Răspunderea patrimonială a gestionarului

Răspunderea patrimonială a gestionarului

Pentru a se stabili dacă, prin modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu gestionarul a creat prejudicii patrimoniului unităţii angajatoare, trebuie determinat în mod concret patrimoniul gestionat, în intervalul de referinţă. Delimitarea patrimoniului se face prin inventarierea acestuia, la preluare, conform procedurii prevăzute de Hotărârea nr.2230/1969 (în vigoare la momentul preluării gestiunii de salariată) şi inventarierea la predare, conform dispoziţiilor Ordinului M.F.P. nr.1753/2004 (incident la acel moment). Inventarierea fără respectarea procedurii legale nu poate fi reţinută ca probă în determinarea patrimoniului existent la data încetării raporturilor de muncă.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.1138 din 4 decembrie 2009

Prin cererea înregistrată la nr.8470/99/2008 reclamanta Unitatea Medico-Socială Sculeni a chemat în judecată pe pârâta M.C.-G. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 428.763.371 lei, cu titlu de daune constând în : 43.327.436 - lipsuri în gestiune, 23.965.935 lei avansuri spre decontare nejustificate; 361.470.000 lei – plăţi în numerar din casierie din veniturile proprii ale unităţii, fără nici o aprobare.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că M.C.-G. a îndeplinit în anii 2004 şi 2005 funcţia de administrator cu gestiune la Unitatea Medico-Socială Sculeni, funcţie în care avea ca atribuţii administrarea unităţii – constând în asigurarea funcţionării în bune condiţii a unităţii, prin aprovizionarea cu mijloace materiale şi băneşti necesare cheltuielilor cu reparaţiile, asigurarea cu medicamente a asistaţilor, plata salariilor, îndeplinirea obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi al asigurărilor sociale, gestionarea magaziilor de materiale de întreţinere şi gospodăreşti, a magaziei de alimente şi altele.

În toată această perioadă pârâta a săvârşit mai multe abateri, cum ar fi: neîntocmirea documentelor justificative pentru primirea şi eliberarea din magazie a valorilor materiale; eliberarea din magazie de diverse materiale fără întocmirea documentelor justificative; eliberarea de alimente din magazie fără întocmirea bonurilor de consum şi fără întocmirea listei zilnice de alimente; ridicarea din casierie a unor sume de bani cu titlul de avansuri spre decontare, dar fără a le mai justifica; virarea cu de la sine putere a sumei de 361.470.000 lei vechi, din veniturile proprii ale unităţii, în contul Consiliului Local al Primăriei V., neconducerea timp de 1(unu) an a registrului de casă în care să fie înregistrate zilnic operaţiunile de încasări şi plăţi; înregistrarea la plată a sumei de 45.000.000 lei vechi, reprezentând al 13-lea salariu pe anul 2004, dar fără a ordonanţa statele de plată şi fără a se înregistra semnăturile unor persoane îndreptăţite.

Toate aceste neglijenţe au condus la păgubirea Unităţii Medico-Socială Sculeni cu suma totală de 428.763.371 lei vechi, pentru care pârâta se făcea direct răspunzătoare. Constatarea pagubei s-a făcut la inventarierea anuală cu proces-verbal nr.29/27.01.2006, debitul fiind preluat în bilanţul contabil încheiat la data de 31.12.2005.

Prin sentinţa civilă nr.328 din 27.02.2009 Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Medico-Socială Sculeni, în contradictoriu cu pârâta M.C.-G.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că pârâta M.C.-G. a fost angajată la Unitatea Medico-Socială Sculeni pentru o durată de 3 luni, pe perioada 01.03.2004 - 01.06.2004, în funcţia de administrator, conform contractului individual de muncă nr.21/2004.

În fişa postului se menţionau ca atribuţii: participarea la lucrările de întocmire a planurilor financiare şi la corelarea acestora cu celelalte planuri, calitatea de preşedinte al comisiei de inventariere, asigurarea bazei materiale necesare funcţionării unităţii.

Potrivit dispoziţiilor art.270(1) Codul muncii, angajaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Pentru a exista posibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale a angajatului este necesar să existe un contract valabil, un prejudiciu, un fapt generator constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare, din culpă a contractului şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

În raportul comisiei de cercetare înregistrat la nr.127/12.05.2006 la Unitatea Medico-Socială Sculeni, s-a reţinut că în calitate de gestionar, pârâta M.C.-G. a eliberat din magazie diverse valori materiale, fără a avea documente de ieşire justificative legal întocmite sau neîntocmite, ceea ce a determinat atât la finele anului 2004, cât şi la sfârşitul lunii iunie 2005, să nu poată fi justificate alimente şi materiale de întreţinere şi gospodărire în valoare de 43.327.436 lei vechi. La interogatoriu, pârâta a recunoscut că a eliberat din magazie materiale şi alimente sub supravegherea bucătăresei, asistentei-şefe şi directoarei.

Unitatea nu a făcut dovada predării gestiunii către pârâtă şi nici nu a depus la dosar dovezi privind inventarierea de la finele anului 2004 sau în luna iunie 2005.

În ceea ce priveşte suma de 23.965.935 lei, reţinută în raportul comisiei de cercetare din 12.05.2006, ca fiind eliberată nelegal din casierie, pentru cheltuieli materiale şi deplasări aferente anului 2005, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut dovada că pârâta a fost încadrată în cursul anului 2005 în funcţia de casier şi nu s-au stabilit atribuţiile din fişa postului pentru această funcţie.

S-a mai reţinut în raportul din 12.05.2006 că în perioada 01.03.2004 – 18.03.2005 registrul de casă a fost întocmit de contabilul unităţii şi nu de casier, în multe cazuri fiind nesemnat de casier şi uneori nici de contabil, iar în perioada 18.03.2005 – 31.05.2005 registrul de casă nu s-a întocmit deloc.

La interogatoriu, pârâta a recunoscut că a ţinut împreună cu contabilul unităţii registrul de casă, dar din probele administrate nu a rezultat că intra în atribuţiile sale de serviciu ţinerea acestui registru.

În ceea ce priveşte susţinerea angajatorului referitoare la virarea sumei de 361.470.000 lei vechi în contul Primăriei comunei V., instanţa de fond a reţinut că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că pârâta a dispus în acest sens.

La dosar a fost depus procesul-verbal privind rezultatele inventarierii patrimoniului la data de 31.12.2005, dar nu au fost depuse şi dovezi din care să rezulte dacă pârâta avea calitatea de gestionar, ce conţinea gestiunea acesteia şi modul efectiv în care s-a desfăşurat inventarierea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Medico-Socială Sculeni, considerând-o nelegală şi netemeinică şi motivând că argumentele instanţei de fond veneau în contradicţie cu probele cauzei. Intimata M.C.-G. a fost angajată pe postul de administrator la Unitatea Medico-Socială Sculeni, exercitând în fapt şi atribuţii de gestionare a alimentelor, materialelor, chimicalelor şi a altor materiale consumabile, precum şi atribuţii de casierie, în sensul Legii nr.22/1969, fapt recunoscut de aceasta la interogatoriu. Nu se impunea dovada predării gestiunii la angajare, deoarece intimata a pornit în gestiune de la zero şi nu prin predarea unei gestiuni anterioare.

A mai motivat recurenta că intimata a fost invitată să participe la efectuarea inventarului în luna iunie 2005, prin adresa nr.10750/28.06.2005, cu confirmare de primire prin poştă, întocmită în baza deciziei nr.26/24.06.2005. Întrucât intimata nu a răspuns invitaţiei, s-a emis o nouă decizie, cu nr.788/01.07.2005, în baza căreia s-a efectuat predarea-primirea gestiunii, în lipsa acesteia. Din comisie a făcut parte şi un delegat de la Primăria V., însă nu a participat noul contabil, aşa cum a reţinut instanţa de fond. Inventarierea generală a patrimoniului s-a făcut în conformitate cu O.M.F.1753/2004, de comisia numită prin decizia nr.188/12.12.2005. La acest inventar contabilul a participat doar pentru instruirea comisiei de urmărire şi coordonare a executării corecte a inventarierii şi nu la inventarierea faptică.

Recurenta a mai susţinut că respingerea cererii de obligare a intimatei la plata sumei de 23.296.000 lei reprezentând contravaloarea unor cheltuieli materiale şi deplasări pentru anul 2005 este în contradicţie cu probele cauzei. Intimata a exercitat funcţia de casier, chiar dacă în contractul de muncă şi fişa postului nu s-au făcut menţiuni în acest sens. Exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de casier rezulta din adresa nr.406458/26.03.2004 către Trezoreria Iaşi, permisul nr.336 emis de D.G.F.P., vizat pe anii 2004 şi 2005. La interogatoriu, intimata a recunoscut că a ţinut registrul de casă, împreună cu contabilul unităţii. În acest condiţii, era răspunzătoare pentru plăţile făcute necuvenit (suma de 23.296.000 lei, precum şi suma de 3.000.000 lei al 13-lea salariu al unui angajat).

Recurenta a afirmat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 361.470.000 lei, reprezentând o plată nedatorată, făcută în contul Primăriei V., în loc de a fi depusă în contul unităţii, ca venit propriu obţinut conform H.G.412/2003. Dovada acestei pretenţii erau tabele de încasare şi chitanţele de răspuns cu sumele încasate pe fiecare asistat, foaia de vărsământ cu chitanţă în Trezoreria Iaşi, ce necesitau doar semnătura casierului, şi nu a conducerii ori a contabilului. De asemenea, intimata a recunoscut în faţa comisiei de audit, la data de 13.09.2005, că a dispus de această sumă la indicaţia contabilei primăriei, iar nu a conducerii unităţii.

A mai arătat recurenta că instanţa nu a ţinut cont de raportul de audit nr.75/08.05.2006 întocmit de expertul independent.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut că potrivit art.24 din Legea nr.22/1969, „angajaţii răspund material, potrivit codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracţiuni”, iar potrivit art.270 alin.(1) din Codul muncii, „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.

Drepturile şi îndatoririle, ca şi sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncă. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul că acestea s-au produs în legătură cu munca anumitor salariaţi şi din vina acestora se examinează în raport cu sarcinile concrete, prevăzute în contractul individual de muncă, şi cu modul de îndeplinire a acestora.

Intimata M.C.-G. a intrat în raporturi juridice de muncă cu Unitatea Medico-Socială Sculeni, iniţial, pe durata 01.03.2004 – 01.06.2004, în baza contractului individual de muncă nr.21/2004, apoi pe durata 01.06.2004 – 01.09.2004, în baza contractului individual de muncă nr.22/2004, şi ulterior acestuia, pe durată nedeterminată în baza contractului individual de muncă nr.23/2004 şi a sentinţei civile nr.1620/26.10.2005 a Tribunalului Iaşi, irevocabilă prin decizia civilă nr.284 din 18.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi.

A fost angajată pe funcţia de administrator, cu obligaţiile determinate concret în fişa postului, ce purta semnătura salariatei. Din acest document rezulta că, în calitate de administrator, avea şi atribuţii specifice de gestionar, aspect de altfel recunoscut şi de intimată, prin nota explicativă dată în faţa comisiei de audit.

Este evident astfel că, de la momentul angajării, până data de 12.05.2006, momentul desfacerii contractului individual de muncă prin decizia nr.07/12.06.2006, M.C.-G. a avut în gestiune patrimoniul Unităţii Medico-Sociale Sculeni.

Pentru a se stabili dacă, prin modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu a creat prejudicii patrimoniului unităţii angajatoare, trebuia determinat în mod concret patrimoniul gestionat, în intervalul 01.03.2004 - 12.05.2006. Delimitarea patrimoniului se face prin inventarierea acestuia, la preluare, conform procedurii prevăzute de Hotărârea nr.2230/1969 (în vigoare la momentul preluării gestiunii de salariată) şi inventarierea la predare, conform dispoziţiilor Ordinului M.F.P. nr.1753/2004 (incident la acel moment).

Unitatea Medico-Socială Sculeni a devenit instituţie publică specializată, cu personalitate juridică, în subordinea consiliului local, prin reorganizarea Centrului de Sănătate Sculeni, unitate exterioară a unui spitalului clinic de urgenţă din Iaşi, ca urmare a aplicării H.G. nr.412/15.03.2003. În raportul de audit nr.75/08.05.2005 se menţiona că în baza deciziei nr.34/09.01.2004 s-a procedat, pe bază de protocol, la predarea-primirea bunurilor de la Centrul de Sănătate Sculeni, către Consiliul Local V. Se menţiona în raport că pentru categoria de bunuri constând în medicamente, materiale sanitare, hrană, nu s-a întocmit liste de inventariere, motivat de faptul că la acel moment erau decontate de primărie. Curtea a constatat că în acest context a avut loc o reorganizare a unităţii de asistenţă medico-socială şi nu s-a creat o unitate nouă, fără nici un patrimoniu, iar la momentul angajării intimatei pe post de administrator, cu atribuţii de gestionare, trebuia să-i fie predată gestiunea ce urma a o administra, în procedura Hotărârii nr. 2230/1969. Chiar şi în condiţiile în care, aşa cum susţinea recurenta, nu erau bunuri în gestiune (fapt greu de crezut în condiţiile unei reorganizări), se impunea menţionarea într-un înscris a stadiului gestiunii preluate.

În ceea ce priveşte predarea gestiunii la momentul încetării raporturilor de muncă, în iunie 2005, curtea a constatat că nu exista un raport întocmit în acest sens. În procedura Ordinului M.F.P. nr.1753/2004, conducerea unităţii era obligată a încunoştinţa în scris gestionarul despre operaţiunea de inventariere, cu indicarea locului, zilei şi orei fixate pentru începerea lucrărilor. Contrar celor susţinute de recurentă, la dosar nu exista dovada încunoştinţării intimatei despre inventarierea din 01.07.2007 ori despre cea din 31.12.2007.

În aceste circumstanţe, inventarierea fără respectarea procedurii legale nu a putut fi reţinută ca probă în determinarea patrimoniului existent la data încetării raporturilor de muncă.

Dar chiar şi în condiţiile în care s-ar fi reţinut ca valabil inventarul prezentat de unitate după desfacerea contractului de muncă al pârâtei, tot nu se putea determina patrimoniul avut în gestiune, datorită lipsei evidenţei patrimoniului ce a fost preluat spre administrare la 01.03.2004.

Mai mult, curtea a reţinut că prejudiciul în gestiune era reprezentat de lipsurile constatate în gestiune, într-un interval determinat, prin compararea datelor constatate faptic, prin numărare, cântărire, măsurare,după caz, şi înscrise în listele de inventariere, cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate.

Ori, în cauză, nu au existat dovezi care să ateste că lipsurile au fost constatate într-un atare procedeu şi în privinţa căror mijloace materiale sau bunuri s-au constatat minusuri. Nici raportul de audit şi nici procesul verbal privind rezultatele inventarierii din 31.12.2005 ori bilanţul contabil şi balanţa de verificare din 31.12.2005 nu au făcut dovada lipsurilor efectiv constate în gestiune, ci doar prezentau la modul general, pe conturi, activul şi pasivul unităţii.

Este adevărat că pârâta a recunoscut atât în faţa comisiei de audit, cât şi la interogatoriul luat în instanţă, că elibera din gestiune bunuri sub supravegherea bucătăresei, asistentei-şefe ori a directoarei, însă nu s-a putut stabili cu certitudine valoarea bunurilor ieşite din gestiune fără documente.

În acest context, în mod corect prima instanţă a constat ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 43.327.436 lei vechi reprezentând lipsă în gestiune.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 23.965.935 lei vechi, reprezentând avansuri date nejustificat spre decontare în cursul anului 2005, curtea a reţinut că în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.

Cu împuternicirea înregistrată sub nr.406458/26.03.2004 şi permisul nr.336/2004 s-a făcut dovada că pârâta M.C.-G. a exercitat în cursul anilor 2004 şi 2005 şi funcţia de casier, aşa cum a susţinut recurenta-reclamantă. Ceea ce nu a dovedit însă recurenta era faptul că suma de 23.965.935 lei fusese decontată de pârâtă nejustificat pentru materiale şi deplasări. În acest sens, în afara raportului comisiei de cercetare din 12.05.2006, în care se menţiona această sumă, fără a se preciza în concret cheltuielile şi deplasările pentru care s-au făcut plăţi nejustificate, nu s-au produs alte probe în susţinerea lipsurilor afirmate. În plus, nu s-a depus statul de plată pentru a dovedi că salariatul P.I. apărea ca beneficiar al celui de-al 13 salariu, pentru anul 2004 şi că nu ar fi încasat aceşti bani.

În ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 361.470.000 lei vechi, reprezentând plăţi nejustificate în contul Consiliului local al Primăriei V., curtea de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada virării unei asemenea sume în contul indicat de recurentă şi că această sumă ar fi reprezentat venituri proprii în sensul H.G. nr.412/2003, iar contul de depunere ar fi fost diferit, deşi prin motivele de recurs recurenta a menţionat că va depune la dosar foaia de vărsământ şi tabelele însoţite de chitanţele de încasare a sumelor în discuţie.

Pentru aceste considerente, curtea de apel a respins recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa recurată.

Domenii speta

Spete similare