Infractiunile de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient prev. de art.84 alin.1 pct.2 şi de a emite un cec fara a fi completat cu menţiunile privind data şi locul emiterii prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934. Incadrare juri...

Sentinţă penală 523 din 08.03.2011


Domenii asociate:

- infractiuni 

- concurs de infractiuni

- despagubiri

Dosar nr.486/740/2010 (505/2011)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II a penala,

decizia penala 523/R din 8 martie 2011

Infractiunile de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient prev. de art.84 alin.1 pct.2 şi de a emite un cec fara a fi completat cu menţiunile privind data şi locul emiterii prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934. Incadrare juridica. Lipsa elementelor constitutive ale infractiunii de inselaciune prin cec prev. de art.215 alin.4 C.p. Inadmisibilitatea actiunii civile.

Emiterea unui cec, cu titlu de garantie, fara a avea la tras disponibilul suficient pentru onorarea plăţii si fara a fi completat cu menţiunile obligatorii privind data şi locul emiterii, intruneste elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art.84 alin.1 pct.2 si prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934, iar nu ale infractiunii prev. de art.215 alin.4 C.p.

Infracţiunile prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 şi art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934 sunt infracţiuni de pericol şi nu infracţiuni al căror rezultat să-l reprezinte o vătămare materială.

art.84 alin.1 pct.2 şi prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934, art.215 alin.4 Cod penal

Prin sentinţa penală nr.176 din 19 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Alexandria, a fost condamnat inculpatul M.S în baza art.84 pct. 2 din Legea 59/1934 la pedeapsa închisorii de 6 luni şi, în baza art. 84 pct. 3 din aceeaşi lege, la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 33-34  Cod penal au fost contopite cele două pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, în condiţiile art.71 Cod penal.

In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispozitiilor la art. 83  Cod penal.

În temeiul art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I.V.În baza art. 193  Cod pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate  P.I.V. suma de 190 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi, în baza art. 191 Cod pr.penală, a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că, în luna februarie 2008, inculpatul, în calitate de reprezentant al SC Romden Impex SRL Alexandria, a emis fila CEC BF 302 nr.00413401, semnată şi ştampilată fără să fie completată la celelalte rubrici şi care, fiind introdusă la bancă, a fost refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului, faptele inculpatului constituind infracţiuni conform art.84 pct. 2 şi art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934.

Cât priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.I.V., de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor în sumă de 40.888 lei, echivalentul a 10.000 euro împrumutaţi, cheltuieli de deplasare şi daune morale de 10.000 lei, instanţa de fond, în raport de decizia nr. 43/2008 a Î.C.C.J., conform căreia instanţa investită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Leg. 59/1934 nu soluţionează acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, a apreciat-o ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal partea civilă P.I.V., criticând-o atât sub aspectul laturii penale, arătând că s-a făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, cât şi sub aspectul laturii civile, sens în care a arătat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă au fost producătoare de prejudicii şi acesta nu a depus nici o diligenţă pentru acoperirea daunelor.

Prin decizia penală nr.155/A din 26 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman Secţia penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parte civilă P.I.V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că instanţa de fond, faţă de probatoriul administrat, a făcut o apreciere corectă a situaţiei de fapt şi a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise în cursul lunii februarie 2008, de către inculpat, constând în emiterea filei CEC  BF 302 nr. 00413401, semnată şi ştampilată, fără a fi completate şi celelalte rubrici, şi care, introdusă în bancă la plată a fost refuzată pe motiv de lipsă disponibil.

De asemenea, tribunalul a apreciat că, la individualizarea judiciară a pedepselor,  prima instanţă a făcut o aplicare judicioasă a prevederilor  art.72  Cod penal, arătând că pedepsele de câte 6 luni închisoare şi aplicarea prevederilor art.81 Cod penal corespund scopului pedepsei, ca mijloc de constrângere şi reeducare a inculpatului.

Instanţa de apel a admis că nu sunt motive de reformare a hotărârii primei instanţe nici sub aspectul soluţionării acţiunii civile - având în vedere dispoziţiile obligatorii ale deciziei nr.43/2008 a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M.O., partea I nr.372/03.06.2009 dată în recurs în interesul legii şi prin care s-a decis că instanţa penală investită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art.84 din Legea 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale.

Tribunalul a mai arătat că apelantul îşi poate recupera suma menţionată în fila CEC BF 302 nr. 00413401, care constituie titlu executoriu (chiar şi în situaţia  în care acesta s-a emis cu nerespectarea condiţiilor cerute  de lege), prin punerea acestuia în executare silită.

Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs partea civilă  P.I.V. criticând soluţiile adoptate, atât pe latură penală cât şi pe latură civilă. Sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului, a arătat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art.215 alin.4  Cod penal, iar nu cele ale art.84 din Legea nr.58/1934, întrucât inculpatul nu a adus la cunoştinţa părţii civile - în calitate de beneficiar - că nu există provizia sau acoperirea necesară pentru valorificarea cecului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de casare invocate, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art.3859 alin.3  Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit art.385/9 pct.17 C.p.p., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.

Curtea constată că, în urma administrării şi analizei întregului material probator existent la dosarul cauzei, ambele instanţe de fond au stabilit in mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi au dat o justă încadrare juridică faptei reţinute in sarcina inculpatului.

Astfel, potrivit art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934 constituie infracţiune fapta de a emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, precum şi fapta de a dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut după ce cecul a fost tras şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare.

Totodată, constituie infracţiune, potrivit art.84 alin.1 pct.3 din aceeaşi lege, fapta de a emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de alineatul 1(denumirea de cec trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu),  alineatul 2 (ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani), alineatul 3 (numele celui care trebuie să plătească -tras), alineatul 5 (arătarea datei şi a locului emiterii) ale art. 1 şi art. 11 (referitor la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească semnătura trăgătorului).

Într-adevăr, fapta inculpatului M.S. de a înmâna fila cec BF 302 nr.00413401- pe care a aplicat numai semnătura şi ştampila SC ROMDEN IMPEX SRL, instrument de plată care a fost refuzat la plată la data de 03.11.2008, pentru lipsă disponibil, constituie concurs de infracţiuni între infracţiunile prev. de art.84 alin.1 pct.2 şi prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934 deoarece la tras nu a existat disponibil suficient pentru onorarea plăţii, şi totodată, la momentul emiterii, cecul nu a fost completat cu menţiunile privind data şi locul emiterii.

Curtea consideră că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin cec, prev. de art.215 alin.4 C.p., întrucât cecul BF 302 nr.00413401 a fost dat cu titlu de garanţie pentru împrumutul pe care inculpatul îl avea de restituit părţii vătămate. Sub acest aspect declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului D.M. (susţinută inclusiv în faţa instanţei de judecată), care a perceput nemijlocit circumstanţele în care inculpatul a primit banii cu împrumut de la partea vătămată, cât şi pe cele ale emiterii cecului.

Împrejurarea că cecul a fost dat cu titlu de garanţie rezultă şi din faptul că suma consemnată pe cec a avut drept izvor împrumutul pe care inculpatul l-a primit în nume personal,  în calitate de persoană fizică, de la partea vătămată, iar nu în numele şi pentru SC ROMDEN IMPEX SRL (a cărei ştampilă a fost aplicată pe cec), această situaţie fiind confirmată chiar şi de partea vătămată prin declaraţiile date. Ca urmare, plata pe care trăgătorul SC ROMDEN IMPEX SRL, persoană juridică, o avea de făcut către beneficiarul - P.I.V., aşa cum rezultă din fila cec, nu are la bază, în realitate, vreo relaţie de afaceri (sau de altă natură)  între  trăgător şi beneficiar, fapt care confirmă titlul de garanţie, cu care s-a emis cecul.

În materie penală, normele care reglementează relaţia juridică între persoana fizică ce semnează cecul şi societatea comercială pentru care s-a îndeplinit actul de dispoziţie, respectiv efectuarea plăţii de către tras, sunt specifice raportului inculpat - parte responsabilă civilmente, astfel că în caz de neplată, societatea comercială răspunde solidar cu inculpatul.

Pentru aceleaşi motive nu se poate admite nici că cecul a fost emis în alb.

Faţă de toate cele învederate, Curtea consideră că, la momentul emiterii, cecul nu a fost privit ca instrument de plată, ci ca o garanţie, astfel că lipseşte elementul constitutiv al inducerii în eroare, cerut prin art. 215 alin. 1 din Codul penal, fapta constituind infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2  şi art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal.

Infracţiunile prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 şi art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1934 sunt infracţiuni de pericol şi nu infracţiuni al căror rezultat să-l reprezinte o vătămare materială. La infracţiunile formale, rezultatul constă dintr-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială ocrotită de lege este ameninţată prin comiterea faptei incriminate, iar relaţiile create în jurul şi datorită acestei valori nu se pot desfăşura normal, rezultatul faptei nefiind materializat în schimbări determinate şi cuantificabile.

În speţă, nu sunt întrunite condiţiile răspunderi civile delictuale, deoarece nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului - ce constituie infracţiunile prevăzute de Legea nr. 59/1934, şi prejudiciu, care îşi are izvorul în contractul încheiat de părţi.

Din acest motiv, răspunderea civilă a inculpatului nu poate fi angajată în condiţiile art.14 şi urm. Cod pr.penală, respectiv art.998, art.999 Cod civil, deoarece paguba creată îşi are cauza în neexecutarea obligaţiilor asumate printr-un contract. Deci, repararea pagubei nu se poate face pe calea unei acţiuni civile alăturată acţiunii penale, ci pe calea unei acţiuni civile separate, în temeiul răspunderii contractuale.

2