Alocaţia de stat pentru minori

Decizie 1857 din 15.04.2013


Din dispoziţiile  legale rezultă că stabilirea  dreptului la alocaţie de stat se face la cererea reprezentantului legal, depusă la primăria oraşului în a cărui rază teritorială  acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa.

În cauză, reclamanta a solicitat acordarea alocaţiei de stat prin cererile nr. 1280/08.12.2010 şi 1285/09.12.2010, depuse la Primăria Municipiului Tecuci.

Urmare a cererilor depuse şi înregistrate la Primăria Municipiului Tecuci  şi făcând aplicarea dispoziţiilor legale, s-au emis cele două decizii nr. 1295009176763 şi 1295009603053 din 14.01.2011, în ambele dosare drepturile fiind acordate retroactiv pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 12 luni de la data depunerii cererii, începând cu 01.01.2010.

Cererea din 23.02.2010,  prin care reclamanta a solicitat să-i fie completat formularul E 411 (cerere prin care reclamanta a solicitat pârâtei transmiterea formularului E 411 către INPS Italia), nu  echivalează cu cererea în vederea acordării alocaţiei de stat şi nu influenţează data de stabilire a acestui drept cum s-a reţinut de instanţa de fond.

Decizia civilă nr. 1857 din 15 Aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Tecuci sub nr. 1438/324/2011 şi declinată ulterior la Tribunalul Galaţi, reclamanta BCD a chemat în judecată AJPS G solicitând obligarea acesteia la plata sumei restante  de 2904 ron reprezentând  alocaţia de stat pentru minorii BE şi BLI.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. 1438/324/2011* din 02.06.2011.

În motivare, reclamanta a arătat că,  deşi  a depus la data de 23.02.2010 cererea  de informaţii privind dreptul la prestaţiile familiale  în statul de reşedinţă al familiei, deciziile privind alocaţia de stat pentru  cei doi minori cuprinzând menţiunea că drepturile  se acordă începând cu data de 01.01.2010 în loc de 23.02.2009.

A ataşat cele două decizii şi formularul 411.

Pârâta, prin întâmpinare a solicitat  respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile  prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004,  şi respectiv ca nefondată, având în vedere că  cererile pentru acordarea alocaţiei  au fost depuse  la 08.12.2010, iar potrivit art. 6 alin. 4 din Legea nr. 61/1993:

„(4) Dreptul la alocaţia de stat pentru copii se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.”

La termenul din 28.11.2012, pârâta, prin consilier juridic DO a renunţat la excepţia inadmisibilităţii.

Această cauză a fost conexată cu dosarul  nr. 6351/121/2011 având ca obiect modificarea aceloraşi două decizii în sensul că la art.  2 alin. 1 să se stabilească drepturile privind  alocaţia de stat începând cu data de 23.02.2009.

Au fost depuse deciziile nr. 570 şi 571 de  soluţionare a contestaţiilor.

Prin sentinţa nr. 3411/2012 a Tribunalului Galaţi s-a luat act că pârâta a renunţat la excepţia inadmisibilităţii.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta BCD în contradictoriu cu pârâta AJPS G.

A fost anulat  art.  2 din deciziile nr. … şi …. din 14.01.2011 emise de  pârâtă.

A fost obligată pârâta  să emită noi decizii pentru minorii BLI şi BE cu menţiunea  că drepturile privind alocaţia de stat pentru copii  respective se acordă  începând cu data de 23.02.2009.

A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei alocaţia de stat restantă pentru cei doi copii începând cu data de 23.02.2009.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 23.02.2010 sub nr. 3741 (fila 5) reclamanta a depus la AJPS G cererea pentru acordarea  alocaţiei de stat pentru copii, dar  întrucât reclamanta BCD a desfăşurat  activitate în Italia, a fost îndrumată şi a completat formularul E 411 (cererea de informaţii privind dreptul la prestaţiile familiale în statul de reşedinţă al familiei).

Deşi acest formular a fost depus de pârâtă la 02.03.2010, răspunsul din partea instituţiilor din Italia a venit abia la 11.10.2010.

Astfel, reclamantei nu i se poate imputa vreo culpă în completarea dosarelor de alocaţie.

Chiar dacă  contestatoarea  intră sub incidenţa art. 73 (8) din Regulamentul  (CEE) nr. 1408/7/ al Consiliului Uniunii Europene din 14.06.1971, întrucât şi-a desfăşurat activitatea profesională într-un alt stat al uniunii europene şi s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei  cu privire  la obligaţia  de a ataşa la dosar şi o dovadă eliberată de autorităţile competente din statul în care şi-a desfăşurat activitatea profesională, din care să reiasă că nu este îndreptăţită în acel stat la  prestaţii sociale sau că acestea au încetat, iar stabilirea  dreptului la alocaţie se face pe baza  dosarului complet, art. 6 alin. 1 din Legea nr.  61/1993, instanţa  constată că plata acesteia se realizează retroactiv având ca reper potrivit  art. 6 alin. 4 şi 5 din aceeaşi lege momentul depunerii cererii şi nu cel al completării dosarului.

Cum reclamanta a făcut dovada depunerii cererii la data de 3741/23.02.2010, instanţa a apreciat  că în conformitate cu art.  6 alin. 5 din Legea nr. 61/1993 aceasta trebuia să beneficieze de alocaţie pentru minorii BE şi BLI începând cu data de  23.02.2009.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta AJPS G criticând-o sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale.

În motivarea recursului, pârâta a arătat  în esenţă că prima instanţă a făcut o confuzie între cererea de acordare a alocaţiei formulată în baza art. 6 din Legea nr. 61/1993 şi cererea prin care reclamanta a solicitat pârâtei ca formularul E 411 să fie transmis autorităţii competente spre completare.

Astfel, cererile pentru stabilirea alocaţiei de stat pentru copii şi actele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acestui drept  se depun şi se înregistrează la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti, pe a cărei/cărui/căror rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa, după caz, reprezentanţii legali ai copiilor, conform art.  3 alin. 7 din H.G. nr. 577/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, precum şi pentru reglementarea modalităţilor de stabilire şi plată a alocaţiei de stat pentru copii.

Cererea indicată de prima instanţă şi în funcţie de care s-a hotărât stabilirea drepturilor  este cererea prin care reclamanta a solicitat pârâtei transmiterea formularului E 411 către I.N.P.S. Italia.

Reclamanta a solicitat acordarea alocaţiei de stat prin cererile nr. … şi …., depuse la Primăria Municipiului T.

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 61/1993, stabilirea dreptului de alocaţie de stat pentru copii se face pe baza cererii şi a actelor din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de acordare a acestui drept.

 Iar  potrivit art. 6 alin. 4 şi 5 din acelaşi act normativ, dreptul la alocaţia de stat pentru copii se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.

În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face şi pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

 Urmare a cererilor depuse şi înregistrate la data de 09.12.2010 şi făcând aplicarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, s-au emis cele două decizii nr. … şi …. din 14.01.2011, în ambele dosare drepturile fiind acordate retroactiv pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 12 luni de la data depunerii cererii, începând cu 01.01.2010.

În consecinţă, data prin care reclamanta a solicitat să-i fie completat formularul E 411 nu influenţează data de stabilire a dreptului la alocaţie de stat.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.

Legal citată, intimata reclamantă s-a prezentat în instanţă  şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor legale.

În prealabil se cuvine a fi prezentate dispoziţiile legale relevante.

Astfel, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 61/1993 prevede că stabilirea dreptului de alocaţie de stat pentru copii se face pe baza cererii şi a actelor din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de acordare a acestui drept.

 Iar  art. 6 alin. 4 şi 5 din acelaşi act normativ prevede că dreptul la alocaţia de stat pentru copii se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.

În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocaţiei de stat pentru copii se poate face şi pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.

 Potrivit art. 3 alin. 1 din  Anexa I a H.G. nr.  577/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 61/1993 Alocaţia de stat pentru copiii în vârstă de până la 18 ani se acordă pe bază de cerere completată şi semnată de reprezentantul legal al copilului, definit la art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 61/1993, însoţită de originalul şi copia certificatului de naştere al copilului şi a actului de identitate al reprezentantului legal, precum şi de documentele din care să rezulte situaţia juridică a copilului faţă de reprezentantul legal, şi de orice alte documente justificative, după caz.

 Conform art. 3 alin. 7 din Anexa I a aceleiaşi hotărâri Cererile pentru stabilirea alocaţiei de stat pentru copii şi actele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acestui drept se depun şi se înregistrează la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti, pe a cărei/cărui/căror rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa, după caz, reprezentanţii legali ai copiilor.

Şi nu în ultimul rând, potrivit art. 9 alin. 1 din aceeaşi hotărâre de guvern, Acordarea alocaţiei de stat pentru copii se stabileşte prin decizie a directorului executiv al direcţiei teritoriale în termen de 10 zile lucrătoare de la transmiterea cererii de către primari…

 Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale rezultă că stabilirea  dreptului la alocaţie de stat se face la cererea reprezentantului legal, depusă la primăria oraşului în a cărui rază teritorială  acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa.

În cauză, reclamanta a solicitat acordarea alocaţiei de stat prin cererile nr. … şi …, depuse la Primăria Municipiului T.

Urmare a cererilor depuse şi înregistrate la Primăria Municipiului T şi făcând aplicarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, s-au emis cele două decizii nr. …. şi … din 14.01.2011, în ambele dosare drepturile fiind acordate retroactiv pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 12 luni de la data depunerii cererii, începând cu 01.01.2010.

În consecinţă, cererea din 23.02.2010,  prin care reclamanta a solicitat să-i fie completat formularul E 411 (cerere prin care reclamanta a solicitat pârâtei transmiterea formularului E 411 către INPS Italia), nu  echivalează cu cererea în vederea acordării alocaţiei de stat şi nu influenţează data de stabilire a acestui drept.

A recunoaşte alte consecinţe manifestării de voinţă a reprezentantului legal al minorilor concretizată în cererile formulate şi semnate de acesta  ar reprezenta o eludare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi o sancţionare nejustificată a pârâtei, care a întocmit actele administrative contestate cu respectarea legii.

Pentru aceste considerente, Curtea, în conformitate cu art. 312 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de pârâtă şi a modificat în tot sentinţa atacată, iar în rejudecare, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantă.