Legea nr. 85/2006. Recurs admis. Actiune anulare transferuri patrimoniale.

Legea nr. 85/2006. Recurs admis. Actiune anulare transferuri patrimoniale.

Tranzactiile a caror anulare s-a solicitat prin cererea dedusa judecatii în prezenta cauza au fost încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Din probele administrate a rezultat faptul ca reprezentantii celor doua societati comerciale între care s-au efectuat tranzactiile se afla în legatura de rudenie apropiata. Reaua credinta a tuturor partilor implicate în tranzactia de vânzare-cumparare este evidenta, neputându-se sustine în mod plauzibil ca MA nu a avut cunostinta despre situatia patrimoniala a SC MG SRL si cu atât mai mult, nu se poate sustine acest fapt în ceea ce îl priveste pe administratorul societatii debitoare - numitul AM.

(Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI a Civila, decizia comerciala nr. 1501/18 octombrie 2011 pronuntata în dosarul nr. 4996/2/2011)

Prin actiunea înregistrata la data de 5.06.2009 în dosarul nr.727/116/2008 al Tribunalului Calarasi, reclamantul Cabinet Individual de Insolventa RN - lichidator judiciar al debitoarei S.C. MG SRL Calarasi a chemat în judecata pe pârâtii AM, MA, MF si MV pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna revocarea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160/2007 de Biroul Notarului Public TDC ca fiind facut în dauna creditorilor debitoarei, cu consecinta revenirii bunului în patrimoniul debitoarei.

De asemenea s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere nr. 1/27.07.2006 al carui obiect îl reprezenta închirierea suprafetei de 1001,22 m.p. cu evacuarea S.C. P SRL Calarasi din acest imobil si din constructiile aferente, amplasate în Calarasi, str. O nr.3, mun. Calarasi

În drept s-au invocat prevederile art. 80 alin. 1 lit. c din Lg. 85/2006 si art. 975 Cod civil.

În motivarea cererii s-a invocat ca debitoarea a înstrainat pârâtei Mircea Alexandrina bunurile prevazute în contractul de vânzare-cumparare, prin aceasta creditorii suferind un prejudiciu întrucât societatea si-a marit starea de insolvabilitate anterior deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere s-a aratat ca de la data închirierii suprafetei de 1001,22 mp si pâna la 21.08.2007, când terenul a fost vândut cu rea credinta,  S.C. P SRL nu si-a achitat chiria de 1300 lei si penalitatile de întârziere de 78 lei, în total 1378 lei.

Prin sentinta civila nr. 42/F/2010 Tribunalul Calarasi a respins actiunea.

Prin decizia comerciala nr. 926/R/2010 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a comerciala a admis recursul declarat de lichidatorul judiciar, a casat sentinta sus-mentionata si a trimis cauza spre rejudecare.

Dupa reînregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Calarasi reclamantul si-a precizat actiunea în sensul ca solicita anularea contractului de vânzare-cumparare, precum si a contractului de închiriere, fata de cuantumul derizoriu al chiriei si care nu a fost încasata.

Prin sentinta comerciala nr. 104 F/06.04.2011 Tribunalul Calarasi a respins actiunea ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca din probele administrate nu au rezultat aspecte de natura sa contureze intentia partilor implicate în încheierea actelor atacate (debitoarea reprezentata prin administrator AM si pârâta MA care este mama fostului administrator a S.C. MG SRL - numita MF) de a frauda interesele creditorilor, în conditiile în care cesiunea partilor sociale catre acest administrator s-a realizat în octombrie 2006, cu aproximativ 10 luni înainte de încheierea actului de înstrainare, iar societatea a intrat în insolventa în anul 2008 (la 16 aprilie deci dupa înca 8 luni de la încheierea actului de înstrainare), nefacându-se nici o dovada de catre reclamant a faptului ca la data înstrainarii bunului imobil debitoarea s-ar fi aflat în stare de insolvabilitate, nerezultând din actele depuse la dosar vechimea creantelor înscrise la masa credala a debitoarei.

Nici complicitatea la frauda a contractantei MA nu a fost probata întrucât prin expertiza contabila efectuata nu s-a putut stabili daca pretul mentionat în actul de vânzare-cumparare ar fi fost înregistrat sau nu în contabilitatea debitoarei însa, chiar si în conditiile în care s-ar fi stabilit cu certitudine ca suma respectiva nu a fost înregistrata, acest fapt nu ar fi fost de natura sa demonstreze reaua credinta a pârâtei MA atâta vreme cât administratorul societatii înstrainatoare a declarat, în continutul actului autentic încheiat, ca pretul stabilit a fost achitat, mentiune necombatuta în nici o modalitate de catre reclamant.

Nici cu privire la pretul indicat prin contractul atacat nu s-a facut vreo dovada ca el ar fi fost derizoriu sau neserios astfel încât din coroborarea tuturor acestor elemente nu rezulta ca ar fi îndeplinite conditiile pentru a se dispune anularea actului de vânzare-cumparare.

Nici capatul de cerere privind anularea contractului de închiriere nu este întemeiat deoarece, chiar în conditiile în care expertiza contabila a stabilit ca S.C. P SRL Calarasi nu a înregistrat cheltuieli cu chiria spatiului închiriat de la debitoare în anul 2007, totusi acest aspect nu este de natura a determina desfiintarea pentru pret al închirierii stabilit în cuantum derizoriu (neplata chiriei determinând oricum rezolutiunea si nu anularea unui contract), întrucât imobilul ce a format obiectul contractului nu se mai afla în patrimoniul debitoarei înca din anul 2007, iar acest fapt coroborat cu mentinerea actului de vânzare-cumparare încheiat între debitoare si pârâta MA ca urmare a respingerii primului capat de cerere al actiunii este de natura sa înlature interesul formularii acestuia capat de cerere de catre reclamant.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul judiciar, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost modificata.

În motivarea recursului s-a criticat hotarârea ca fiind lipsita de temei legal, respectiv actul juridic dedus judecatii a fost interpretat gresit de instanta.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca tranzactiile au caracter fraudulos, fiind derulate în familie între membrii familiei M care erau administratori si asociati în cele doua societati, ca de la înfiintare si pâna la cesiunea partilor sociale societatea a fost administrata de fratii MJ si MF, perioada în care debitoarea a înregistrat datorii la buget, la data înstrainarii bunurilor acestea ridicându-se la suma de 50000 lei, ca asociatul unic Andreescu a preluat doar aparent partile sociale si nu a administrat societatea (nu a depus bilanturi, declaratii fiscale), ca societatea nu a desfasurat activitate, iar transferul nu s-a facut în cursul desfasurarii normale a activitatii pentru a se înlatura orice suspiciune cu privire la frauda, ca tertul dobânditor MA cunostea situatia patrimoniala a firmei si faptul ca prin scoaterea imobilului din proprietatea societatii datoriile nu vor mai fi platite, astfel încât reaua credinta a partilor implicate este evidenta, ca ambele societati au intrat în faliment.

S-a mai aratat ca expertiza contabila a concluzionat  ca pretul chiriei nu a intrat în patrimoniul debitoarei, ca la data închirierii debitoarea era administrata de MF, iar SC P SRL în calitate de chirias era administrata de MF si mama sa, MA, ca ambele societati prin fostii administratori se sustrag prezentarii catre lichidatori a actelor contabile prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, cât si a celor solicitate de expertul contabil.

În drept, recurentul a invocat dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C.pr.civ., art. 79 si 80 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Prin decizia comerciala nr. 1501/18 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI a Civila a admis recursul, a modificat în parte sentinta atacata în sensul ca a admis în parte actiunea modificata, a anulat contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160/21.08.2007 la BNP TDC încheiat între SC MG SRL în calitate de vânzatoare si MA în calitate de cumparatoare si a respins capatul de cerere având ca obiect anularea contractului de închiriere nr. 1/24.07.2006 încheiat între SC MG SRL în calitate de locator si SC P SRL în calitate de locatar, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut urmatoarele:

Debitoarea SC MG SRL prin administrator MF  închiriat catre SC P SRL prin administrator MA la data de 24.07.2006 un imobil compus din terenuri si constructii situat în municipiul Calarasi str. O nr. 3, jud. Calarasi.

Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160/21.08.2007 la BNP TDC, debitoarea SC MG SRL - reprezentata de asociat si administrator AM a vândut catre MA acelasi imobil.

Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Conform art. 80 alin. 1 lit. c din aceeasi lege, lichidatorul judiciar poate introduce actiuni la judecatorul sindic pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau a de a le leza în orice fel drepturile.

Tranzactiile a caror anulare s-a solicitat prin cererea dedusa judecatii în prezenta cauza au fost încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Din probele administrate a rezultat faptul ca reprezentantii celor doua societati comerciale între care s-au efectuat tranzactiile se afla în legatura de rudenie apropiata.

Astfel, MF - fostul administrator al debitoarei SC MG SRL este fiica numitei MA  - tertul dobânditor al imobilului înstrainat prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160/21.08.2007.

Contractul de închiriere a fost încheiat prin MF în calitate de reprezentant al SC MG SRL si respectiv MA în calitate de reprezentant al SC P SRL.

În luna octombrie 2006 MF a cesionat partile sociale catre AM, iar tranzactia de vânzare-cumparare s-a efectuat de catre debitoarea SC MG SRL prin noul asociat si administrator AM.

Din datele prezentate de lichidatorul judiciar a rezultat ca acest transfer nu s-a facut in cursul desfasurarii normale a activitatii, deoarece dupa preluarea partilor sociale de catre asociatul unic AM, societatea debitoare nu a mai desfasurat activitate si nu a depus bilanturi si declaratii fiscale la organele fiscale.

De asemenea, din verificarile efectuate de catre lichidatorul judiciar a rezultat faptul ca datoriile fata de debitoare dateaza din perioada în care societatea a fost administrata de MF. Totodata, s-a învederat si faptul ca administratorii statutari ai celor doua societati, aflate în faliment, s-au sustras prezentarii actelor contabile prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Aceste aspecte nu au fost combatute prin producerea dovezii contrare de catre intimata MA, prin nici un mijloc de proba.

Prin raportul de expertiza contabila întocmit în cauza s-a concluzionat ca nu exista documentele necesare care sa  certifice faptul ca SC MG SRL ar fi înregistrat în contabilitatea societatii pretul mentionat în contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160/21.08.2007.

Astfel, a aratat expertul ca nu exista documentele necesare care sa certifice faptul ca SC MG SRL a înregistrat în contabilitatea societatii pretul mentionat în contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160 din 21.08.2007, întrucât reprezentantii statutari ai SC MG SRL si SC P SRL nu au înteles sa predea documentele contabile, iar în arhiva Directiei Generale a Finantelor Publice Calarasi dosarul fiscal al SC MG SRL nu contine raportari contabile (bilanturi însotite de balante de verificare).

Curtea mai constata ca nu este verosimil faptul ca în calitate de ruda apropiata a fostului administrator al societatii debitoare (care s-a retras din societate cu 10 luni înaintea vânzarii), tertul dobânditor - MA nu a cunoscut situatia patrimoniala a societatii debitoare, în perioada administrata de catre M F societatea acumulând datorii la bugetul de stat. De altfel, cu privire la acelasi imobil se încheiase anterior efectuarii tranzactiei de vânzare-cumparare, contractul de închiriere între debitoare si SC P RL, reprezentata de administrator -MA, iar SC P SRL nu a înregistrat în contabilitatea cheltuieli cu chiriile în anul 2007.

Reaua credinta a tuturor partilor implicate în tranzactia de vânzare-cumparare este evidenta, neputându-se sustine în mod plauzibil ca MA nu a avut cunostinta despre situatia patrimoniala a SC MG SRL si cu atât mai mult, nu se poate sustine acest fapt în ceea ce îl priveste pe administratorul societatii debitoare - numitul AM.

Asadar, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare intervenit la data de 21.08.2007, partile au urmarit cu buna stiinta sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului, având scopul de a-l sustrage de la urmarirea de catre creditori sau a de a le leza în orice fel drepturile. Rezulta ca vânzarea efectuata în astfel de conditii a avut cauza falsa, fiind lovita de nulitate absoluta conform art. 966 cu raportare la art. 948 C.civ. si art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, fiind efectuata în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolventei debitoarei (survenita în aprilie 2008).

În ceea ce priveste contractul de închiriere, Curtea constata ca motivele invocate de recurent pentru anularea acestuia sunt în realitate motive de reziliere si nu de anulare.

Faptul ca SC Porumbel SRL nu a înregistrat cheltuieli cu chiria spatiului închiriat de la debitoare în anul 2007 nu este de natura sa atraga anularea contractului de închiriere, întrucât motivele de nulitate trebuie sa existe la data încheierii actului juridic a carui anulare s-a solicitat, fiind distincte de motivele de desfiintare a acestuia pentru neexecutare.

Curtea apreciaza ca în cauza nu s-a probat faptul ca partile au stabilit un cuantum derizoriu al chiriei, iar din neînregistrarea în contabilitatea SC P SRL a cheltuielilor cu chiria si respectiv din faptul ca reprezentantii societatilor comerciale sunt rude între ele, nu se poate deduce neseriozitatea acestui element al contractului.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 8 si art. 3041 C.pr.civ., art. 8, art. 79 si art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinta atacata, în sensul ca va admite în parte actiunea modificata, va anula contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3160/21.08.2007 la BNP TDC încheiat între SC MG SRL în calitate de vânzatoare si MA în calitate de cumparatoare si va respinge capatul de cerere având ca obiect anularea contractului de închiriere nr. 1/24.07.2006 încheiat între SC MG RL în calitate de locator si SC P SRL în calitate de locatar, ca neîntemeiat.

2

Domenii speta

Spete similare