Motive de anulare a Hotărârii Consiliului Local

Motive de anulare a Hotărârii Consiliului Local.

Legea nr. 215/2001, art. 44 alin. 1, art. 45 alin. 3 şi art. 54

Hotărârile nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, excepţiile fiind expres reglementate. Prin folosirea sintagmei „nu pot fi dezbătute” legiuitorul a instituit o normă imperativă.

Hotărârile privind patrimoniul  se adoptă cu votul a 2/3 din numărul total al consilierilor locali în funcţie, nu cu o majoritate simplă.

Prin Sentinţa nr. 560/19 mai 2010, Tribunalul Mureş a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureş.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• la emiterea Hotărârii nr. 48/31 august 2008, C.L. Sântana de Mureş a avut în vedere adresa Judecătoriei Tg. - Mureş nr. 8037/2009 şi referatul nr. 8826/2009, precum şi dispoziţiile art. 14, 15 Cod proc. pen., art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001;

• Instituţia Prefectului Judeţului Mureş a exercitat – la cererea reclamantului – controlul de legalitate asupra acestei hotărâri, comunicându-i reclamantului răspunsul, la data de 13 octombrie 2009;

• la data adoptării H.C.L. nr. 48/2009 a fost avută în vedere o altă situaţie de fapt decât în anul 2007, respectiv, în mod concret, solicitarea instanţei şi rechizitoriul întocmit de D.N.A. – S.T. Mureş; deşi Instituţia Prefectului a apreciat că hotărârea este incompletă – nefiind consemnat prejudiciul părţii vătămate Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş – instanţa nu a fost învestită de această instituţie cu o acţiune în completarea H.C.L. nr. 48/2009.

Împotriva Sentinţei nr. 560/19 mai 2010 a declarat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În esenţă, recurentul a susţinut că: Hotărârea din 7 mai 2007 a Consiliului Local Sântana de Mureş – contrară Hotărârii nr. 48/31 august 2009 – este una cu caracter individual, devenind obligatorie pentru terţi, conform art. 49 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 215/2001; în speţă, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rep. nu este aplicabil, fiind vorba de o acţiune diferită de cea care face obiectului litigiului, iar poziţia contrară a autorităţii emitente nu poate anihila obligaţia instanţei de a analiza actul administrativ atacat; ca urmare a adresei D.N.A. (emisă în faza urmăririi penale), C.L. a solicitat avizele comisiilor de specialitate, toate acestea fiind negative, cu privire la proiectul de hotărâre privind constituirea de parte civilă în dos. nr. 13/P/2006; în şedinţa din 7 mai 2007, din cei 12 consilieri, 11 au votat împotriva proiectului, astfel încât Consiliul Local a decis să nu se constituie parte civilă împotriva reclamantului-recurent; un punct de vedere similar, dar mult mai argumentat, a fost expus de pârâtul-intimat în faţa instanţei de judecată, prin memoriul nr. 362/17 ianuarie 2008, depus la dosarul Judecătoriei Tg.-Mureş; adoptând hotărârea atacată, pârâtul-recurent a încălcat caracterul obligatoriu şi generator de efecte juridice al propriei hotărâri anterioare, din 7 mai 2007, care nu a fost atacată şi nici revocată; contrar susţinerilor primei instanţe – referitoare la existenţa altei situaţii de fapt, bazată pe solicitarea instanţei şi pe rechizitoriul DNA – cele două înscrisuri la care Tribunalul face trimitere concretă existau şi la 7 mai 2007, când consilierii au infirmat, prin vot, proiectul hotărârii privind constituirea pârâtului-intimat ca parte civilă în procesul penal al cărui subiect era reclamantul-recurent.

Intimatul nu a formulat Întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut următoarele aspecte:

Prin adresa nr. 3080/8 mai 2007, Consiliul Local al comunei Sântana de Mureş i-a comunicat D.N.A. – S.T. Tg.-Mureş – ca răspuns la adresa nr. 3080/27 aprilie 2007, emisă de acest parchet în dos. nr. 13/P/2006 -, că nu se constituie parte civilă pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului local. Consiliul Local a precizat expres că în urma dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa din 7 mai 2007, precum şi în urma prezentării referatelor şi avizelor comisiilor de specialitate, consilierii locali au hotărât neadoptarea proiectului de hotărâre deoarece, conform hotărârii nr. 20 din 31 martie 2006, investiţia – modificare traseu LEA 20 kv a fost aprobată, cheltuielile au fost ordonanţate şi plată făcută ulterior aprobării investiţiei, prin urmare consiliul local nu consideră că s-a produs vreun prejudiciu bugetului local, neconstituindu-se parte civilă în acest dosar. Totodată, Consiliul Local a invocat disp. art. 38 alin. 2 lit. c, l din Legea nr. 215/2001 – potrivit cărora are iniţiativă şi hotărăşte în toate probleme de interes local, aprobă programe de dezvoltare economico-socială şi stabileşte măsurile pentru construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparţinând căilor de comunicaţii de interes local (f. 7, dos. Tribunalului Mureş).

Votul consilierilor locali, în sensul de a nu adopta hotărârea de constituire a Consiliului ca parte civilă – la solicitarea D.N.A. – S.T. Tg.-Mureş – a avut în vedere documentaţia ce a însoţit proiectul de hotărâre, şi anume referatul nr. 3191/3 mai 2007 (prin care s-au supus atenţiei consilierilor adresa parchetului nr. 3080/27 aprilie 2007, procesul verbal de constatare din 14 martie 2007, întocmit de parchet, actele şi explicaţiile scrise depuse de reclamantul-recurent), precum şi avizele nefavorabile, emise de comisiile de specialitate. Astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la 7 mai 2007, hotărârea nu a fost aprobată (din cei 12 consilieri prezenţi au votat pentru neaprobarea hotărârii 11 consilieri), prin urmare nu se emite hotărâre în acest sens, iar consilierii locali propun trimiterea către dosarul în cauză a adresei care exprimă punctul de vedere al consiliului local.

De asemenea, după sesizarea instanţei de judecată, Consiliul Local Sântana de Mureş a confirmat, odată în plus, poziţia adoptată în şedinţa din 7 mai 2007, prin memoriul nr. 362/17 ianuarie 2008, depus la dos. nr. 5934/320/2007 al Judecătoriei Tg.-Mureş. Consiliul Local a precizat că nu se constituie parte civilă, punct de vedere ce a fost comunicat şi D.N.A. prin adresa nr. 3080/8 mai 2007, adresă ce a fost discutată în şedinţa de consiliul din data de 7 mai 2007. În susţinerea poziţiei sale procesuale, Consiliul Local a expus argumente concrete, în fapt şi în drept, cu referire expresă la investiţiile ce făceau obiectul dosarului penal (iar anterior au făcut obiectul urmăririi penale), anexând memoriului o serie de înscrisuri probatorii.

Cu toate că punctul de vedere referitor la neconstituirea Consiliului Local ca parte civilă în procesul penal a fost clar exprimat în memoriul menţionat, la data de 12 iunie 2009 instanţa revine cu o adresă către Consiliu – în acelaşi dos. nr. 5934/320/2007 – solicitându-i să comunicare dacă înţelege să se constituie parte civilă în cauză şi să precizeze dacă Hotărârea Consiliului Local Sântana de Mureş din data de 7 mai 2007 prin care s-a dispus neadoptarea proiectului de hotărâre privind constituirea ca parte civilă în dosar nr. 13/P/2006 al D.N.A. – S.R. Tg.-Mureş, privind pe inculpatul B.V., a fost sau nu anulată.

În contextul anterior precizat, Consiliul Local Sântana de Mureş a emis  (cu 6 voturi „pentru” şi 5 voturi „împotrivă”) Hotărârea nr. 48/31 august 2009, prin care a stabilit că se constituie parte civilă în dos. nr. 5934/320/2007, aflat pe rol la Judecătoria Tg.-Mureş, în vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului local, conform rechizitoriului întocmit de D.N.A. – S.T. Tg.-Mureş.

Faţă de solicitarea reclamantului-recurent, referitoare la revocarea H.C.L. nr. 48/31 august 2009, pârâtul-intimat a răspuns, prin adresa nr. 3987/3988 din 13 octombrie 2009, că nu s-ar fi produs nicio ilegalitate cu ocazia adoptării Hotărârii.

În ce priveşte Hotărârea nr. 48/31 august 2009, a Consiliului Local Sântana de Mureş, Curtea a constat că actul administrativ nu îndeplineşte condiţiile de legalitate cerute pentru valabilitatea acestuia.

Astfel cum se precizează în procesul verbal încheiat la 31 august 2009, cu ocazia şedinţei ordinare a Consiliului Local Sântana de Mureş, actele avute în vedere de consilieri, cu ocazia adoptării H.C.L. nr. 48/2009 au fost cele depuse la dosarul şedinţei din luna mai 2007, adică referatul (care este aproape identic cu cel prezentat în şedinţa din 31 august 2009), avizele comisiilor de specialitate, care au fost nefavorabile, proiectul de hotărâre, care nu a fost adoptat.

Aşadar, pe de o parte, anterior adoptării H.C.L. nr. 48/2009, nu s-au cerut avizele comisiilor de specialitate, ci au fost avute în vedere doar avizele din 2007, şi, pe de altă parte, toate aceste avize erau defavorabile. De asemenea, referatul nr. 8826/26 august 2009 expune faptul că la data de 7 mai 2007 proiectul de hotărâre privind constituirea Consiliul Local ca parte civilă în dos. nr. 13/P/2006 al D.N.A. – S.T. Tg.-Mureş nu a fost adoptat, neconţinând, însă, argumente în susţinerea noului proiect de hotărâre. În acest sens, Curtea a observat că referatul care a stat la baza adoptării Hotărârii atacate nu este motivat, nefăcând decât să supună atenţiei consilierilor adresa Judecătoriei Tg.-Mureş şi rechizitoriul prin care a fost sesizată instanţa.  Pe cale de consecinţă, nici H.C.L. nr. 48/2009, care face o simplă trimitere la  rechizitoriu, nu este motivată .

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâri nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 39 alin. 2 şi 4 (aceste din urmă excepţii nefiind incidente, în speţă). Legiuitorul a instituit, astfel, o normă imperativă, consacrată prin sintagma nu pot fi dezbătute. Nu numai că anterior dezbaterii H.C.L. nr. 48/31 august 2009 rapoartele impuse de Lege nu au fost cerute – deşi comisiile de specialitate erau organizate şi funcţionau, conform dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 215/2001 -, dar dezbaterea şi adoptarea Hotărârii s-au fundamentat pe avize emise cu peste 2 ani înainte, care au servit la dezbaterea proiectului şi, apoi, la votul negativ, în sensul neadoptării unei hotărâri de constituire a Consiliului Local ca parte civilă.

Tot astfel, în Hotărârea atacată nu este trecută nicio sumă pentru care Consiliul Local să fi luat măsura constituirii ca parte civilă, deci adoptarea Hotărârii nu s-a făcut având în vedere un prejudiciu concret existent în patrimoniul autorităţii administrative, fundamentat pe evidenţele scriptice care reflectă activitatea financiar-contabilă a Consiliului. Simpla trimitere la rechizitoriu, prin expresia conform rechizitoriului, nu probează existenţa unui prejudiciu concret, determinat, pe care consilierii ar fi trebuit să îl supună dezbaterii anterior adoptării Hotărârii, în privinţa existenţei şi întinderii acestuia. Menţionarea unei cifre în rechizitoriu nu absolvă consilierii de obligaţia verificării situaţiei patrimoniului Consiliului Local, chiar pornind de la aspectele relevate în rechizitoriu, dar, cu precădere, prin verificarea propriilor documente, instituţia dispunând de o evidenţă financiar-contabilă ce trebuie să reflecte starea exactă a patrimoniului. În plus, este evident faptul că rechizitoriul – înscris ce emană de la organul de urmărire penală şi prin care acesta sesizează instanţa (art. 264 Cod proc. pen.) - nu este un act învestit cu autoritatea lucrului judecat sau un act care să aibă abilitarea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie (art. 23 alin. 11 din Constituţie).

În fine, Curtea constată deşi vizează în mod direct  patrimoniul Consiliul Local, Hotărârea nr. 48/31 august 2009 a fost adoptată cu majoritate simplă, contrar prevederilor exprese cuprinse în art. 45 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie.

Aşadar, neavând la dispoziţie rapoartele comisiilor de specialitate (decât vechile avize), ci doar două referate cu conţinut similar ce privesc aceeaşi stare de fapt, Consiliul Local a adoptat două poziţii diametral opuse: la 7 mai 2007 s-a hotărât neconstituirea ca parte civilă – poziţie ferm susţinută şi argumentată, ulterior, prin memoriul nr. 362/17 ianuarie 2008 -, pe când la 31 august 2009 s-a votat constituirea ca parte civilă. De subliniat şi faptul că la data întocmirii memoriului (17 ianuarie 2008) depus în dos. nr. 5934/320/2007 al Judecătoriei Tg.-Mureş, deci după sesizarea instanţei de către parchet, Consiliul Local avea la dispoziţie rechizitoriul ale cărui susţineri le-a şi combătut punctual.

În consecinţă, în lipsa rapoartelor cerute de art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, bazându-se pe aceeaşi stare de fapt şi pe un referat nemotivat (ce face o simplă trimitere la adresa instanţei şi la rechizitoriu - act pe care, de altfel, Consiliul l-a avut în vedere şi l-a analizat, expunându-şi clar punctul de vedere prin memoriul nr. 362/2008) -, cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local a adoptat Hotărârea nr. 48/31 august 2009, după ce, în şedinţa din 7 mai 2007, a hotărât neadoptarea unei astfel de hotărâri. Pe de altă parte, schimbarea poziţiei autorităţii administrative (stabilite prin votul a 11 din cei 12 consilieri prezenţi în şedinţa din 7 mai 2007) a avut loc la 31 august 2009 (cu 6 consilieri „pentru” şi 5 „împotrivă”), fără suport legal, adică fără ca noua poziţie a autorităţii administrative să fie întemeiată pe înscrisuri relevând aspecte esenţiale, altele decât cele existau la data primului vot şi fără a se menţiona vreun viciu al primei proceduri de votare.

Având în vedere argumentele anterior expuse, urmează ca instanţa să admită recursul şi să modifice în tot Sentinţa atacată - art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I  Cod proc. civ. -, în sensul admiterii cererii reclamantului şi al anulării Hotărârii nr. 48/31 august 2009 a Consiliului Local al comunei Sântana de Mureş.

Domenii speta

Spete similare