Publicitatea şedinţei în care se judecă inculpaţi minori cu inculpaţi majori. Consecinţa nerespectării acestei reguli.

Procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, aşa cum  rezultă din art. 126 alin. 2 teza II din Constituţia României.

Şedinţele de judecată  sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege, potrivit disp. art.  290 alin.1 cod procedură penală.

În codul de procedură penală sunt reglementate două cazuri de excepţie de la regula publicităţii, astfel:  1. situaţia când se declară sedinţa secretă,  în ipotezele si conform regulilor instituite  de art. 290 alin 2  - 4 cod procedură penală, potrivit cărora şedinţa se declară secretă dacă judecarea in şedinţa publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii, sau vieţii intime a unei personae; 2. situatia in care in şedinţa are loc judecarea infractorului minor,  aceasta se desfăşoară separat de celelalte şedinţe, fiind nepublică, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. 1 si 2 cod procedură penală;

O altă reglementare de excepţie de la regula publicităţii este  prevăzută de o lege specială şi se referă la  situaţia prevăzută în art. 24 alin.1 din Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, potrivit căruia, şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 – trafic de minori  şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18,  nu sunt publice.

Aceste  excepţii, respectiv dispozitiile legale  prin care sunt instituite, sunt in concordantă deplină cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 teza II din  Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, potrivit cărora şedinţa poate fi nepublică, in interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale intr-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor  la proces o impun, sau in măsura considerată absolut necesară de către instanţă, atunci când in imprejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

În situaţia în care nu se identifică nici una dintre excepţiile arătate, sunt incidente dispoziţiile. art. 197 alin. 2 si 3 cod procedură penală, potrivit cărora incălcările dispoziţiilor legale relative la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii,  care nu poate fi inlăturată în nici un mod, care poate fi  invocată in orice stare a procesului şi se ia in considerare chiar din oficiu.

 Curtea de Apel,  admiţând apelurile declarate împotriva sentinţei instanţei de fond,  a reţinut că, are prioritate in examinarea motivelor de apel, critica formulată in principal de către  parchet  prin care se invoca nulitatea absolută a sentinţei penale apelate.

S-a invocat drept cauză de nulitate  imprejurarea că şedinţa de judecată a fost nepublică deşi, in cazul de faţă, se judecă un inculpat major şi un inculpat minor.

Critica a fost apreciată ca fiind întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor. art. 127 din Constitutia României, sedinţele de judecată sunt publice, afara de cazurile prevăzute de lege.

Orice persoană are dreptul la judecarea in mod public a cauzei sale de catre instanţa care va hotări asupra temeiniciei oricarei acuzaţii in materie penală indreptată împotriva sa, in conformitate cu prevederile art. 1 paragraful 1 teza I din Convenţia Europeană a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului.

Procedura de judecata este prevăzută numai prin lege, asa cum  rezultă din art. 126 alin. 2 teza II din Constituţia României.

Astfel,  sedinţele de judecată  sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege, potrivit disp. art.  290 alin.1 cod procedură penală.

În codul de procedură penală sunt reglementate două cazuri de excepţie de la regula publicităţii, astfel:  1. situaţia când se declară sedinţa secretă,  în ipotezele si conform regulilor instituite  de art. 290 alin 2  - 4 cod procedură penală, potrivit cărora şedinţa se declară secretă dacă judecarea in şedinţa publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii, sau vieţii intime a unei persoane: 2. situatia in care in şedinţa are loc judecarea infractorului minor,  aceasta se desfăşoară separat de celelalte sedinţe, fiind nepublică, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. 1 si 2 cod procedură penală;

O altă reglementare de excepţie de la regula publicităţii este  prevăzută de o lege specială şi se referă la  situaţia prevăzută în art. 24 alin.1 din Legea 678/2001, potrivit căruia şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 – trafic de minori  şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18,  nu sunt publice.

Aceste  excepţii, respectiv dispozitiile legale  prin care sunt instituite, sunt in concordantă deplină cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 teza II din  Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, potrivit cărora şedinţa poate fi nepublică, in interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale intr-o societate democratică, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor  la proces o impun, sau in măsura considerata absolut necesară de către instanţă, atunci când in imprejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

În speţă, Curtea a constatat că sedinţa de judecată nu a fost publică, asa cum rezulta din partea introductiva a hotărârii apelate, respectiv din încheierea de dezbateri din 6 decembrie 2007 (fila 252 – dosar fond).

Se ridică problema de a şti  motivul pentru care  in  cauză s-a procedat in acest mod, in sensul că instanţa a socotit că s-ar afla intr-una din ipotezele de excepţie de la regula publicităţii şi dacă răspunsul este afirmativ, se impune a se verifica dacă s-au respectat şi sunt îndeplinite cerinţele legale, in fiecare caz in parte.

Or,  verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine că in cauză nu s-a formulat  nici o cerere de procuror, de către părţi şi nici din oficiu, pentru declararea secretă a sedinţei de judecată in sensul dispoziţiilor art. 290 alin. 2 cod procedură penală.

De asemenea, nici cerinţa legală prevăzută de art.485 alin. 1 si 2 cod procedură penală, nu este indeplinită in cauză, întrucât  inculpaţii trimişi in judecată  nu sunt minori, ci minori cu majori.

Pentru a ajunge la concluzia ca nu este incident in speţă acest ultim caz de excepţie de la regula publicităţii şi ca nici aceasta condiţie legală nu este satisfăcută ,  instanţa are in vedere interpretarea  disp. art. 486 cod procedură penală, potrivit cărora când in aceiaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori si alţii majori, instanţa judecă in compunerea prevăzută de art. 483 (complet specializat) şi dupa procedura obisnuită, aplicând insă cu privire la inculpaţii minori, dispoziţiile cuprinse  in capitolul II (Titlul IV – Proceduri speciale – cod procedura penală)

Or, regula publicitatii sedinţei de judecată consacrată si prin legea procesual penală, aparţine  procedurii obişnuite,  fiind reglementată prin art. 290 cod procedură penală, situat in Titlul II – Judecata, Capitolul I – Dispozitii generale.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea a constatat că, nu sunt incidente nici dispoziţiile legale prevăzute de art. 24 din Legea 678/2001, inculpaţii nefiind trimişi în judecată pentru trafic de minori prev. de art. 13 din Legea 678/2001 sau pentru pornografie infantilă prev. de art. 18 din acelaşi act normativ.

In concluzie, in cauză sedinţa de judecată se impunea a fi publică, garantându-se astfel, accesul tuturor inculpaţilor la un proces echitabil judecat de o instanta independenta si imparţială, fără ca prin aceasta sa fie vătămaţi in vreun fel in drepturile si garanţiile lor procesuale, inculpaţii minori. Prin punerea in balanţă a intereselor celor două categorii de inculpaţi, se crează un echilibru necesar, prevalând regula publicităţii sedinţei de judecată.

Este evident si nu mai trebuie demonstrat că, această din urmă  dispoziţie legală internă este in deplină concordanţă cu dispoziţiile şi cu exigenţele  CEDO, expuse in precedent.

Aşa fiind, Curtea nu identifică niciun motiv legal pentru care instanţa de fond nu a aplicat regula publicităţii şedinţei de judecată.

În aceste condiţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 197 alin. 2 si 3 cod procedură penală, potrivit cărora incălcările dispoziţiilor legale relative la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii,  care nu poate fi inlăturată în nici un mod, care poate fi  invocată in orice stare a procesului şi se ia in considerare chiar din oficiu.

In consecintă, se impune anularea actului de procedură astfel întocmit si reluarea judecăţii, in vederea desfăşurării  procesului penal in condiţii legale si cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale ale părţilor.

Este incident cazul de desfiinţare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, prev. de art. 379 pct. 2 lit. b teza II cod procedură penală, in baza căruia soluţia ce se va  pronunţa va fi de  admitere a tuturor apelurilor ca fondate,  inclusiv apelurile inculpaţilor, de desfiintare a sentintei  in intregime  potrivit art. 382 alin. 1 cod procedură penală şi de trimitere spre  rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Dolj  care va proceda  potrivit disp. art. 384 cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare