Principiul disponibilităţii în procesul civil. Limitele investirii

Principiul disponibilităţii în procesul civil. Limitele investirii

Codul de procedură civilă- art. 129 alin.final

Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu  principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii de chemare în judecată.

Conform art.129 alin. final Cod pr.civilă, instanţa este ţinută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.

Prin decizia civilă nr. 586/06.09.2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.N. împotriva deciziei civile nr. 129/23.04.2010 a Tribunalului Buzău, apreciind-o ca fiind legală.

Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu  principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil.

Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii de chemare în judecată.

Conform art.129 alin. final Cod pr.civilă, instanţa este ţinută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.

Cum în speţă, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost  precizată la termenul de judecată din 09.02.2009( a se vedea în acest sens încheierea de şedinţă de la termenul respectiv - fila 55 dosar fond, alineat 10) reclamanta a solicitat să se constate că actul de vânzare-cumpărare nr. 16243/12.11.1993 este o donaţie deghizată, fiind nul absolut, în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate, prima instanţă s-a pronunţat în limitele în care a fost investită, făcând aprecieri numai asupra acestui aspect.

De altfel, chiar prin cererea de recurs, reclamanta recunoaşte că a  formulat acţiune în  constatarea simulaţiei actului de vânzare-cumpărare - „… ne-am modificat în tot obiectul cererii de chemare în judecată din anularea actului de vânzare-cumpărare în acţiune civilă în constatarea simulaţiei actului de vânzare-cumpărare …” ( fila 5 dosar recurs).

În acest context, pentru argumentele arătate în precedent, primele două instanţe nu au încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, reglementat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, drept care implică, printre altele, obligaţia pentru instanţe de a proceda la o examinare efectivă a cererii deduse judecăţii.

Faţă de toate considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod  pr.civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod  pr.civilă, a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare