Prin cererea înregistrata la data de 16 iunie 2009, reclamanta Directia
Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vâlcea a chemat în
judecata pe pârâtii Organizatia ,,SOS Satul Copiilor Cisnadie”, B.C. si B.F.,
solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna pentru minorii
B.C.A. si B.I., înlocuirea masurii de plasament de la Centrul pentru copilul
abuzat, neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea cu
masura de plasament la Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie din cadrul
Organizatiei SOS Satele Copiilor România, începând cu data de 15 iunie 2009,
precum si delegarea exercitiului drepturilor parintesti în favoarea organizatiei,
pe toata durata plasamentului.
În motivarea cererii s-a sustinut în esenta de catre reclamanta, ca fata de
situatia de abuz si neglijenta în care se aflau cei doi minori, s-a instituit de catre
directie plasamentul în regim de urgenta la Centrul pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea, masura de protectie fiind mentinuta,
întrucât, parintii desi monitorizati de catre reprezentantii autoritatilor locale si
reprezentantii directiei, au manifestat în continuare dezinteres fata de minori,
iar situatia lor materiala nu le permite asigurarea unor conditii minime de
crestere si educare pentru minori.
Din raportul întocmit de catre reprezentantii serviciului protectie de tip
rezidential, pentru cei doi minori a fost identificata alternativa unui serviciu
rezidential de tip familial - module familiale din cadrul Organizatiei SOS Satele
Copiilor Cisnadie, iar cu ocazia vizitarii de catre copii a centrului, acestia au
fost încântati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la aceasta
organizatie. S-a aratat ca în cadrul acestei organizatii copiii vor beneficia de un
climat adecvat unei cresteri si îngrijiri armonioase în raport cu nevoile lor, de o
educatie si supraveghere permanenta si de asistenta de tip familial.
Fiind audiat în Camera de Consiliu, minorul B.C.A. a mentionat ca este bine
îngrijit în centrul de plasament pentru minori, însa si-ar dori un climat mai
familial, respectiv întoarcerea la casa parinteasca si în localitatea sa, unde are
rude care s-ar putea ocupa si de îngrijirea sa si a fratelui sau.
Prin sentinta civila nr.703/MIF din 13 iulie 2009, Tribunalul Vâlcea a admis
cererea, a înlocuit masura plasamentului minorilor B.C.A., nascut la data de 08
iulie 1999, în Râmnicu Vâlcea, CNP 1990708385642 si B.I., nascut la data de
11 mai 2004 în Râmnicu Vâlcea, CNP 5040511385595, din parintii B.C., CNP
1670918384023 si B.F., CNP 2760528381272, de la Centrul pentru copilul
abuzat, neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul D.G.A.S.P.C. Vâlcea, cu
masura plasamentului celor doi minori la Organizatia SOS Satul Copiilor
Cisnadie, judetul Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele Copiilor România,
începând cu data de 20 iulie 2009, exercitiul drepturilor parintesti privind pe cei
doi minori fiind delegat catre Organizatia SOS Satul Copiilor Cisnadie, judetul
Sibiu, începând cu data de 20 iulie 2009, pe toata durata plasamentului.
În adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut, în esenta, ca minorul care si-a
putut exprima vointa potrivit legii, are nevoie de un cadru familial mai dezvoltat
pentru crestere, educare si integrarea sa în societate, iar din raportul întocmit
de catre reprezentantii serviciului protectie de tip rezidential s-a retinut ca,
acestia au fost încântati de conditiile oferite si de posibilitatea de a merge la
aceasta organizatie, iar cu ocazia vizitarii centrului. În cadrul acestei
organizatii copiii pot beneficia de un climat adecvat unei cresteri si îngrijiri
armonioase în raport cu nevoile lor, de o educatie si supraveghere permanenta
si de asistenta de tip familial.
Asupra dispozitiilor legale relevante, tribunalul a constatat ca potrivit
dispozitiilor din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, privind protectia si
promovarea drepturilor copilului, este în interesul celor doi minori sa
beneficieze de conditiile mai bune oferite de organizatia de tip privat.
Art. 113 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 statueaza ca „organismele private
care pot desfasura activitati în domeniul protectiei drepturilor copilului si al
protectiei speciale a acestuia sunt persoane juridice de drept privat, fara scop
patrimonial, constituite si acreditate în conditiile legii”, iar Organizatia SOS
Satul Copiilor Cisnadie, judetul Sibiu, din cadrul Organizatiei SOS Satele
Copiilor România a obtinut licenta de functionare pentru serviciul respectiv,
eliberata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului,
conform art. 115 din aceasta lege.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectarea
termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs pârâta B.F., pe care a
criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând urmatoarele:
Masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai impune,
situatia prevazuta de art. 56 lit. c) neregasindu-se în cauza, conditia nefiind
îndeplinita nici la momentul luarii masurii si cu atât mai mult la acest moment.
Art. 89 din Sectiunea III a Legii nr. 272/2004 defineste situatia de abuz asupra
copilului, dar si pe aceea de neglijare, conditii prevazute de legiuitor ce nu
sunt îndeplinite în cauza, iar ancheta sociala nu a dovedit o stare de pericol
pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri, conflictele
mentionate în acest înscris vizându-i pe cei doi parinti, care sunt divortati.
Nicaieri nu s-a mentionat faptul ca vreunul dintre ei se comporta violent cu
minorii sau ca astfel de incidente se produc în prezenta copiilor, producând
astfel traume emotionale puternice, iar consumul de alcool al tatalui, desi nu
poate fi negat, nu a dus niciodata la punerea în pericol a vietii celor doi minori,
reclamanta neafirmând niciodata ca pe fondul consumului atitudinea si
comportamentul tatalui este unul violent fata de copii.
S-a mai sustinut ca situatia materiala precara ori cea locativa modesta – cei doi
copii locuiau în mediul rural împreuna cu parintii si bunicii paterni – nu este de
natura a determina o astfel de masura, iar organele abilitate din cadrul
comunitatilor locale au obligatia de a sprijini parintii aflati în astfel de situatii, de
a le oferi posibilitatea de a beneficia de ajutoare materiale ori de a fi inclusi în
programe speciale de sprijinire a parintilor confruntati cu astfel de probleme, ori
aflati în situatii grele în care nu par sa faca fata.
Pârâta a aratat ca trebuie avuta în vedere si manifestarea minorului audiat,
care doreste sa se întoarca la parinti, relatiile dintre acestia fiind bune, este
apropiat atât de mama cât si de tata si nu exista indicii ca ar fi supus unor
abuzuri care sa-i puna în pericol sanatatea fizica sau psihica, existând doar
unele dificultati materiale.
Cu toata situatia familiara existenta si divortul intervenit, niciodata mama nu a
neglijat sau s-a dezinteresat de soarta celor doi minori, neexistând probe ale
unor eventuale parasiri de domiciliu, abandon ori astfel de acte care sa puna în
pericol sanatatea minorilor, iar potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, copilul
are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii
trebuie sa se îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie
sa exercite drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale
statului este una complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii
pentru a aduce la îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si
alternativ ar trebui sa aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a
plasamentului.
Potrivit art.107 din aceeasi lege, pentru a preveni separarea copilului de parinti
si pentru asigurarea protectiei speciale organele abilitate trebuie sa apeleze si
la servicii de zi pentru a asigura mentinerea ori refacerea capacitatii parintilor si
copililor de a depasi eventuale situatii particulare.
A mai sustinut recurenta-pârâta ca masura plasamentului este una alternativa
si provizorie, care în acest moment nu se mai impune, si cu toate ca nu s-a
facut o astfel de cerere potrivit legii instanta era obligata a lua în discutie si
eventual chiar a dispune reintegrarea minorilor în domiciliul parintilor si de a
renunta astfel la masura plasamentului de urgenta ori în regim rezidential.
Concluzionând, recurenta a sustinut ca instanta de fond trebuia sa aiba în
vedere dispozitiile art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004, în sensul în care
plasarea într-un centru din alt judet împiedica parintii de a avea legaturi cu
minorii si astfel s-ar produce alte prejudicii având în vedere situatia particulara,
faptul ca între acestia sunt relatii bune, se viziteaza regulat, mentinând
legaturile firesti, parintii nefiind decazuti din drepturi asa încât aceasta masura
poate sa îi priveze în concret de aceste drepturi.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului si modificarea
sentintei atacate în sensul respingerii cererii formulate de D.G.A.S.P.C. Vâlcea.
Intimata-reclamanta, prin întimpinare, a solicitat respingerea recursului si a
aratat ca motivele pentru care s-a luat masura plasamentului subzista în
continuare, din ancheta sociala efectuata rezultând aceeasi situatie conflictuala
generata de consumul excesiv de alcool al tatalui, precum si lipsa unor minime
conditii locative pentru minori. În aceste conditii, nu este posibila reintegrarea
minorilor în familia naturala, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre parinti nu si-
a manifestat dorinta de a-si asuma responsabilitatea cresterii si îngrijirii
copiilor lor.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
O prima critica formulata de recurenta a vizat aplicarea gresita a dispozitiilor
art.56 lit.c) din Legea nr.272/2004, situatia prevazuta neregasindu-se în
cauza, iar masura temporara a plasamentului fata de cei doi minori nu se mai
impune. Ca argumente în sustinerea acestui motiv de recurs, s-a aratat ca
minorii nu au fost abuzati si nici neglijati, iar ancheta sociala nu a dovedit o
stare de pericol pentru cei doi copii care sa determine luarea acestei masuri,
conflictele mentionate în acest înscris vizându-i pe cei doi parinti, care sunt
divortati. Consumul de alcool al tatalui si situatia materiala precara ori cea
locativa modesta nu este de natura a determina o astfel de masura, iar
organele abilitate din cadrul comunitatilor locale au obligatia de a sprijini parintii
aflati în astfel de situatii, de a le oferi posibilitatea de a beneficia de ajutoare
materiale ori de a fi inclusi în programe speciale de sprijinire a parintilor
confruntati cu astfel de probleme, ori aflati în situatii grele în care nu par sa
faca fata.
Trebuie avuta în vedere si manifestarea minorului audiat care doreste sa se
întoarca la parinti, si potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa
creasca alaturi de parintii sai, acestia fiind cei care, potrivit legii, trebuie sa se
îngrijeasca de cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite
drepturile si obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este
una complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru a aduce
la îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar trebui sa
aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
Aceasta critica, asa cum a fost argumentata, este neîntemeiata prin raportare
la materialul probator administrat la instanta de fond, din care rezulta ca nu s-
au schimbat conditiile care au dus la luarea masurii plasamentului, atât sub
aspect material cât si al comportamentului celor doi parinti, care nu si-au
manifestat intentia de a reintegra copiii în familia naturala, singura nemultumire
fiind aceea ca nu doresc ca minorii sa fie integrati în cadrul serviciului
rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, ci mentinerea în
Centrul pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat Râmnicu Vâlcea din cadrul
D.G.A.S.P.C. Vâlcea, deoarece nu au conditii de crestere si educare a
minorilor (declaratie recurenta fila 24 fond).
În calea de atac, recurenta nu a produs probe noi care sa schimbe situatia de
fapt retinuta de prima instanta, iar înscrisurile depuse în recurs de intimata
contureaza o alta atitudine a recurentei fata de masura dispusa de tribunal.
Astfel, ulterior criticarii sentintei pronuntate de prima instanta, au fost întocmite
mai multe înscrisuri, respectiv raportul privind situatia copiilor, din 14.09.2009,
minuta întâlnirii din 16.09.2009, în prezenta asistentului social, declaratia si
chestionarul recurentei din 16.09.2009, ancheta sociala din 24.09.2009, din
care rezulta acordul acesteia pentru mentinerea masurii plasamentului la
Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de cei doi minori, pâna la
îmbunatatirea situatiei materiale si familiale, precum si dorinta copilului audiat
de a ramâne în aceasta locatie.
Este adevarat ca, potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, are dreptul sa creasca
alaturi de parintii sai, însa în cauza de fata, asa cum a retinut si instanta de
fond, este în interesul celor doi minori sa fie mentinuti în cadrul serviciului
rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de situatia
familiala si recunoasterea expresa a mamei ca în prezent nu se poate îngriji de
cresterea si educatia lor.
O alta critica a vizat aplicarea gresita a dispozitiilor art.60 alin.3 din Legea
nr.272/2004, în sensul în care plasarea într-un centru din alt judet împiedica
parintii de a avea legaturi cu minorii si astfel s-ar produce alte prejudicii având
în vedere situatia particulara, faptul ca între acestia sunt relatii bune, se
viziteaza regulat, mentinând legaturile firesti, parintii nefiind decazuti din
drepturi asa încât aceasta masura poate sa îi priveze în concret de aceste
drepturi.
Critica s-a constatat a fi nefondata, deoarece aceasta masura de plasament a
fost agreata ulterior declararii recursului de catre mama si minor, achiesând
practic la solutia pronuntata, iar problema eventualelor cheltuieli generate de
deplasarea la noul centru de plasament aflat în alt judet, este rezolvata prin
decontare de catre serviciul de asistenta sociala a cheltuielilor de transport,
asa cum rezulta din minuta întocmita la data de 16.09.2009.
Fata de considerentele mai sus expuse, potrivit dispozitiilor art.3041 si 312 Cod
procedura civila recursul a fost respins ca nefondat, fiind în interesul minorilor,
asa cum corect a retinut prima instanta, sa se mentina masura plasamentului si
sa fie integrati în cadrul serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele
Copiilor Cisnadie.
7. Motivarea superficiala a deciziei este asimilata cu nemotivarea ei, fiind
încalcate disp. art.261 alin.5 Cod procedura civila, ceea ce conduce la casarea
deciziei, pentru necercetarea fondului
Art. 312 alin.5 teza I Cod procedura civila
Din motivarea lapidara si superficiala, rezulta ca instanta de apel nu a facut o
analiza proprie a probelor administrate, neexistând o constatare directa si
proprie a acestei instante, care se rezuma doar, la a prelua câteva idei din
motivarea instantei de fond, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului
cauzei, fiind incidente în cauza dispozitiile art. 312 alin.5 teza I Cod procedura
civila, impunându-se casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
(Decizia civila nr.1958/R-MF din 17 decembrie 2009)
Judecătoria Arad
Calculul retroactiv al alcoolemiei
Curtea de Apel Constanța
Infracţiunea de abuz în serviciu. Existenţa unor dubii asupra formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul. Imposibilitatea tragerii acestuia la răspundere penală. Trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal numai în ceea ce priveşte acţiunea civ.
Tribunalul Maramureș
Clauze abuzive. Greşita aplicare a legii
Judecătoria Hârlău
Sentinta penala
Tribunalul Giurgiu
Concurentă neloială. Punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute