Predarea temporară a persoanei urmărite, în urma amânării predării acesteia. Procedură

Predarea temporară a persoanei urmărite, în urma amânării predării acesteia. Procedură.

Legea nr. 302/2004, art. 97 alin. 2

Este inadmisibilă cererea formulată de autorităţile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare, de predare temporară a persoanei urmărite, după ce anterior predarea acesteia fusese amânată, întrucât nu s-a depus o nouă sesizare privitoare la executarea acelui mandat european de arestare şi având în vedere că referitor la la executarea acestui mandat şi la predarea persoanei solicitate există deja o hotărâre definitivă.

Prin cererea formulată de Ministerul Administraţiei Publice şi Justiţiei din Republica Ungară se solicită predarea provizorie a persoanei solicitate S.E. pe perioada 1 octombrie 2010 – 15 octombrie 2010 deoarece este posibil ca termenul de prescripţie pentru infracţiunile comise de S.E. în Ungaria să intervină înainte ca predarea în fapt să aibă loc.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că prin sentinţa penală nr.10/ME din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Tg.Mureş, rămasă definitivă, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 4.B.287/2009/147 emis la data de 14 iunie 2010 de Judecătoria oraşului Kaposvar - Republica Ungaria, pe numele persoanei solicitate S.E. şi în baza art. 90 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate S.E. şi s-a dispus amânarea predării acesteia către autorităţile judiciare maghiare, în vederea efectuării urmăririi penale pentru care s-a emis mandatul de arestare nr. 4.B.287/2009/147 la data de 14 iunie 2010, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.2536/96/2009 al Tribunalului Harghita aflat pe rolul instanţelor din România.

Totodată s-a dispus arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 zile de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Cu privire la cererea formulată de Ministerul Administraţiei Publice şi Justiţiei din Republica Ungară, instanţa apreciază că în cauză, potrivit dispoziţiilor legale, respectiv a prevederilor art. 78 din Legea nr.302/2004 modificată, calitatea de autoritate competentă în materie este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, sens în care s-a şi acordat un termen pentru a se preciza situaţia nou ivită în cauză, în condiţiile în care există o hotărâre definitivă cu privire la predarea persoanei solicitate către autorităţile din Ungaria.

Reprezentantul parchetului a susţinut că nu este vorba despre o nouă sesizare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, că de fapt sesizarea formulată de parchet a fost soluţionată definitiv.

Revenind la cererea formulată, instanţa apreciază că această nouă cerere este inadmisibilă în condiţiile în care nu este vorba despre o nouă sesizare privitoare la executarea mandatului european de arestare nr. 4.B.287/2009/147 şi în condiţiile în care cu privire la executarea acestui mandat şi la predarea persoanei solicitate S.E. există o hotărâre definitivă cu nr.10/ME/28 iunie 2010.

Notă: Predarea temporară a unei persoane care face obiectul unui mandat european de arestare poate interveni în faţa autorităţii judiciare române de executare în două momente distincte:

a) pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare, condiţiile fiind stabilite în acest caz de art. 92 din Legea nr. 302/2004:

-sa existe în faţa autorităţii judiicare române în curs o procedură de executare a unui mandat european de arestare;

-autoritatea judiciară străină emitentă să ceară autorităţii române de executare predarea temporară a persoanei solicitate;

-cele două autorităţi să se pună de acord asupra condiţiilor şi duratei predării temporare.

b) după ce autoritatea judiciară română a dispus executarea mandatului european de arestare, însă a amânat predarea deoarece persoana în cauză este subiectul unei urmăriri penale sau judecăţi în curs în faţa autorităţilor judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare.

În această ipoteză, care interesează în speţa expusă mai sus, condiţiile predării temporare sunt prevăzute de art. 97 alin. 2 din Legea nr. 302/2004:

-să existe o hotărâre definitivă prin care autoritatea judiciară română a dispus executarea şi nu refuzul executării unui mandat european de arestare;

-predarea să fie amânată pe motiv că persoana vizată era urmărită penal sau judecată în faţa autorităţilor judiciare române pentru alte fapte decât cele care au motivat emiterea mandatului european de arestare;

-autoritatea judiciară străină emitentă a mandatului european de arestare să solicite autorităţii române de executare expres predarea temporară;

-între autoritatea română de executare şi autoritatea străină emitentă să se încheie un acord scris cu privire la condiţiile predării şi, deşi legea nu prevede expres, şi cu privire la durata acesteia.

În ambele situaţii, procedura este simplă: autoritatea română de executare dispune asupra cererii autorităţii străine în relaţie printr-o încheiere motivată.

Dacă cererea este admisă, predarea-primirea persoanei solicitate are loc după regulile înscrise în art. 96 din Lege. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România: în situaţia menţionată la lit. a, pentru a participa la desfăşurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare, iar, în situaţia descrisă la lit. b pentru a fi supusă procedurilor penale în curs în faţa autorităţilor judiciare române.

În orice caz, chiar dacă sunt îndeplinite formal condiţiile predării temporare, autoritatea judiciară română de executare poate să respingă cererea autorităţii străine emitente. Motivele unei asemenea rezolvării a cererii de predare temporată sunt variate şi diferă de la caz la caz:

-anterior executării mandatului european de arestare, acestea pot să privească existenţa vreunui motiv de refuz al executării, starea sănătăţii persoanei solicitate, împrejurarea că mandatul european a fost emis nu pentru a obţine predarea persoanei pentru supunerea ei procedurilor penale sau executării unei pedepse în statul membru emitent, ci pentru a obţine un transfer temporar a celui arestat, în alte condiţii decât cele impuse de Convenţia europeană pentru asistenţă judiicară internaţională în materie penală sau de un alt instrument internaţional pertinent.

-după ce predarea pe baza mandatului european de arestare a fost amânată, cererea vizând predarea temporară poate fi respinsă în funcţie de specificul cauzei în care acea persoană este urmărită sau judecată pe teritoriul României, de faza în care se află procesul, de perioada pentru care persoana a fost arestată preventiv, de termenele fixate de către instanţă pe durata judecării cauzei.

Sub nicio formă însă, nu poate fi respinsă ca inadmisibilă o cerere de predare temporară formulată după amânarea predării pe baza mandatului european pe motivele invocate în speţa expusă mai sus. Aceasta, întrucât, pe de o parte, cererea de predare temporară nu se adresează procurorului, ci direct instanţei române de executare, iar, pe de altă parte, existenţa unei hotărâri definitive prin care s-a dispus executarea mandatului european de arestare şi totodată predarea a fost amânată este tocmai o condiţie de admisibilitate şi nu atrage inadmisibilitatea cererii de predare temporară.

Domenii speta

Spete similare