Pensie . Data acordării pensie recalculate. Mod de calcul.

Pensie . Data acordării  pensie recalculate. Mod de calcul.

Legea nr. 19/2000: art. 169 alin.2 şi 3

Legea nr. 226/2006: art. 3

Este adevărat, că potrivit art. 6 din Legea nr.226/2006 această lege se completează cu dispoziţiile Legii nr.19/2000, dar această completare nu duce la altă modalitate de stabilire a vârstei standard de pensionare, decât cea  reieşită din art.41 şi Anexa nr.3 din Legea nr. 19/2000, respectiv vârsta asiguratului  la data ieşirii la pensie (ani/luni), detaliată în funcţie de data naşterii în Anexa nr.9 la Normele de aplicarea legii aprobate prin Ordinul nr.340/200.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 969/12  octombrie 2009

Prin acţiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 2649/97/2007 reclamantul A.A. a chemat-o în judecată pe pârâta C.J.P.HUNEDOARA solicitând: anularea deciziei nr. 185346/29.05.2007 şi emiterea unei noi decizii prin care drepturile la pensiei să-i fie corect recalculate.

În motivarea acţiunii sale reclamantul, arată că la data de 15.06.2006 a solicitat pârâtei să-i recalculeze pensia, în conformitate cu prevederile Legii nr.226/2006 şi că în loc să primească decizia de pensie, cu plata drepturilor începând cu luna următoare depunerii cererii, pârâta a emis decizia şi i-a stabilit drepturile, doar începând cu data de 01.01.2007.

De asemenea, mai menţionează că la stabilirea drepturilor de pensie, pârâta i-a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, fără a ţine seama de perioada de tranziţie prevăzută de Legea nr.19/2000, lege care completează Legea nr. 226/2006; astfel că solicită ca pârâta să-i recalculeze pensia, prin împărţirea numărului total de puncte la 20,8333-care este valoarea stagiului total de cotizare pentru condiţii speciale de muncă la data de 15.06.2006, iar plata drepturilor să se facă începând cu data de 01.07.2006.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 226/2006.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă în cauză, solicită respingerea acţiunii, arătând cu trimitere la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi Legii nr. 226/2006, că drepturile de pensie ale reclamantului au fost corect recalculate.

Prin sentinţa civilă nr. 1955/LM/18.12.2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 2649/97/2007  s-a respins acţiunea în asigurări sociale formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. HUNEDOARA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, că drepturile de pensie au fost corect calculate şi acordate, începând cu luna următoare depunerii cererii şi actelor doveditoare. S-a reţinut, că reclamantului nu îi sunt aplicabile prev. art.4 din Legea nr. 226/2006, deoarece a realizat în condiţii speciale de muncă un număr de 26 ani, 5 luni şi 19 zile, iar textul de lege se referă la asiguraţii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani. Susţinerea reclamantului vizând perioada de tranziţie a legii nr.226/2006 a fost înlăturată ca fiind lipsită de suport legal, cu motivarea că această lege nu cuprinde prevederi exprese în acest sens şi ca atare nu se poate proceda prin asimilare cu Legea nr. 19/2000- act normativ care prevede expres o perioadă de 13 ani pentru atingerea vârstei standard de pensionare.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat, recurs, în termenul legal prevăzut de art. 157, 158 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 301 cod procedură civilă; reclamantul A.A. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanţa de fond a apreciat greşit faptul că drepturile la pensie nu i se cuvin de la data apariţiei legii; instanţa de fond în baza rolului activ trebuia să observe faptul că normele de aplicare a legii au fost elaborate mai târziu de termenul legal de 45 de zile şi faptul că obligativitatea depunerii tabelelor nominale cu angajaţii beneficiari de condiţii speciale de muncă nu revenea pensionarului petent.

În al doilea rând, recurentul arată că instanţa de fond a reţinut greşit faptul că Legea nr. 226/2006 nu are perioadă de tranziţie, deoarece această lege se completează cu dispoziţiile Legii nr. 19/2000 aşa cum se specifică în textul ei, iar principiul unicităţii pensie obligă la calcularea în acelaşi mod a punctajului mediu, în cazul persoanelor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă.

În drept se invocă prevederile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 226/2006.

Prin precizările depuse la dosar, recurentul arată că legea a fost interpretată greşit atât de către casa de pensii cât şi de către instanţă, în sensul că nu s-a ţinut cont de faptul că Legea nr. 226/2006 se completează cu Legea nr. 19/2000; aşa încât fiind în perioada de tranziţie legea prevede că stagiul complet de cotizare care se utilizează la calculul pensiei este acela corespunzător vârstei standard de pensionare de la data ieşirii la pensie; ori la persoanele care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare casa de pensii nu ia în considerare vârsta redusă ci tot pe cea standard stabilită după data naşterii şi-n atare situaţie stagiul complet folosit la calculul pensiei este mai mare şi va rezulta o pensie mai mică.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata C.J. P. Hunedoara se solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legale şi temeinice, reinterându-se argumentele din faţa instanţei de fond.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform cerinţelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin2. cod procedură civilă a reţinut următoarele:

Recursul este nefondat.

Cu privire la primul aspect invocat de recurent-data acordării pensiei recalculate:

Potrivit pct.14  din Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006 „ a)Persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-17 iunie 2006 beneficiază de recalcularea acestor drepturi prin valorificarea perioadelor realizate în condiţii speciale, conform prevederilor <LLNK 12006 226 10 201 0 18>Legii nr. 226/2006, dacă au desfăşurat activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la aceasta lege, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, numai în locuri de munca din cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 la aceeaşi lege…d) Recalcularea drepturilor de pensie se face la cerere, noile drepturi acordându-se conform prevederilor <LLNK 12000 19 10 202 169 30>art. 169 din Legea nr. 19/2000.

Art. 169 alin.2 şi 3 din Legea nr. 19/2000 la care face referire norma de trimitere prevede că:” Cererea de recalculare a pensiei urmează aceleaşi reguli procedurale privind soluţionarea si contestarea, prevăzute pentru cererea de pensionare. - (2) Pensia recalculata se acorda începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare. (3)

În speţă, urmare a cererii recurentului reclamant înregistrată la casa de pensii la data de 15.12.2006 prin care solicită recalcularea pensiei conform Legii nr. 226/2006, cu valorificarea adeverinţei nr. 1031/56065/14.12.2006 intimata emite decizia nr. 185346/29.05.2007) stabilind dreptul la pensia recalculată  începând cu 01.01.2007 (pct.D) ; deci cu respectarea întocmai a prevederilor legale sus enunţate. Susţinerile recurentului cu privire la apariţia cu întârziere a normelor de aplicare a legii şi la obligaţia angajatorului de a depune tabele nominale cu asiguraţii beneficiari ai acestei legii speciale nu au nici o relevanţă juridică în acest context legislativ. De altfel, prin precizarea motivelor de recurs recurentul arată că renunţă la pretenţiile referitoare la stabilirea drepturilor de pensie pentru condiţii speciale pentru perioada reclamată 15 iunie-31decembrie 2006.

Cu privire la al doilea aspect invocat de recurent-modul de stabilire a dreptului la pensie:

Potrivit art. 3 din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca in condiţii speciale” (1) Asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) se poate constitui şi din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform prevederilor prezentei legi cu cele realizate potrivit <LLNK 12000 19 10 202  20 39>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 4

Asiguraţii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 "Bărbaţi. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de munca" şi din anexa nr. 5 "Femei. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de munca" la <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 5

(1) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

(2) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 la <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauză, în  conţinutul deciziei contestate s-a reţinut un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani (punct.F), avându-se în vedere aceste prevederi legale (art.5 alin.1 coroborat cu art.3, precum şi realizarea unui stagiu de cotizare reieşit din adeverinţa nr.1031/56065/14.12.2006 depusă de asigurat la dosarul de pensie (mai mare de 25 de ani).

Aplicarea art.5 alin.2 coroborat cu art.4 din Legea nr.226/2006 se justifică doar în cazul persoanelor care dovedesc, un stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă mai mic de 25 de ani, ceea ce nu-i cazul reclamantului de faţă, care a dovedit, un stagiu de 26 ani, 5 luni şi 19 zile realizat în condiţii speciale.

De asemenea, nemulţumirea recurentului reclamant vizând interpretarea legii referitoare la vârsta standard de pensionare este nefondată, deoarece, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, lipsa unei menţiunii exprese în conţinutul Legii nr.226/2006 a unei perioade de tranziţie, nu poate fi complinită cu dispoziţiile Legii nr.19/2000 care prevede o atare perioadă -13 ani pentru atingerea vârstei standard de pensionare.

Este adevărat, că potrivit art. 6 din Legea nr.226/2006 această lege se completează cu dispoziţiile Legii nr.19/2000, dar această completare nu duce la altă modalitate de stabilire a vârstei standard de pensionare, decât cea  reieşită din art.41 şi Anexa nr.3 din Legea nr. 19/2000, respectiv vârsta asiguratului  la data ieşirii la pensie (ani/luni), detaliată în funcţie de data naşterii în Anexa nr.9 la Normele de aplicarea legii aprobate prin Ordinul nr.340/2001. 

În speţă, recurentul reclamant născut la 24.08.1951 a beneficiat la data înscrierii la pensie- 21.04.2003 de prev art. 167 indice 1 din Legea nr.19/2000, respectiv reducerea de 14 ani făcându-se raportat la vârsta standard de pensionare prev. în anexa nr.3, care în cazul reclamantului era la acea dată de 62 ani şi 3 luni.(Decizia nr.185346/01.09.2003-fila 20).

În acest sens art.167 indice 1 alin4 din legea nr.19/2000 prevede expres :”vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr.4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul la pensie, prevăzut în anexa nr.3, în condiţiile realizării stagiului corespunzător anului, respectiv lunii în care se  deschide dreptul la pensie..”

Solicitarea recurentului de reţinere a vârstei standard de pensionare de la data depunerii cererii de recalculare - respectiv iunie 2006 şi nu cea care i-a fost stabilită la data naşterii dreptului, cu consecinţa utilizării stagiului corespunzător în determinarea punctajului mediu anual (Anexa nr.4–tabelul nr. 2 din Legea nr.226/2006), este lipsită de suport legal, deoarece toate drepturile ulterioare de recalculare a pensiei se analizează prin prisma momentului naşterii dreptului la pensiei.

Principiul unicităţii invocate de recurentul nu presupune uniformitate, în acest sens Curtea Constituţional a statuat constant în  jurisprudenţa sale, conformă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că egalitate nu înseamnă uniformitate, existând posibilitatea unui tratament juridic diferit pentru situaţii care nu sunt identice, dacă acesta se justifica în mod raţional şi obiectiv. Or, data ieşirii la pensie diferită după cum este anterioară apariţiei Legii nr.226/2006 sau ulterioară intrării în vigoare a acestui act normative, cu consecinţele ce decurg din normele legale criticate, reprezintă o asemenea justificare.

Faţă de cele ce preced, curtea, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, nefiind incident nici un caz de casare sau modificare a hotărârii, expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în conţinutul art. 304 punct 1-9 cod procedură civilă, în conformitate cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.

Domenii speta

Spete similare