Validare poprire. Excepţiile prematurităţii, prescripţiei, perimării şi inadmisibilităţii cererii de validare poprire

Decizie 579 din 31.10.2012


Prin sentinţa civilă nr. 4441/15.12.2001 pronunţată în dosarul nr. 13987/196/2011 al Judecătoriei Brăila s-a admis cererea formulată de creditorul  N.A.V. în contradictoriu cu debitorul I.M. şi terţul poprit SC „E” SRL având ca obiect validare poprire.

S-a dispus validarea popririi înregistrată de B.E.J. „DE” prin adresa de înfiinţare a popririi din data de 14.09.2011 în dosarul de executare 227/2007. A fost obligat terţul poprit să plătească creditorului suma de 9340,15 lei sumă datorată de debitorul I.M. S-a făcut în speţă aplicarea dispoziţiilor art. 456 Cod procedură civilă şi art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă.

În recursul declarat de debitor şi de terţul poprit s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate invocându-se că în mod greşit s-au respins excepţiile prematurităţii, a prescrierii dreptului de a cere executarea silită şi a perimării acestuia, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de validare poprire.

S-a invocat de asemenea că nu se poate confunda patrimoniul societăţii cu venitul propriu al debitorului cum greşit a motivat instanţa de apel. S-a menţionat totodată în motivarea recursului că nu se poate reţine ca fiind lipsită de relevanţă pierderea calităţii de asociat în viitor a debitorului.

Decizia civilă nr. 579/R  din 31.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi

Prin decizia civilă nr. 579/R din 31.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de debitor şi terţ poprit, reţinându-se în esenţă, următoarele:

Legat de aspectul vizând prematuritatea cererii de validare poprire interpretarea dispoziţiilor art.460 alin.1 Cod procedură civilă este în sensul că în termen de 3 luni de la înfiinţarea popririi terţul poprit trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi în caz contrar creditorul putând sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi.

Cererea de validare poprire a fost formulată la data de 20 noiembrie 2011 iar adresa de înfiinţare a popririi la 14 septembrie 2011 astfel că s-au respectat dispoziţiile art.460 alin.1 Cod procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.456 alin.1 Cod procedură civilă în termen de 15 zile de la comunicarea popririi terţul poprit avea obligaţia să consemneze suma de bani şi să trimită dovada executorului.

Cu privire la prescrierea dreptului de a cere executarea silită şi a perimării aşa cum corect reţine instanţa de apel din actele dosarului de executare nr.227/2007 a Biroului Executorului judecătoresc D.E. - se constată că la intervale mai mici de 6 luni s-au efectuat acte de executare respectiv procese verbale de actualizare a creanţei, de constatare, ordine pentru identificarea veniturilor şi a bunurilor deţinute de debitor.

Termenul de perimare de 6 luni şi de prescripţie de 3 ani a fost întrerupt aşa cum corect reţine instanţa de apel prin cererile succesive ale creditorului care insistă în executare la 11 aprilie 2008, 26 noiembrie 2008, 4 martie 2010, 29 iulie 2010, 8 decembrie 2010, 6 mai 2011, 14 septembrie 2011.

În ceea ce priveşte motivarea pe fond a recursului se va constata că în mod corect şi legal instanţa de apel a precizat situaţia specială că terţul poprit se identifică cu debitorul ca asociat unic care este de fapt administratorul societăţii.

Conform adresei nr.7667/2011 a O.R.C. B. participarea sa la beneficii este de 100% în anul 2010 şi în anii următori 2011 şi 2012.

Profitul net al societăţii se repartizează sub formă de dividende asociatului unic care în speţă este debitorul urmărit.

Pierderea calităţii de acţionar în viitor este un aspect ce va putea fi luat în considerare la vremea respectivă şi nu constituie un impediment în prezent pentru admiterea unei cereri de validare poprire pe profitul societăţii în care debitorul este administrator şi asociat unic.

De aceea invocarea de către debitor şi terţul poprit a nerespectării dispoziţiilor art.460 alin.2 Cod procedură civilă nu are acoperire la momentul actual.

Pentru aceste considerente în conformitate cu dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă s-au respins ca nefondate  recursurile declarate de  debitor şi de terţul poprit.