Acţiune în evacuarea fostului soţ, tolerat în locuinţă. Admisibilitate

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2008, reclamantele Z. E. şi L.F. au chemat în judecată pe pârâtul B.V. , solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună evacuarea acestuia din imobilul proprietatea lor, situat in comuna P., judeţul Mehedinţi, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat ca sunt proprietarele imobilului susmenţionat, ce provine din moştenire de la părinţii lor decedaţi, că reclamanta Z.E. a fost căsătorită cu pârâtul, de care s-a despărţit prin divorţ în luna mai 2008, când i-a pus în vedere să părăsească imobilul, întrucât nu are un titlu locativ. S-a arătat că pârâtul este foarte violent, provoacă scandal, tulbură liniştea, lovind şi  ameninţând cu moartea pe reclamante. 

 Prin sentinţa  civilă nr. 1877 din 29.10.2008, Judecătoria  Vânju Mare a respins acţiunea ca inadmisibilă, în motivare reţinându-se că pârâtul a locuit în imobilul din care se  cere evacuarea  sa, în calitate de fost soţ al uneia dintre reclamante, că a construit la imobil un gard, un pătul , un şopru, comportându-se ca un  adevărat proprietar, iar  reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din care solicită evacuarea. S-a  mai arătat că, faţă de disp.leg.114/1996, prin simpla convieţuire cu titularul de contract, pârâtul a dobândit drept locativ propriu asupra locuinţei, astfel fiind, acţiunea în evacuare nu poate fi primită.

 Împotriva acestei sentinţe au  declarat apel reclamantele, în motivare susţinând că, deşi instanţa nu a fost investită cu nici o cerere pentru a stabili regimul juridic al bunurilor despre  care fac vorbire  martorii, s-a  pronunţat asupra  unor drepturi ce nu a  făcut obiectul litigiului, fiind încălcat principiul disponibilităţii, dreptul de apărare şi principiul contradictorialităţii , în acţiunea în evacuare instanţa vorbind de prezumţia comunităţii de  bunuri, de faptul că pârâtul s-ar fi comportat ca un adevărat proprietar şi că are un drept propriu asupra imobilului.

 Au mai susţinut că instanţa  a reţinut greşit că pârâtul ar fi dobândit drepturi locative asupra  imobilului datorită convieţuirii cu titularul de contract, deoarece la data formulării acţiunii pârâtul  nu mai avea calitatea de soţ, căsătoria fiind desfăcută la data de 6.05.2008.

 Prin decizia civilă nr. 88 din 27 februarie 2009  a Tribunalului Mehedinţi s-a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul  a reţinut că evacuarea, ca sancţiune civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligaţiilor ce-i revin în baza raporturilor de locaţiune, este admisibilă numai în materia drepturilor locative, prin urmare nu poate fi folosită de către proprietarul unui imobil al cărui drept este îngrădit în exercitarea atributelor sale, pentru a obţine restituirea acestui bun de la cel care-l deţine, proprietarul având la îndemână o acţiune petitorie, în revendicare.

 S-a constatat că între părţi nu există raporturi locative, iar reclamantelor, care fac dovada că au dobândit prin moştenire un imobil cu doar două camere, pârâtul le contestă calitatea de proprietare asupra întregului imobil, martorii propuşi în apărare susţinând că, în timpul căsătoriei cu reclamanta Z.E. , pârâtul ar fi edificat anumite bunuri şi ar fi îmbunătăţit altele.

S-a arătat că prin acţiunea promovată nu se urmăreşte doar dobândirea posesiei materiale a imobilului, ci chiar stabilirea dreptului de proprietate al reclamantelor, astfel că mijlocul procedural ales de acestea nu este admisibil.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, motivând că în mod greşit a fost respinsă acţiunea, deşi pârâtul nu are un titlu locativ, nu  a solicitat instituirea unui drept de retenţie şi nu are un drept de proprietate asupra vreunei dependinţe. S-a susţinut că motivarea instanţelor este străină de natura pricinii, că în apel nu s-a răspuns criticilor formulate şi s-au respins nejustificat cererile de probatorii solicitate.

Recurentele au susţinut că instanţele au ignorat răspunsul pârâtului la interogatoriu, acesta recunoscând că locuinţa este degradată, ceea ce dovedeşte că nu avea posibilităţi materiale pentru refacerea imobilului şi că nu justifică un drept de proprietate.

S-a arătat că în mod greşit a fost reţinută excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deşi în  acest caz legea nu obligă partea să formuleze un anumit tip de acţiune şi nu limitează apărarea dreptului de folosinţă prin acţiunea în revendicare. Reclamantele au solicitat evacuarea pârâtului, negând dreptul acestuia de folosinţă, care nu este un drept real, astfel încât instanţa trebuia să se pronunţe asupra acestui drept, cât timp reclamantele nu au solicitat protejarea dreptului de proprietate.

S-a susţinut că la desfacerea căsătoriei pârâtul  a pierdut dreptul locativ  iar prin modul în care a fost soluţionată acţiunea s-a încălcat dreptul reclamantelor de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din CEDO. S-a făcut referire la jurisprudenţa instanţei europene, respectiv la cauzele Sabin Popescu c. României, Canciovici c. României.

Recursul este fondat şi urmează a fi admis, fiind incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct.8 şi 9 c.p.c.

Analizând dreptul de proprietate al reclamantelor, instanţele de fond au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 480 c.civ. , considerând  că în speţă acesta poate fi apărat doar prin promovarea unei acţiuni în revendicare.

Reclamantele au investit instanţa cu soluţionarea unei acţiuni cu obiect determinat şi anume evacuarea pârâtului dintr-un imobil, motivând că sunt proprietarele bunului iar pârâtul nu are un  titlu locativ,  fiind fostul soţ al uneia dintre  reclamante.

Instanţele au considerat greşit că trebuia promovată o acţiune în revendicare, făcând confuzie între specificul fiecărui tip de acţiune.

Astfel, acţiunea în revendicare este o acţiune reală, reglementată de art. 480 c.civ., ca fiind mijlocul juridic pus la îndemâna proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar, prin care cere instanţei să i se recunoască dreptul de proprietate, drept negat de pârât.

Caracterul petitoriu al acţiunii în revendicare este cel care face diferenţa între cele două acţiuni. Prin revendicare, reclamantul cere să se stabilească de către instanţă că el este proprietarul bunului şi să i se respecte acest drept, iar pentru soluţionarea acţiunii instanţa trebuie să compare titlurile părţilor.

Potrivit art. 1410 c.civ., acţiunea în evacuare este specifică raporturilor de locaţiune, adică acelora  prin care locatorul s-a obligat să procure locatarului folosinţa pe timp determinat a unui bun. Părţile nu transmit un drept real, ci locatarul  devine detentor precar, are obligaţia de a restitui bunul,  fiind stabilite  raporturi de obligaţii.

Acţiunea în evacuare presupune întotdeauna ca între părţi să se fi stabilit anterior un raport privitor la folosinţa bunului, un acord, indiferent dacă acesta este unul oneros, specific contractului de locaţiune, sau unul cu titlu gratuit, cum este cazul contractului de împrumut de folosinţă. Acestor raporturi li se circumscrie şi situaţia celor care folosesc o locuinţă în calitate de toleraţi, datorită unor raporturi specifice în care se află cu titularul dreptului de proprietate, cel mai adesea, raporturi de rudenie. Între proprietarul unei locuinţe şi cel tolerat se încheie un contract, în sensul de negotium, prin care se permite folosinţa locuinţei, proprietarul convenind să împartă sau chiar să cedeze unul din atributele dreptului său de proprietate, având oricând dreptul să dispună de bunul său ori să solicite încetarea raportului stabilit.

Prima instanţă a făcut referire la drepturile locative proprii dobândite de soţul titularului de contract, potrivit legii 114/1996, însă aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă, pentru că se referă strict la titularul unui contract de închiriere, ori, în speţă, reclamantele sunt proprietare ale bunului imobil, iar pârâtul a avut calitatea de tolerat în locuinţă, în perioada căsătoriei sale cu una dintre reclamante.

Reclamantele sunt îndreptăţite să promoveze o acţiune în evacuare pentru că a existat un acord asupra folosinţei imobilului de către pârât până la data divorţului şi pentru faptul că nu se solicită să se stabilească  de către instanţă căreia dintre părţi îi aparţine proprietatea , acest drept nefiind negat.

Caracterele acţiunii în revendicare nu se regăsesc în speţă, atributul folosinţei putând fi apărat de reclamante prin acţiunea în  evacuare.

Acestea au făcut dovada că sunt proprietarele imobilului, construcţie şi teren, depunând la dosar titlu de proprietate nr. 47862/1997, adeverinţa 2672/2009 a Primăriei P. din care rezultă că  toate construcţiile de pe teren( casă în suprafaţă de 195 m.p., anexă din cărămidă în suprafaţă de 88 m.p.) au fost edificate în anul 1902,  iar pârâtul nu  a contestat acest drept.

Motivarea instanţelor de fond în sensul că pârâtul a efectuat lucrări de amenajare a construcţiei sunt nefondate şi nesusţinute de pârât în apărare, astfel că s-a încălcat principiul disponibilităţii, aşa cum este reglementat prin art. 129 c.civ. Mai mult, prin sentinţa civilă 1928 din 10 aprilie 2009 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a  dispus partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de pârât cu reclamanta Z.E., iar pârâtul nu a solicitat a se reţine că ar fi avut o contribuţie la îmbunătăţirea imobilului în litigiu sau la edificarea unor construcţii anexă.

Concluzia care se impune este aceea că instanţele au  făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, stabilind greşit raportul juridic dedus judecăţii, astfel că hotărârile pronunţate sunt nelegale, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 c.p.c. Cum fondul cauzei a fost antamat de instanţele anterioare, care au făcut referire la drepturile părţilor asupra imobilului şi la raporturile juridice  dintre ele, nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. 5 c.p.c, aşa cum s-a solicitat de către recurente, prin apărător, la dezbaterile pe fond.

În temeiul art. 312 c.p.c. se va admite recursul, se va modifica decizia în sensul că se va admite apelul, iar potrivit art. 296 c.p.c. se va schimba sentinţa şi se va admite acţiunea, dispunându-se evacuarea pârâtului din locuinţa în litigiu, situată în com. P., jud. Mehedinţi.

1

Domenii speta

Spete similare