Recurs. Incidenta cazului de casare prevazut de art.385/9 pct.18 C.p.p.. Cerinte.

Domenii asociate:

- cai de atac, recurs - caz de casare prev. de art.385/9 pct.18 C.p.p.

Dosar nr. 15182/299/2010 (481/2010)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II a penala,

decizia penala 508/R din 7 martie 2011

Recurs. Incidenta cazului de casare prevazut de art.385/9 pct.18 C.p.p.. Cerinte.

Potrivit art.385/9 pct.18 C.p.p., hotărârile sunt supuse casării "cand s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite, de achitare sau de condamnare".

Incidenta cazului de casare mai sus menţionat vizează  ipoteza in care solutia dispusa prin hotararea recurata este in contradictie evidenta, esentiala si necontroversata cu situatia de fapt stabilita pe baza tuturor probelor administrate, presupunand inexistenţa unei conexiuni reciproce intre dovezi - situaţia de fapt -soluţie.

art.385/9 pct.18 C.p.p.

Prin sentinţa penală nr.1025 din 05.11.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.15182/299/2010, în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de violare de domiciliu, din infracţiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Conform art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de furt pentru care este cercetat inculpatul, din infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art.  208 alin. 1, art.209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.

Conform art. 215 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul S.A. , la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru folosirea de mijloace frauduloase în formă continuată.

Conform art. 26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată.

Conform art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu in formă calificată in formă continuată.

Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni pe care o sporeşte cu 6 luni, rezultând, în final, o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 1, art. 64 lit. a teza a II, lit. b Cod penal.

Conform art. 350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 Cod penal s-a dedus prevenţia de la 16.03.2010 la zi.

Conform art. 14, 346 Cod procedură penală au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile şi a fost obligat inculpatul la următoarele sume de bani, reprezentând despăgubiri materiale: 25.000 lei către partea civilă N.O.; 2.400 lei către partea civilă T.L.; 1.700 lei către partea civilă G.C.; 1400 lei către partea civilă O. I. şi 1.000 lei către partea civilă E. E.

A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut ca inculpatul S.A., împreună cu încă o persoană necunoscută, la datele de 23.03.2009, 14.05.2009, 21.05.2009, 28.05.2009 şi 25.06.2009, prezentându-se lucrător de la DISTRIGAZ, a pătruns în locuinţele părţilor vătămate N.O., E. E., T. L., G. C. şi O. I., pretextând că execută revizia centralei de apartament, solicitând sume de bani, eliberând în acest sens chitanţe fictive (care nu erau prevăzute cu ştampilă şi nu avea menţiuni cu privire la unitatea care a tipizat formularul în cauză, de pe aceasta rezultând că ar fi fost eliberate de firma CORIROM, scris indescifrabil, din Bucureşti, fără a fi stabilite datele de identificare a acestei firme) cu elemente false de identificare. Persoana necunoscută observa unde părţile vătămate îşi aveau banii, după care le sustrăgeau diferite sume de bani. În acest fel a sustras de la părţile vătămate N. suma de 25.000 lei, de la E. suma de 700 lei, 2000 lei de la T.L., de la O.I. suma de 700 lei.

Prima instanta a precizat ca declaratiile inculpatului nu pot fi retinute ca adevărate intrucat nu s-au coroborat cu nici un mijloc de probă, astfel:

- inculpatul a declarat că nu a sustras niciodată bani din case şi nici nu cunoaşte ca B.G. să sustragă bani, aspect care nu poate fi reţinut întrucât cei doi după ce intrau în domiciliile părţilor vătămate (persoane în vârstă) şi se asigurau că nu mai este nimeni acasă (prin deschiderea uşilor pentru a vedea caloriferele) - potrivit declaraţiilor părţilor vătămate au intrat în toate încăperile), solicitau diverse sume de bani. Totodată, pentru a distrage atenţia părţilor vătămate sau pentru a observa unde sunt banii, inculpatul solicita să meargă la toaletă să se spele (partea vătămată T. L. a declarat că uşa de la baie a stat deschisă cât s-a spălat pe mâini inculpatul S.A. care a văzut-o de unde a luat banii; partea vătămata  E.E. a fost chemata la baie de către inculpat sub pretextul că nu este ceva în regulă, partea vătămată G.C. a fost întrebat unde este baia).

- din modul de operare folosit la cele cinci fapte materiale a rezultat că rezoluţia infracţională de a sustrage şi a înşela părţile vătămate era prestabilită, astfel că solicitau diverse sume de bani şi urmăreau de unde sunt luaţi banii de către părţile vătămate iar după aceea unul dintre cei doi distrăgea atenţia acestora, timp în care cea de a doua persoană sustrăgea banii, iar pentru a nu fi prinşi părăseau imediat imobilul.

- constatarea faptelor de către părţile vătămate şi sesizarea organelor de politie s-a făcut imediat după plecarea celor doi, astfel că nu exista posibilitatea ca banii să fi fost sustraşi de alte persoane.

- deşi inculpatul a declarat că a mers în domiciliile părţilor vătămate pentru a curata coşurile de fum  în nici un imobil nu a curăţat vreun coş ci a verificat gazele sau doar a vizualizat fără să atingă centralele termice; asupra sa nu a avut niciodată instrumentele necesare pentru curăţarea unui coş. Mai mult decât atât, în apartamentul părţii vătămate G.C. nu existau coşuri de fum, centrala termică nefiind prevăzută cu coş ci tubulatură ce iese prin perete în exterior şi care nu permite curăţarea sa;

- inculpatul îşi justifica prezenţa la baie prin aceea că dorea să-şi satisfacă nevoile fiziologice, afirmaţie neadevărată (partea vătămată  T.L a declarat că uşa a fost în permanenţă deschisă, partea vătămată E.E.  a declarat că a fost chemată pentru a i se arăta o neregulă);

- în chitanţele pe care le lasă părţilor vătămate inculpatul în loc să menţioneze datele de identificare ale AF S.A. (asociaţia sa familială, având ca obiect activităţi de coşerie) a menţionat la furnizor CORIROM (scrisul este indescifrabil) cu sediul în Bucureşti. Inculpatul a mai declarat că la furnizor a trecut firma COSIROM din municipiul Braşov. (In urma verificărilor la Registrul Comerţului nu exista nici o firmă cu aceasta denumire în judeţul Braşov sau în România). De asemenea, inculpatul nu oferea nici o informaţie cu privire la modul în care sunt atribuite seriile chitanţelor sau lipsa menţiunilor de pe acestea că au fost tipărite la Imprimeria Naţională. Inculpatul a declarat că nu are casă de marcat şi nici nu tăia factură când elibera chitanţe.

- afirmaţia inculpatului că avea asupra sa legitimaţie la vedere nu este reală. Părţile vătămate au declarat că nu le-a fost prezentată nici o legitimaţie.

- deşi încearcă să-şi justifice prezenţa în domiciliile părţilor vătămate prin aceea că desfăşoară activităţi de coşărit, inculpatul a declarat că nu ştie să construiască o sobă, nu poate detalia în ce anume consta activitatea de a curăţa o soba, nu menţionează cum anume a verificat şi curăţat coşul, unde a dus deşeurile rezultate în urma curăţirii coşurilor,etc.

-  conform înregistrărilor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a rezultat că AF S.A. are ca obiect de activitate, activităţi specializate de curtenie a clădirilor, mijloacelor de transport, maşini şi utilaje industriale, deşi pe legitimaţia depusă la data de 31.03.2010 este menţionată ca activitate verificat sobe, centrală, curăţirea/revizia-coşurilor de gaz şi fum.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.A., solicitând reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, precum şi obligarea sa doar la sumele cu privire la care au existat probe că părţile vătămate au fost prejudiciate.

Prin decizia penală nr.21/A din 11.01.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.A.

În temeiul art.383 alin.1 Cod procedură penală, a fost menţinută arestarea preventivă a apelantului inculpat.

În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat prin sentinţa apelată durata prevenţiei de la 16.03.2010 la zi.

A fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Tribunalul a reţinut, atât modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar, în special, gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor săvârşite ce reiese din numeroasele acte de executare reţinute, din modul de operare prestabilit în care acesta a acţionat, din împrejurarea privind vârsta părţilor vătămate, atitudinea procesuală nesinceră şi oscilantă a inculpatului apreciind că, pedepsele aplicate de prima instanţă şi pedeapsa rezultantă în urma contopirii, au fost corect individualizate şi în măsură să satisfacă cerinţele prev. de art.52 din Codul penal.

Solicitarea inculpatului de a se reţine circumstanţe atenuante a fost apreciată ca nefondată, întrucât simpla lipsă a antecedentelor penale nu poate conduce automat la reţinerea bunei conduite a acestuia înainte de săvârşirea faptei, cu atât mai mult cu cât gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute este unul ridicat, iar inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională.

Faţă de cuantumul pedepsei rezultante aplicată pentru infracţiunile săvârşite în concurs, tribunalul a apreciat că singura modalitatea legală fiind aceea a executării în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte motivele de casare pe latură civilă, Tribunalul a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul că inculpatul prin faptele reţinute în sarcina sa a cauzat prejudicii părţilor vătămate, constând în sumele de bani solicitate părţilor vătămate ca şi contravaloare a pretinselor revizii, existenţa şi cuantumul acestora fiind dovedite cu "chitanţele" întocmite, dar şi sumele de bani sustrase din locuinţe.

Cu privire la acestea din urmă, Tribunalul a precizat că potrivit art. 1003 Cod civil inculpatul în calitate de complice răspunde în solidar cu autorul, independent de faptul că a primit sau nu vreo sumă de bani din cele sustrase.

Faţă de faptul că declaraţiile părţilor vătămate sunt constante în precizarea sumelor de bani ce le-au fost sustrase şi faţă de faptul că aceste declaraţii se coroborează între ele în privinţa modului de operare, iar inculpatul a recunoscut că a pătruns în locuinţele acestora abia după ce i s-a adus la cunoştinţă existenţa urmelor dactiloscopice, atitudinea sa fiind nesinceră, Tribunalul a apreciat ca fiind dovedit prejudiciul solicitat de acestea, fiind imposibil pentru părţile vătămate să dovedească cu probe directe existenţa şi cuantumul economiilor.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul S.A..

Prin motivele de recurs, inculpatul a invocat incidenţa cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 din Codul de procedură penală.

Inculpatul a susţinut că nu este dovedită participarea sa la săvârşirea infracţiunii de furt. Astfel, recunoaşte doar că a intrat în locuinţele părţilor vătămate, însă cu acordul acestora, şi că a tăiat chitanţe pentru serviciile prestate, cu privire la sumele încasate, respectiv 25.000 lei. Arata ca in dosarul de urmărire penală nu sunt probe sau indicii că a sustras sumele de bani ale părţilor vătămate, atâta vreme cât în locuinţele acestora a intrat împreună cu  B.G.

Inculpatul a mai criticat modul de individualizare a pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare, arătând că instanţele nu au dat semnificaţia unor circumstanţe atenuante datelor sale personale favorabile, care ar fi condus la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege precum şi la aplicarea dispoziţiilor art.861 din Codul penal.

De asemenea, a sustinut ca în mod greşit au fost admise acţiunile civile şi a fost obligat la plata despăgubirilor către părţile civile, deoarece paguba nu a fost dovedită.

Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, respectiv art.3859 pct.14 şi 18 din Codul de procedură penală, cât şi din oficiu, în limitele impuse de dispoziţiile art.3859 alin.3 din acelaşi cod, constată că recursul este nefondat.

Cu privire la critica recurentului inculpat vizând greşita sa condamnare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, se retine ca potrivit art. 3859 pct. 18 din Codul de procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Examinarea existenţei cazului de casare menţionat, se circumscrie exclusiv verificării modului în care probele administrate în cauză se reflectă în soluţia adoptată.

Aceasta înseamnă că instanţa de recurs nu judecă din nou cauza, astfel cum procedează instanţa de apel, ci verifică doar modul în care probatoriul administrat se reflectă în hotărârea pronunţată, şi dacă există concordanţă între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor.

Aşadar, examinând cauza în limitele menţionate, Curtea constată că nu există nici o contradicţie între cele reţinute prin hotărârea de condamnare a inculpatului şi probele administrate, starea de fapt reţinută fiind rezultatul aprecierii probelor de către instanţele de fond şi apel, fără vreo denaturare a acestora.

Din această perspectivă, Curtea constată că, ambele instanţe au reţinut, că probele administrate în cauză infirmă susţinerile inculpatului potrivit cărora nu a cunoscut intenţia celeilalte persoane de a sustrage bani. Astfel, din declaraţiile părţilor civile rezultă existenţa aceluiaşi modus operandi, şi anume atât inculpatul cât şi persoana rămasă neidentificată pătrundeau în domiciliile lor (părţile civile fiind persoane în vârstă) sub pretextul efectuării unei revizii a centralei termice, se asigurau că nu mai este nimeni acasă (prin deschiderea uşilor tuturor încăperilor pentru a vedea caloriferele) şi, în final, solicitau diverse sume de bani pentru activitatea desfăşurată, urmăreau de unde sunt luaţi banii de către părţile vătămate iar după aceea unul dintre cei doi distrăgea atenţia acestora, timp în care cea de a doua persoană sustrăgea banii.

Acest modus operandi relevă că exista o rezoluţie infracţională anterioară a inculpatului, un plan infracţional, ceea ce infirmă susţinerile inculpatului în sensul neparticipării sale la sustragerea sumelor de bani aparţinând părţilor civile.

Ca atare, situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi apel este rezultatul analizării şi aprecierii coroborate a întregului material probator administrat.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele comise, a pedepsei rezultante cât şi a modalităţii de executare, Curtea apreciază că instanţa de fond a avut in vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.

Astfel,  se are în vedere gradul de pericol social concret al  faptelor reţinute, circumstanţele reale în care acestea au fost săvârşite, persoanele vătămate fiind persoane în vârstă, caracterul repetat al actelor materiale dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

În raport cu criteriile mai sus enunţate, instanţa de fond, în mod just, a  apreciat că pentru infracţiunile reţinute, aplicarea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie, sunt apte să asigure realizarea scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

Circumstanţele ce ţin de persoana inculpatului în sensul că acesta a recunoscut, a regretat comiterea faptelor, a indicat procurorului pe celălalt participant la comiterea faptelor, are o situaţie familială deosebit de grea, respectiv un copil minor cu probleme fizice şi psihice şi este singurul întreţinător al familiei deoarece soţia nu poate munci, au  fost avute în vedere cu prilejul individualizării pedepselor de către instanţa de fond şi au condus la stabilirea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut pentru infracţiunile săvârşite.

Potrivit art.74 Cod penal, circumstanţele atenuante judiciare au un caracter facultativ, ceea ce implică o examinare atentă a tuturor elementelor şi împrejurărilor care ar justifica acordarea lor.

Prin urmare, datele personale învederate de inculpat nu pot constitui automat, prin ele însele, circumstanţe atenuante, dacă nu sunt coroborate cu alte elemente de fapt ce rezultă din probe.

Totodată, Curtea apreciază că, în mod just, instanţa de fond a apreciat necesară aplicarea unui spor pentru concursul de infracţiuni, prin raportare la amploarea activităţii infracţionale a inculpatului.

Modalitatea de executare a pedepsei aşa cum a fost stabilită de instanţa de fond în regim privativ de libertate, prin raportare la particularităţile cauzei şi la gradul de pericol pentru ordinea publică ce rezidă din modul de comitere a infracţiunilor, este oportună şi în consonanţă cu scopul pedepsei.

Cu privire la soluţionarea laturii civile, Curtea considera ca instanţele de fond şi apel nu au avut nici un motiv de a înlătura declaraţiile părţilor civile care  sunt constante în precizarea sumelor de bani ce le-au fost sustrase şi faţă de faptul că aceste declaraţii se coroborează între ele în privinţa modului de operare. 

2

Domenii speta

Spete similare