Cerere de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile. Admisibilitatea cererii în condiţiile în care nu se indică bunurile cerute a se sechestra. Instituirea fără plata cauţiunii când titlul îl constituie un bilet la ordin.

Decizie 788 din 15.07.2009


Cerere de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor

imobile. Admisibilitatea cererii în condiţiile în care nu se indică

bunurile cerute a se sechestra. Instituirea fără plata cauţiunii când

titlul îl constituie un bilet la ordin.

Art. 591 alin. 1 teza I, art. 593 Cod pr. civilă;

Art. 907, 908 Cod comercial

Din interpretarea disp. art. 593 Cod pr. civilă rezultă că

executorul judecătoresc este cel care identifică bunurile imobile ce

se află în patrimoniul debitorului şi asupra cărora poate fi aplicată

măsura sechestrului asigurător dispusă deja de către instanţă.

În această situaţie, condiţia ca reclamantul-creditor, prin

cererea sa de instituire a măsurii sechestrului asigurător, să

identifice bunurile imobile asupra cărora poate fi pus sechestrul,

este excesivă şi împovărătoare pentru acesta.

De asemenea, potrivit art.908 alin.1 din Codul comercial nu se

impune plata unei cauţiuni atunci când cererea de sechestru se va

face în virtutea unei cambii sau altui efect comercial la ordin sau la

purtător, protestat pentru neplată.

(Decizia nr. 788 din 15 iulie 2009)

Prin încheierea nr.48/19 aprilie 2008, Tribunalul Vâlcea –

Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte

cererea reclamantei  SC O C SA şi a dispus instituirea sechestrului

asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei SC F SRL, până la

concurenţa sumei de 59.337,83 lei. Totodată, a stabilit în sarcina

reclamantei obligaţia de plată a unei cauţiuni în sumă de 11.686 lei, în

termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, sub sancţiunea desfiinţării

de drept a sechestrului.

În motivarea soluţiei, Tribunalul a arătat că reclamanta nu

deţine un titlu executoriu, dar are o creanţă constatată în scris împotriva

pârâtei, potrivit facturilor fiscale şi biletului la ordin depuse la dosar,

creanţă exigibilă, în cuantum de 59.337,83 lei, potrivit biletului la ordin

emis de pârâtă.

Reclamanta a făcut dovada intentării unei acţiuni de

valorificare a creanţei sale, astfel că sunt îndeplinite cerinţele

dispoz.art.591 alin.1 Cod pr.civilă, însă doar asupra bunurilor mobile, nu

şi în privinţa bunurilor imobile, pe care nu le-a identificat prin cererea de

chemare în judecată.

În temeiul art.592 alin.2 Cod pr.civilă rap.la art.908 Cod

comercial, instanţa a stabilit o cauţiune de 11.868 lei în sarcina

reclamantei.

Împotriva încheierii a formulat recurs reclamanta SC O.C. SA

care, invocând dispoziţiile art.299 şi următoarele şi art.3041 Cod pr.civilă,

a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, în mod greşit a respins prima instanţă cererea de

instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale pârâtei,

întrucât niciodată reprezentantului reclamantei nu i s-a pus în vedere

precizarea bunurilor imobile. Pe de altă parte, identificarea bunurilor

respective este un aspect ce ţine de aplicarea sechestrului de către

executorul judecătoresc.

Prima instanţă a decis în mod nelegal plata unei cauţiuni de

către reclamantă. Dispoziţiile art.592 alin.2 Cod proc.civ. se completează

cu dispoziţiile art.908 Cod comercial care arată că, atunci când cererea de

sechestru se face în virtutea unei cambii sau altui efect comercial la ordin

sau la purtător, protestat pentru neplată, nu se impune plata unei

cauţiuni.

În final, reclamanta a arătat că cuantumul cauţiunii stabilite de

către prima instanţă depăşeşte maximul procentului de 20% din valoarea

creanţei pentru care s-a dispus instituirea sechestrului, respectiv

59.337,83 lei, stabilit prin art.7231 alin.2 Cod proc.civ.

Examinând încheierea prin prisma motivelor invocate, în

raport de dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod proc.civilă, Curtea a

constatat că recursul este fondat.

Potrivit Deciziei nr. 84/2007, pronunţată de Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite în recursul în interesul legii asupra

interpretării dispoz. art. 907 C.comercial şi art. 591 alin. 1 teza I-a 

C.proc.civ., în materie comercială sechestrul asigurător se poate înfiinţa şi

asupra bunurilor imobile ale debitorului.

Art. 593 Cod proc.civilă reglementează modalitatea de ducere

la îndeplinire de către executorul judecătoresc a măsurii sechestrului

asigurator. În acest sens, alin.3 arată că sechestrul asigurător pus asupra

unui imobil se va înscrie de îndată în cartea funciară. Alin.4 arată că,

împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului, cel

interesat poate formula contestaţie.

Din norma legală sus-arătată rezultă că înscrierea în cartea

funciară a sechestrului asigurator pus asupra unui bun imobil este

atributul executorului judecătoresc, învestit cu aducerea la îndeplinire a

măsurii respective.

Aceasta înseamnă că executorul judecătoresc este cel care

identifică bunurile imobile ce se află în patrimoniul debitorului şi asupra

cărora poate fi aplicată măsura sechestrului asigurător dispusă deja de

către instanţă.

În această situaţie, condiţia ca reclamantul-creditor, prin

cererea sa de instituire a măsurii sechestrului asigurător, să identifice

bunurile imobile asupra cărora poate fi pus sechestrul, este excesivă şi

împovărătoare pentru acesta.

Prin urmare, de vreme ce a reţinut îndeplinirea condiţiilor

legale pentru instituirea măsurii sechestrului asigurator, instanţa de fond

trebuia să dispună aplicarea măsuri şi asupra bunurilor imobile ale

pârâtei, indiferent că acestea erau sau nu identificate prin cererea de

chemare în judecată.

În ce priveşte aplicarea unei cauţiuni, Curtea constată că

potrivit art.908 alin.1 din Codul comercial nu se impune plata unei

cauţiuni atunci când cererea de sechestru se va face în virtutea unei

cambii sau altui efect comercial la ordin sau la purtător, protestat pentru

neplată.

În speţă, instanţa de fond a instituit măsura sechestrului

asigurător având în vedere biletul la ordin emis de către pârâta debitoare

SC F SRL la data de 16.02.2009 în favoarea reclamantei creditoare SC O

SA pentru suma de 59.337,83 lei, bilet prezentat la plată în termen şi

refuzat – prin menţiune scrisă, expresă – de către BCR D la data de 13

aprilie 2009, din cauza lipsei totale de disponibil bănesc în conturile

emitentului. Refuzul de plată al celui căruia i s-a prezentat biletul la ordin,

respectiv BCR D, poate avea valoarea unui protest în condiţiile art.73 din

Legea nr.58/1934.

În aceste condiţii sunt realizate cerinţele art.908 Cod

comercial sus-arătat, care liberează de obligaţia de plată a unei cauţiuni

cererea de sechestru bazată pe un bilet la ordin.

Pentru cele expuse, fiind de prisos a mai examina motivul de recurs ce

vizează cuantumul cauţiunii, în temeiul art.312 alin.1-3 Cod proc.civilă,

Curtea a admis  recursul şi a modificat încheierea în sensul că a înlăturat

obligaţia reclamantei de a plăti cauţiunea şi, respectiv, a instituit sechestru

asigurator şi asupra bunurilor imobile ale pârâtei