Contract de închiriere. Chirie. Tarif minim

Decizie 614 din 07.05.2007


Potrivit art.19 alin.1 lit.l din OUG nr.102/1991, adulţii cu handicap beneficiază de  stabilirea chiriei, în condiţiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, deţinute de stat  sau de autorităţile administrative ale acestuia, la tariful minim prevăzut de lege, iar pentru nevăzători, redus cu 50 %.

La 27 aprilie 2005, reclamanta  D. C. a chemat în judecată pârâta RAADPF Craiova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să încheie cu reclamanta un contract de închiriere pentru apartamentul situat în Craiova cart.Rovine Bl.I.29, sc.1, et.4, ap.19 jud.Dolj,  precum şi obligarea acesteia să-i restituie reclamantei suma de 5.000.000 lei (ROL), actualizată în raport de indicele de inflaţie, la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat  că a locuit în imobil anterior anului 1989, împreună cu soţul său D.I. (în prezent decedat) şi cele două fiice ale acestora.

Reclamanta a învederat instanţei că pârâta a încheiat cu aceasta un contract de  închiriere pentru perioada ianuarie 2004-mai 2004, stabilindu-i-se o chirie lunară în acest sens.

De asemenea, reclamanta a invocat faptul că a fost înştiinţată de către pârâtă să achite suma de 15.000.000 lei ROL, reprezentând chirie şi penalităţi şi, deşi a solicitat pârâtei încheierea unui nou contract de închiriere, aceasta a refuzat în mod nejustificat, apreciind că a achitat în plus suma de 5.000.000 lei ROL, având în vedere că face parte din categoria persoanelor cu handicap, beneficiind în acest sens de prevederile art.19 lit.1 din OUG nr.1002/1999, aşa cum a fost modificată prin OUG nr.40/2000 şi OUG nr.47/2001, solicitând astfel, restituirea sumei de 5.000.000 lei achitată în plus şi încasată de pârâtă cu titlu de chirie.

La data de 6 iunie 2005 pârâta a formulat întâmpinare, calificată de instanţă în temeiul art.129 alin.4 Cod pr.civilă ca fiind o cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii, precizând că reclamanta datorează acesteia debitul restant în sumă de 19.765.471 lei ROL, reprezentând chirie şi penalităţi pe perioada aprilie 2001-aprilie 2005.

Prin sentinţa civilă nr.4342 din 29 mai 2006, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul cu nr.19433/2005 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta D. C. şi a fost obligată pârâta să încheie cu reclamanta contract de închiriere având ca obiect imobilul apartament situat în Craiova, cart.Rovine, Bloc.129, sc.1, et.4 ap.19 jud.Dolj.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 509,49 RON reprezentând debit achitat nedatorat ce se va actualiza în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 654,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a reţinut că , potrivit contractului de închiriere înregistrat sub nr.4214 din 13 ianuarie 2004 pârâta, în calitate de locator a  încheiat reclamantei în calitate de locatar, imobilul apartament situat în Craiova, cart. Rovine Bl.129, sc.1,ap.19 et.4, jud. Dolj, pentru o perioadă cuprinsă între 13 ianuarie 2004 şi 8 mai 2004.

S-a apreciat că reclamanta a făcut dovada achitării chiriei ulterior expirării termenului de închiriere prevăzut în contract,  pârâta acceptând încasarea chiriei şi necontestând acest fapt juridic, astfel că, în condiţiile dispoz.art.1437 Cod civil, rap.la art.1436 alin.2 Cod civil, s-a constatat intervenită tacita relocaţiune asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului încheiat între părţi.

Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă, din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv proba cu acte şi raportul de expertiză întocmit de expert Băltăreţu Ilie, instanţa a constatat că susţinerile acesteia sunt neîntemeiate.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta RAADPFL Craiova, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivele de apel, pârâta a susţinut că la data expirării contractului – 8 mai 2006, reclamanta nu achitase decât suma de 250 RON, plata sumei restante făcându-se ulterior acestei date, că în prezent reclamanta nu are achitată chiria la zi, deşi locuieşte în continuare în imobil.

Referitor la suma de 500 RON, pe care reclamanta intimată a susţinut că a achitat-o în plus , pârâta apelantă a motivat că această sumă reprezintă penalităţi calculate pentru neachitarea chiriei la termen.

Prin decizia civilă nr.1397 din 12 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr.4243/2006, s-a respins apelul formulat de pârâta RAADPFL şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă.

S-a reţinut că prin acceptarea de către pârâtă a chiriei restante, aferentă perioadei ulterioară împlinirii termenului de închiriere prevăzut în contract, a intervenit tacita  relocaţiune, conform art.1436 alin.2 Cod civil.

Privitor la cuantumul sumei achitate de pârâtă cu titlu de chirie restantă s-a constatat, în baza raportului de expertiză întocmit de expert Băltăreţu Ilie, că s-a plătit în plus suma de 509,49 RON, nefăcându-se dovada calculului penalităţilor.

În baza art.299 Cod pr.civilă, împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, susţinându-se că suma a cărei restituire a solicitat-o reclamanta a fost corect încasată, reprezentând chirie datorată, plus penalităţi, cu atât mai mult cu cât reclamanta  nu a plătit nici ulterior chiria, deşi  locuieşte în apartament. 

Recursul nu este fondat.

Prin expertiza contabilă întocmită în cauză s-a calculat chiria datorată de reclamantă pentru spaţiul deţinut în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.40/2000 şi OUG nr.47/2001 pentru modificarea OUG nr.102/1991 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, avându-se în vedere că aceasta este nevăzătoare.

Potrivit art.19 alin.1 lit.l din OUG nr.102/1991, adulţii cu handicap beneficiază de  stabilirea chiriei, în condiţiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, deţinute de stat  sau de autorităţile administrative ale acestuia, la tariful minim prevăzut de lege, iar pentru nevăzători, redus cu 50 %.

Rezultă din calculele expertului că tarifele minime prevăzute de lege pentru spaţiul ocupat de reclamantă, au fost reduse cu 50%, dat fiind handicapul acesteia, astfel că suma pe care o datora, actualizată conform indicelui de inflaţie şi penalităţile aferente, totalizează 420,878 lei.

Din cuantumul sumei achitată de reclamantă, conform chitanţelor depuse la dosar, de 930,332 lei, s-a dedus chiria şi penalităţile aferente, rezultând că s-au plătit în plus 509,49 lei.

Prin urmare, susţinerea pârâtei privind neluarea în calcul a penalităţilor este neîntemeiată, astfel că  se apreciază nefondat recursul, urmând să fie respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.