC XX SRL a confirmat susţinerile inculpatului şi a arãtat cã „i-am spus lui XXX (s.n. ginerele inculpatului) cã avem sau o sã avem, nu îmi amintesc exact, o societate în acest domeniu (…) Imi amintesc cã Agenţia SAPARD ne-a solicitat mai multe completãri. Dupã prima prezentare a documentelor la agenţia SAPARD din Alba Iulia îmi amintesc cã ne-au fos solicitate completãri la actele depuse, este posibil, nu îmi amintesc cu exactitate, ca cei de la agenţie sã fi sesizat cã lipseşte ştampila şi codul unic de înregistrare a societãţii pe oferta întocmitã de noi, fapt pentru care, la solicitarea acestora, sã fi completat ulterior oferta, în sesnul înscrierii pe ofertã a codului unic şi a aplicãrii ştampilei. (...) Menţionez cã nu am comunicat inculpatului faptul cã SC XX SRL nu ar fi înregistratãla ORC, întrucât nici eu nu cunoşteam acest aspect legat de data întocmirii ofertei. Nu mi-am dat seama cã nu este înregistratã, eu credeam cã societatea era deja înfiinţatã la momentul întocmirii ofertei.” Constatãm totuşi cã susţinerile martorului sunt nesincere în ceea ce priveşte cunonştintele sale referitor la statutul juridic al societãţii la data încheierii actelor, în condiţiile în care Actul constitutiv a fost semnat de abia la data de 20.03.2003.

Martorul XX confirmã susţinerile martorului XX, în sensul cã „atunci când m-am prezentat prima datã la agenţia Sapard, îmi amintesc cã persoana care a verificat documentele mi-a spus cã sunt mai multe nereguli, printre care şi faptul cã de pe ofertã lipseşte CUI şi nu este aplicatã ştampila acestei societãţi. Ulterior, am luat mãsuri pentru a remedia problemele semnalate şi cu siguranţã a fost lstatã o nouã ofertãcare avea trecut CUI şi aplicatã ştampila. Precizez cã la acel moment nu am realizat cã SC XX SRL nu era înregistratã ”.

Aspecte similare au fost relatate de cãtre martorii XXXX, XX, XXX şi XX.

Nu în ultimul rând, instanţa a constatat că prin Ordonanţa din 18.12.2009 emisã în cadrul dosarului penal mai sus indicat, infirmatã prin Ordonanţa din data de 17.11.2011 cu privire la soluţia de netrimitere în judecatã a inculpatului XXX şi a cercetarilor incomplete faţã de fãptuitorii XX şi XX, s-a reţinut în sarcina numiţilor XX şi XX cã au falsificat, prin antedatare, Contractul de consultanţã nr. 1/21.02.2003 şi Oferta nr. 66/19.02.2003 emisã de SC XX SRL, însã nu a mai fost antamatã rãspunderea juridicã a acestora sub aspectul sãvârşirii infracţiunii prev. de art. 17 lit. c din Legea nr, 78/2000 rap. la art. 290 C. pen. 1969 deoarece a intervenit prescripţia rãspunderii penale. Or, în condiţiile în care Contractul de consultanţã nr. 1/21.02.2003 a fost semnat de cãtre numitul Petry XX, astfel cum am arãtat mai sus, şi nu de cãtre inculpatul XXX, nu se poate imputa acestuia din urmã cã ar fi cunoscut faptul cã respectivul contract este falsificat şi, prin urmare, documentaţia folositã în vederea obţinerii cofinanţãrii prezintã o serie de nereguli, în lipsa unor probe certe în acest sens.

In condiţiile date, orice dubiu profitã inculpatului, o soluţie de condamnare neputându-se baza pe presupuneri, pe suspiciuni, ci trebuie fundamentatã pe un probatoriu temeinic, care sã rãstoarne, dincolo de orice îndoialã rezonabilã, prezumţia de nevinovãţie a inculpatului, ceea ce nu se poate susţine în cauza dedusã prezentei judecãţi, pentru cele anterior expuse.

In considerarea acestor aspecte, în temeiul art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.pr. pen., l-a achitat pe inculpatul XXX, sub aspectul sãvârşirii infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţã, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacã fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificatã prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen. şi art. 5 C. pen..

In ceea ce priveşte latura civilã, instanţa a reţinut cã cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârşitã cu vinovãţie, este obligat sã-l repare integral, prin restabilirea situaţiei anterioare sau prin plata unei despãgubiri, iar în procesul penal, acţiunea civilã este accesorie acţiunii penale. Prin urmare, pentru a putea fi antamatã rãspunderea civilã delictualã a inculpatului, se impune ca persoana vãtãmatã sã fi suferit un prejudiciu care sã nu fi fost recuperat. Or, în cauza dedusã prezentei judecãţi, instanţa aconstatat cã suma obţinutã pe nedrept de cãtre inculpat ca urmare a folosirii unei documentaţii necorespunzãtoare, respectiv cofinanţarea în cuantum de  53840,22 lei, a fost restituitã APDRP, potrivit dovezii depuse în acest sens.

Din aceste considerente, acţiunea civilã formulatã de Agenţia de Plãţi pentru Dezvoltare Ruralã şi Pescuit a fost respinsã ca neîntemeiatã.

3. Considerentele instanţei de apel.

3.1. Latura penală. Procedând la reevaluarea materialului probator al dosarului (însemnând înscrisurile depuse în faza de urmărire penală, depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, mai puţin martorii Petry XX şi XX care nu au adus relatări importante asupra obiectului litigiului, şi declaraţiile inculpatului XXX), cu majoritate reţine că, în fapt la data de 25 aprilie 2003 a fost înregistratã la Agenţia SAPARD – BRIPS 7 Centru Alba Iulia Cererea de finanţare nr. F 1121072800023,  depusã de cãtre SC X SRL Tg. Mureş, în cadrul derulãrii proiectului “Modernizarea şi extinderea capacitãţii de producţie la SC X SRL Tg. Mureş, jud. Mureş”, finanţat prin Programul SAPARD (în continuare proiectul de finanțare). Finanţarea a fost solicitatã pentru modernizarea şi extinderea capacitãţii de producţie a secţiilor Abator şi Carmangerie din Tg. Mureş, str. Barajului nr. 5 jud. Mureş. Cererea de finanţare a fost semnatã de cãtre inculpatul Petri Zalán Endre- administratorul societãţii, în calitate de responsabil legal de proiect şi de martorul XX, în calitate de responsabil tehnic de proiect.

Potrivit procedurii de lucru, cunoscute inculpatului dintr-o broșură în posesia căreia a intrat anterior declanșării procedurilor de obținere a finanțării (conform declarației aflate la fila 22, dosar primă instanţă), alãturat cererii de finanţare beneficiarul trebuia sã depunã un studiu de fezabilitate şi un plan de afaceri. Pentru cofinanţarea prin Programul SAPARD în procent de 50% a cheltuielilor efectuate pentru obţinerea studiului de fezabilitate şi a planului de afaceri, beneficiarul trebuia sã respecte prevederile generale din Anexa I la Contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special depreaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală (în continuare Contractul cadru de finanţare). Prezintă interes în cauză dispoziţiile art. 1 alin. 2 şi 3 din acest Contract potrivit cărora „ regulile privind achiziţiile realizate de către organismele private sunt emise de către Autoritatea Contractantă, iar Beneficiarul finanţării nerambursabile este obligat să le respecte conform Anexei IV (…). Nu sunt eligibile costurile oricãror servicii, bunuri şi lucrãri care depãşesc echivalentul în lei a 10.000 euro, pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte de la cel puţin trei furnizori, inclusiv pentru studiul de fezabilitate şi planul de afaceri, originalele acestora fiind incluse în declaraţia de cheltuieli” (f. 32, vol II dosar u.p.). O asemenea dispoziţie este reluată în partea introductivă a Anexei IV la Contractul cadru: „costurile oricăror servicii, bunuri şi lucrări care valorează mai mult de echivalentul în lei a 10.000 euro sunt eligibile dacă beneficiarii privaţi au obţinut oferte de la cel puţin 3 furnizori” (f. 41, vol II dosar u.p.). Rezultă, de aici, că pentru întocmirea studiului de fezabilitate şi a planului de afaceri, beneficiarul finanţării nerambursabile trebuia să obţină oferte de la cel puţin trei furnizori, având astfel loc un concurs de oferte şi nu o licitaţie publică. În absenţa unor dispoziţii legale sau regulamentare exprese, beneficiarul îşi alegea furnizorii cărora să le transmită cererile de oferă.

În cauză, la data de 17 februarie 2003, SC X SRL a transmis trei cereri de ofertă: nr. 56A/17 februarie 2003 către ASOCIAŢIA CENTRU HARGHITA DE INOVARE ŞI INCUBARE ÎN AFACERI Miercurea Ciuc, nr. 56B/17 februarie 2003 către S.C. XX S.R.L. Odorheiu Secuiesc şi nr. 56C/17 februarie 2003 către S.C. XX S.R.L.  Cluj-Napoca (f. 85, 87, 89, vol I, dosar u.p.). În fiecare dintre cele trei cereri, a specificat obiectul ofertei cerute, scopul cererii, beneficiarul, termenul limită de depunere a ofertelor -20 februarie 2003, data adjudecării -21 februarie 2003.

În baza acestor cereri, ASOCIAŢIA CENTRU HARGHITA DE INOVARE ŞI INCUBARE ÎN AFACERI Miercurea Ciuc a trimis oferta scrisă la data de 17 februarie 2003 (f. 93, vol. I,dosar u.p.), S.C. XX S.R.L.  Cluj-Napoca a trimis oferta scrisă la data de 20 februarie 2003 (f. 92, vol. I, dosar u.p.), iar S.C. XX S.R.L. Odorheiu Secuiesc a trimis oferta la data de 19 februarie 2003. Martorii XX (f.224, vol. I, dosar u.p., f. 70, 77 vol. II u.p. –declaraţii date în procedura de control DLAF,  f. 61, 103 dosar apel), XX (f. 249, vol. I, dosar u.p., f. 73-74, 116 dosar apel), XX (f. 42, dosar primă instanţă, f. 59, dosar apel), XXXX (f. 118, dosar apel) și inculpatul (f. 214, vol. I, dosar u.p., f. 22, dosar primă instanţă, f. 91, vol. II u.p. –declaraţia dată în procedura de control DLAF) confirmă că, anterior adjudecării, a existat o ofertă scrisă din partea S.C. XX S.R.L. Așa cum menționează martorul XX, oferta era semnată („la momentul respectiv am dat o ofertă asemănătoare cu acelaşi preţ şi formă” –f. 224, vol. I, dosar u.p.), dar nu conținea CUI și nici ștampila societății. Alături de depozițiile martorilor indicați și declarațiile inculpatului, existența la data de 19 februarie 2003 a ofertei scrise a S.C. XX S.R.L. rezultă atât din faptul că o cerere de ofertă a fost transmisă acestei societăți în 17 februarie 2003, iar uzanțele statornicite pe întreaga procedură a proiectului de finanțare accesat de SC X SRL au demonnstrat că de fiecare dată cererile de ofertă au fost urmate de oferta societăților partenere vizate (f97-125, vol. I dosar u.p.), cât și din faptul că detaliile ofertei S.C. XX S.R.L., alături de cele ale ofertelor celorlalte două societăţi, au fost notate în ambele procese verbale de selecție a ofertei, din 21 februarie 2003 și din 27 februarie 2003, or în absenţa ofertei aceste detalii nu puteau să fie cunoscute şi consemnate de membrii comisiei.

În 21 februarie 2003, SC X SRL a organizat selecția de oferte trimise de către cele trei societãţi comerciale. Comisia de selecţie constituitã din XX, XX şi XX, a hotãrât atribuirea contractului de consultanţã societãţii SC XX SRL, oferta înaintatã de aceasta fiind apreciatã drept cea mai avantajoasã din punct de vedere al valorii Studiului de fezabilitate şi al Planului de afaceri și pentru că societatea câștigătoare nu a solicitat un avans pentru începerea lucrărilor, fapt dedus din declarațiile martorului XX (f. 73 dosar apel) și ale inculpatului (f. 214, vol. I, dosar u.p., f. 23, dosar primă instanţă). Cât privește data la care a avut loc selecția ofertelor, constată că la cererea de finanțare formulată de SC X SRL a fost anexat un proces-verbal de adjudecare din 27 februarie 2003, iar la dosarul de achiziții servicii a fost depus procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003. Martorul XX susține că, în mod sigur adjudecarea a avut loc în 21 februarie 2003 (f. 249, vol. I, dosar u.p.). Din succesiunea activităților desfășurate pentru obținerea finanțării SAPARD și din declarațiile persoanelor audiate în cauză, în special martorul XX în cursul urmăririi penale și inculpatul, instanța deduce că selecția ofertelor a avut loc la data de 21 februarie 2003.

La 21 februarie 2003 a fost încheiat Contractul de consultanţã între SC XX SRL, în calitate de prestator servicii (consultant), reprezentatã de XX, semnând în numele sãu martorul XX şi SC X SRL, în calitate de beneficiar, reprezentatã de director Petry XX, având ca obiect întocmirea studiului de fezabilitate şi plan de afaceri, în valoare de 29.159 euro fãrã TVA, serviciile de consultanţã urmând să fie asigurate în perioada 23 februarie 2003 – 30 aprilie 2003 şi achitate în douã tranşe. Încheierea contractului de consultanţă la data de 21 februarie 2003 este confirmată de martorii XX (f. 42, dosar primă instanţă, f. 58, 102 dosar apel) şi XX (f. 225, vol. I, dosar u.p., f. 31 primă instanţă, f. 63 dosar apel). Întrucât la data de 21 februarie 2003, SC XX SRL nu era înfiinţată, nu avea atribuit CUI, nu deţinea cont şi ştampilă, în contractul originar nu au fost menţionate CUI şi contul prestatorului de serviţii şi nici nu era aplicată ştampila acestuia.

Pentru serviciile prestate, SC XX SRL a emis ulterior facturile fiscale nr. 6640201/17 septembrie 2003 şi nr. 6640205/16 decembrie 2003 în valoare totalã de 1.706.804.319 ROL fãrã TVA, achitate integral de cãtre beneficiar. Aceste facturi au fost depuse pentru cofinanţare în procent de 50% la Agenţia SAPARD- BRIPS Centru Alba Iulia, la data de 21.05.2004, fiind cuprinse în dosarul cererii de platã Tranşa I.

În ceea ce priveşte situaţia SC XX SRL, aceasta a fost înfiinţatã la iniţiativa martorilor XX şi XX, împreunã cu alte persoane de la Colegiul Universitar de Stiinte Economice Moderne din Odorheiu Secuiesc şi avea ca obiect de activitate consultanţã finanţare proiecte. Demersurile privind autorizarea constituirii şi înregistrãrii societãţii au început încă din luna ianuarie 2003, când martorii XX, XX XX şi Ilyes Ferenc d-l Szabo Attila l-au mandatat pe d-l avocat XX să întreprindă demersurile legale în vederea dobândirii personalităţii juridice, comunicându-i acestuia în 24 ianuarie 2003 un proiect al contractului de societate. Alături de oferta transmisă SC X SRL în 19 februarie 2003 şi de încheierea contractului de consultanţă din 21 februarie 2003, membrii fondatori ai SC XX SRL și la acel moment persoane cu rol determinant în constituirea societăţii şi care au lucrat în numele acesteia au efectuat în perioada 7 martie 2003-4 aprilie 2003 şi alte acte juridice, de această dată necesare înfiinţării societăţii (f. 407-422, vol. I, dosar u.p.), iar în 23 martie 2003 au semnat contractul de societate şi actul constitutiv.

În urma demersurilor de autorizare a constituirii şi înregistrãrii societãţii, SC XX SRL a fost înregistratã la ORC Harghita sub nr. K/19/313/9 aprilie 2003, având CF 15355818/10 aprilie 2003, asociaţi fiind zabo XX, XX, Ilyes Ferenc, XX şi XX –în calitate de administrator. Dupã înfiinţare, potrivit documentelor contabile, societatea a achiziţionat la datele de 14 aprilie 2003, respectiv 24 octombrie 2003 de la SC XX SRL Odorheiu Secuiesc douã ştampile, deosebirea dintre cele douã constând în aceea cã prima ştampilã achiziţionatã avea pe timbru douã steluţe, iar cea de-a doua ştampilã avea trei steluţe dispuse în formã de triunghi. 

Revenind la Cererea de finanţare nr. F 1121072800023, depusã de cãtre SC X SRL Tg. Mureş, în cadrul derulãrii proiectului de finanțare, anexat acesteia, inculpatul a depus oferta nr. 66/19 februarie 2003 a SC XX SRL și procesul verbal de adjudecare din 27 februarie 2003. În plus, în dosarul de achiziții servicii, inculpatul a depus spre avizare la Agenția SAPARD aceeași ofertă nr. 66/19 februarie 2003, Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003 și procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003. Pe oferta nr. 66, sunt menționate datele de identificare ale SC XX SRL și este aplicată ștampila societății cu 2 steluțe pe timbru. Contractul de consultanță nr. 1 conține datele de identificare ale SC XX SRL și ștampila societății cu trei steluțe în formă de triunghi pe timbru.

Acuza susține că, întrucât în februarie 2003 SC XX SRL nu era înregistrată la ORC, neavând personalitate juridică și nici date de identificare, iar ștampilele acestei societăți au fost obținute abia în 14 aprilie 2003 și apoi în 24 octombrie 2003, oferta nr. 66/19 februarie 2003, Contractul cadru nr. 1/21 februarie 2003, procesul verbal de adjudecare din 27 februarie 2003 și procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003 reprezintă documente nereale, antedatate. Totodată, potrivit acuzei, aceste documente au fost folosite de către inculpat cu ocazia depunerii cererii de finanțare și apoi în dosarul de achiziții servicii.

Conform art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (în forma în vigoare în prezent, reținută ca fiind legea penală mai favorabilă), „folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi”.

A) Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete. În speță, acțiunea de folosire de către inculpat a documentelor incriminate nu este contestată. Pentru ca această acțiune să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii în discuție, ca situaţie premisă  este esențial ca documentele să fie false, inexacte sau incomplete. Cum, în niciun moment al procedurilor, acuza nu a imputat inculpatului că ar fi folosit documente incomplete, caracterul nereal, antedatat invocat de procuror al celor patru înscrisuri utilizate de către inculpat îl vom analiza prin prisma atributelor de false sau inexacte imprimate documentelor în textul art. 181 din Lege, pentru ca fapta să fie infracțiune.

În absența unor dispoziții exprese în Legea nr. 78/2000, de lămurire a înțelesului conceptelor utilizate de Lege, noțiunea de fals(e) utilizată de art. 181 alin. 1 are înțelesul atribuit falsului material și falsului intelectual de textele art. 320 alin. 1 și art. 321 alin. 1 C. pen. (cu corespondent în art. 288 alin. 1 și art. 289 alin. 1 C. pen. din 1969), însemnând fie contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea materială a documentului, fie atestarea în cuprinsul documentului a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omisiunea de a însera în document unele date sau împrejurări.

Conceptul de inexact(e) nu este definit de legea penală, astfel încât acesta are valențele conferite în limbajul obișnuit: neadevărat, eronat, greșit, incorect. În acest fel, un document inexact este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals.

Când, pe tărâmul art. 181 din Legea nr. 78/2000, este supus analizei un document care consemnează un act juridic civil, ca să stabilească caracterul fals sau inexact al acestuia obligatoriu instanța trebuie să se raporteze și la semnificația dată actelor juridice civile și înscrisurilor în legislația civilă.

În legislație și doctrină, actul juridic civil are două înțelesuri: -manifestarea de voință cu intenția de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris);

-înscrisul constatator al manifestării de voință, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voință exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voință este necesară și suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere în mod valabil din punct de vedere al formei care îmbracă manifestarea de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice, în anumite situații această manifestare de voință trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea față de terți (când, pentru ca actul juridic să fie opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui trebuie întocmit un înscris).

În prezenta cauză, nicio dovadă nu atribuie celor patru documente caracterele falsului material. Rămân astfel în discuție falsul intelectual și caracterul inexact al actelor.

a) În ceea ce privește oferta nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003, astfel cum am explicat mai sus, în 19 februarie 2003 o ofertă a fost făcută de SC XX SRL, iar în 21 februarie 2003 a fost încheiat contractul de consultanţă între SC XX SRL şi SC X SRL, prin urmare a existat manifestarea de voinţă cu intenţia de a produce efecte juridice (negotium juris) -unilaterală specifică ofertei şi bilaterală specifică contractului de consultanţă. Aşa cum constant au declarat martorii XX, XX, XX şi a afirmat inculaptul, faţă de actele originare cele două manifestări de voinţă nu au fost cu nimic modificate în oferta nr. 66/19 februarie 2003 (anexată cererii de finanţare şi depusă la dosarul de achiziţii servicii) și în Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003 (depus la dosarul de achiziţii servicii), ci doar fiecare dintre cele două înscrisuri (instrumentum probationis) a fost completat la sugestia funcţionarilor SAPARD cu datele de identificare ale SC XX SRL (mai exact codul unic de identificare) şi cu ştampila acestei societăţi.

Referitor la valabilitatea actelor juridice originare -oferta din 19 februarie 2003 şi contractul de consultanţă din 21 februarie 2003, în condiţiile în care la acea dată SC XX SRL nu era înregistrată la ORC, subliniem că, potrivit art. 53 din Legea nr. 31/1990 republicată (în vigoare la data faptelor şi în prezent, care reflectă în cazul particular al societăţilor regula generală edictată la acest moment de  art. 205 alin. 4 din Noul Cod civil), „fondatorii, reprezentanţii şi alte persoane, care au lucrat în numele unei societăţi în curs de constituire, răspund solidar şi nelimitat faţă de terţi pentru actele juridice încheiate cu aceştia în contul societăţii, în afară de cazul în care societatea, după ce a dobândit personalitate juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societăţii încă de la data încheierii lor”.

Art. 53 din Legea nr. 31/1990 este aplicabil entităților în curs de constituire, fără să intereseze dacă a fost sau nu semnat contractul de societate și statutul. Ceea ce prezintă interes este întrunirea manifestării de voință a asociaților în sensul constituirii societății și un minim de acte efectuate în scopul constituirii acelei societăți care să probeze această manifestare de voinţă. Această concluzie se desprinde din faptul că art. 53 din Lege se referă la actele juridice încheiate de persoanele care au lucrat în numele unei societăți în curs de constituire și nu în numele unei societăți constituite, iar art. 5 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data faptelor prevedea că societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut. În plus, împrejurarea că înaintea constituirii societății există o perioadă în care pot fi efectuate acte juridice de către acţionari în numele entităţii este susținută și de art. 8 lit. o din Lege (în forma în vigoare la data faptelor) potrivit căruia actul constitutiv va cuprinde „operaţiunile încheiate de asociaţi în contul societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaţiuni”. Acest articol se referă expres la societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, însă în lipsa unor dispoziții legale contrarii, asemenea operaţiuni puteau fi încheiate de asociaţi şi în contul unei societăţi cu răspundere limitată, iar o asemenea clauză putea să fie stipulată și în actul constitutiv al unei astfel de societăţi (S.D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, București, 1998, p. 180).

În lumina art. 53 din Legea nr. 31/1990, actele juridice încheiate de persoanele indicate de legiuitor în contul entităţii în curs de constituire, dar care nu sunt făcute în vederea înfiinţării valabile, depăşind limitele acesteia (cum este situaţia celor două acte juridice semnate de membrii fondatori în sensul art. 6 din legea nr. 31/1990 -XX în cazul ofertei, XX în cazul contractului) sunt considerate acte ale entităţii în curs de dobândire a personalităţii juridice doar în măsura în care au fost preluate de persoana juridică. Persoana juridică nou-creată poate prelua asupra sa aceste acte, după înfiinţarea valabilă. Preluarea actelor juridice nu trebuie să îmbrace o formă sacramentală, nu se produce prin intermediul unui mecanism juridic precis sau prin aplicarea vreunei instituţii juridice, spre exemplu novaţia, ci preluarea are loc în temeiul legii (I. Adam, C.N. Savu, Legea societăţilor comerciale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p. 175). Astfel, nu este nevoie de o ratificare expresă a lor, cu atât mai puţin de o confirmare de vreme ce actele încheiate în numele societăţii în curs de constituire nu sunt anulabile pentru motiv că societatea nu dobândise încă personalitate juridică, și nici să se facă trimitere la actul juridic încheiat înainte de dobândirea personalității juridice, cum se susține în opinia minoritară, întrucât asemenea operațiuni nu sunt prevăzute expres de lege, ci este suficient ca persoana juridică să nu denunţe şi să ia asupra sa acele acte juridice tocmai prin executarea acestora. După preluare, în mod retroactiv actele sunt considerate ale persoanei juridice şi produc efecte depline. Până la preluare, aceste acte nu produc efecte depline asupra persoanei juridice nou-create, dar produc efecte faţă de persoanele care le-au încheiat, care rămân ţinute responsabile pentru aceste acte până la preluarea lor de către persoana juridică. Ca şi un mandatar aparent sau care şi-a depăşit limitele mandatului, fondatorul, reprezentantul sau persoana care lucrează în numele societăţii rămâne parte în contractul încheiat cu terţul. Practic, actele sale juridice generează drepturi şi obligaţii sub condiţie. Ceea ce pentru entitatea în curs de dobândire a personalităţii juridice reprezintă o condiţie suspensivă, pentru fondator reprezintă o condiţie rezolutorie (I. Sciau, T. Prescure, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990. Analize şi comentarii pe articole, Editua Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 177; Gh. Piperea în F. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 220).

În speţă, atât oferta din 19 februarie 2003, cât şi contractul de consultanţă din 21 februarie 2003 au generat asemenea drepturi şi obligaţii sub condiţie, până la preluarea celor două acte juridice de către societate ele au produs efecte faţă de fondatori, iar după preluare ele aparţin retroactiv persoanei juridice. În plus, nici oferta şi nici contractul nu comportau potrivit legii îndeplinirea vreunei formalităţi ad validitatem. În acest fel, cele două acte juridice au fost valabil încheiate, ele nu atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi nici nu conţin omisiuni intenţionate ale unor date sau împrejurări, aşa încât falsul intelectual al acestora este exclus.

Referitor la înscrisurile reclamate -oferta nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003, acestea au înlocuit înscrisurile originale: au păstrat manifestările de voinţă şi momentul la care acestea au avut loc, dar au fost inserate în plus datele de identificare a SC XX SRL -în particular codul unic de indentificare- şi a fost aplicată ştampila (ştampila a fost aplicată pe ofertă la sau după data de 14 aprilie 2003, iar pe contract la sau după data de 24 octombrie 2003). Cât timp nu s-a intervenit asupra manifestărilor de voinţă şi asupra datei încheierii actelor juridice originare, această manieră în care după înfiinţarea societăţii au acţionat reprezentanţii SC XX SRL asupra înscrisurilor înlocuitoare reprezintă practic acţiuni manifeste de preluare de către societate a celor două acte juridice iniţiale şi nu un fals intelectual.

Cu toate acestea, înscrisurile (instrumentum) astfel cum au fost completate pentru a avea valoare ad probationem în faţa funcţionarilor SAPARD, prin inserarea datelor de identificare ale societăţii şi aplicarea ştampilei sunt formal diferite de înscrisurile originale, care nu conțineau nici codul unic de înregistrare și nici ștampila, iar această diferenţă de formă şi nu de conţinut, care a creat aparenţa că în februarie 2003 SC XX SRL era înfiinţată, imprimă documentelor care consemnează oferta originară -nr. 66/19 februarie 2003 și Contractul de consultanță inițial -nr. 1/21 februarie 2003 (folosite în procedura de obţinere a fondurilor) un caracter inexact. Cum cele două înscrisuri nu sunt false şi consemnează manifestări de voinţă valabil exprimate în 19 şi în 21 februarie 2003, nu sunt îndeplinite condiţiile anulării lor.

b) În ceea ce priveşte procesul verbal de adjudecare nr. 72/21 februarie 2003 şi procesul verbal de adjudecare din 27 februarie 2003, la expunerea stării de fapt am constatat că selecţia ofertelor a avut loc în 21 februarie 2003. Probele administrate în cauză nu au lămurit împrejurările în care s-a ajuns la întocmirea a două procese-verbale cu un conţinut similar, deosebirile esențiale dintre acestea fiind mențiunile privind data încheierii, data întrunirii comisiei şi numărul atribuit doar procesului verbal din 21 februarie 2003. Există, astfel, posibilitatea ca procesul verbal de selecție să se fi întocmit în 21 februarie 2003, însă pe înscris s-a dactilografiat greşit data de 27 februarie 2003 (varianta susţinută de inculpat) și atunci să se fi redactat un proces-verbal corect, cel cu nr. 72/21 februarie 2003 și s-a omis înlăturarea procesului verbal eronat. Există și posibilitatea ca procesul verbal de selecție să se fi întocmit abia la 27 februarie 2003, deși selecția ofertelor s-a făcut în 21 februarie 2003, însă din moment ce contractul de consultanță SC X SRL și SC XX SRL s-a încheiat în 21 februarie 2003, era necesar ca acest contract să fie precedat de selecția ofertelor confirmată în scris și de aceea, la o dată ulterioară celei de 21 februarie 2003, să se fi redactat procesul verbal nr. 72 antedatat 21 februarie 2003. În contextul în care această din urmă variantă nu este susținută dincolo de orice îndoială rezonabilă de dovezile administrate în cauză, dubiul profită inculpatului și vom reține că la data de 21 februarie 2003 a întrunirii comisiei de selecție s-a încheiat și procesul verbal nr. 72, iar procesul verbal din 27 februarie 2003 este consecinţa unei erori materiale și în mod greșit a fost atașat cererii de finanțare. Prin urmare, acest din urmă înscris nu produce efecte juridice, iar procesul verbal nr. 72/21 februarie 2003 nu se încadrează nici în categoria documentelor false și nici în cea a documentelor inexacte. De aceea, nu sunt întrunite condiţiile anulării lor. Amplasarea ştampilei S.C. X S.R.L., semnătura care însoţeşte această ştampilă, amplasarea semnăturilor membrilor comisiei de selecţie diferite în cele două procese-verbale, precum și omisiunea inserării în procesul verbal din 27 februarie 2003 a mențiunilor privind includerea TVA în valorile ofertelor făcute de cele trei societăți ofertante sunt chestiuni pur formale,  care întăresc concluzia că procesul verbal din 27 februarie 2003 este o simplă ciornă lipsită de efecte juridice, procesul verbal nr. 72 din 21 februarie 2003 fiind cel valabil încheiat.

Nu împărtășim teza avansată de prima instanță, după care ambele procese verbale sunt incomplete pentru că nu conțin datele de identificare a celor trei societăți ofertante, întrucât în februarie 2003 nu existau norme legale sau regulamentare care să impună obligativitatea menționării acestor date în procesele verbale de selecție a ofertelor.

B) Din punct de vedere al laturii subiective, prin utilizarea în textul incriminator a sintagmei „cu rea-credinţă” infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 poate fi săvârşită numai cu forma de vinovăţie a intenţiei, în modalitatea intenţiei directe. În prezenta cauză, nimic din dovezile dosarului nu suţine că inculpatul când a folosit cele patru documente analizate mai sus a prevăzut să fraudeze bugetul general al Uniunii Europene şi a urmărit obţinerea ilegală de fonduri. Dimpotrivă, întregul material probator demonstrează că inculpatul a urmat întocmai şi cu bună-credinţă procedurile de lucru prevăzute în Anexele I şi IV ale Contractului cadru de finanţare, nu a avut vreo conivență frauduloasă cu membrii fondatori ai SC XX SRL şi, întrucât nu a cunoscut că în februarie 2003 societatea nu era înregistrată la ORC, nu a avut reprezentarea că sunt inexacte oferta nr. 66/19 februarie 2003 şi Contractul de consultanță nr. 1/21 februarie 2003, aşa cum au fost completate, compeltarea lor fiind atribuită unor nereguli de formă şi nu de conţinut.

Martorii XX şi XX au fost consecvenți în toate declarațiile date în procedura judiciară, dar și în cea administrativă, și au afirmat că nu l-au informat pe inculpat că SC XX SRL nu era înființată în februarie 2003, dimpotrivă chiar ei, exprimând în termeni profani dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 31/1990, au considerat că, de vreme ce au demarat procedurile pentru înființare, nu există nicio problemă să încheie acte juridice în numele și pe seama societății. De asemenea, martorul XX a relatat că la întâlnirea avută cu reprezentanţii SC XX SRL, aceştia nu au informat reprezentanţii SC X SRL că societatea nu era înregistrată, iar martorul XXXX –persoana care i-a relatat inculpatului despre obiectul de activitate al societăţii de consultanţă, a precizat că „până în 2009 …. nu a ştiut nimeni că SC XX SRL nu era înfiinţată la începuturi”. În aceeași ordine de idei, inculpatul a declarat constant că nu a știut nici pe durata procedurii de trimitere, primire și selectare a ofertelor și nici atunci când a folosit documentele reclamate de acuză, că SC XX SRL nu era înregistrată la ORC și a aflat situația juridică a societății abia cu ocazia controlului efectuat de DLAF.

Este adevărat că, primind oferta din 19 februarie 2003 fără ca pe aceasta să fie amplasate codul unic de identificare şi ştampila SC XX SRL, inculpatul putea să fie un profesionist diligent și să observe aceste lipsuri, să solicite ofertantului datele sale de identificare complete sau cel puțin să facă minime verificări dacă societatea era înregistrată la ORC. Dar, în condițiile în care la dosar nu există vreo dovadă că deliberat a omis aceste demersuri, lipsa sa de diligență nu a fost una intenționată. De altfel, absența unei minime diligențe din partea inculpatului este justificabilă, în condițiile în care, pe de o parte, în cauză referințele despre SC XX SRL veneau din partea unor persoane de încredere acestuia -fiica și viitorul său ginere și, oricum potrivit legii, așa cum am explicat mai sus, sunt valabile actele juridice încheiate de fondatorii, reprezentanţii şi alte persoane, care au lucrat în numele unei societăţi în curs de constituire. Pe de altă parte, raporturile juridice dintre profesionniști sunt clădite nu pe rea-credință și suspiciuni reciproce, ci pe buna-credință și încrederea mutuală între partenerii de afaceri, iar neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 29 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, la care face trimitere opinia minoritară, incumbă celui care nu a trecut datele prevăzute în acest text legal și nu pune o sarcină automată pe seama partenerului sau de afaceri de a verifica inserarea acestor mențiuni pe documentele care îi sunt adresate ori le semnează.

3.2. Latura civilă. La data de 19 iunie 2009, prejudiciul pretins cauzat prin fapta dedusă judecății a fost integral recuperat (f. 202, Vol. I, dosar u.p.). Inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu celelalte capitole de finanțare nerambursabilă, astfel că pentru recuperarea unui eventual prejudiciu pretins cauzat cu prilejul finanțărilor ulterioare partea civilă nu are deschisă calea exercitării acțiunii civile în procesul penal, ci separat la instanța civilă. Aceasta întrucât, potrivit art. 19 alin. 1 C. pr. pen. „acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”. În consecinţă, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea civilă promovată de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În lumina considerentelor expuse, cu majoritate, constată că apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Tg.-Mureş şi de partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei penale nr. 907/8 iulie 2014 a Judecătoriei Tg.-Mureș sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. Pen.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluţia principală adusă apelului părţii civile, pentru culpa sa procesuală dată de exercitarea unei căi de atac nefondate, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. Pen., Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale va fi obligată să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 350 lei, care acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale şi procedurale necesare soluţionării căii de atac.

Conform art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelul procurorului, în cuantum de 350 lei.

Domenii speta

Spete similare