Fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Frauda la lege. Sancţiune.

Întrucât inculpata a întocmit în fals două adeverinţe de venit (pe care ulterior le-a folosit în vederea obţinerii frauduloase a unor credite bancare), are calitatea de autor pentru două infracţiuni prev. de art.290 C. pen., nefiind vorba de o participaţie improprie a acesteia la cele două fapte.

Contractele de credit încheiate în aceste condiţii nu sunt anulabile, ci lipsite de efecte juridice prin mijlocirea nulităţii absolute, sancţiune aplicabilă actelor juridice încheiate cu fraudă la lege.

Există fraudă la lege când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte când intervine o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la litera şi spiritul lor.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,

DECIZIA NR. 969/R din 15.05.2012)

Asupra recursurilor penale de faţă reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.121 din 22 martie 2012, pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.660/202/2012, în baza art.31 al.2 Cod penal rap. la art.215 al.1,2,3 Cod penal şi cu aplic. art.3201 Cod pr.penală a fost condamnată inculpata U.T., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art.31 al.2  Cod penal rap. la art.215 al.1,2,3 Cod penal şi cu aplic.art.3201 Cod pr.penală a fost condamnată aceeaşi inculpată, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art.31 al.2 Cod penal rap. la art.290 Cod penal şi cu aplic. art. 3201Cod pr.penală a fost condamnată aceeaşi inculpată, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art.31 al.2 Cod penal rap. la art.290 Cod penal şi cu aplic. art. 3201 Cod pr.penală a fost condamnată aceeaşi inculpată, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta sentinţă sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnată prin sentinţa penală nr.285 din 16.09.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă definitivă la data de 05.10.2010, prin sentinţa penală nr. 474 din 23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.706 din 31.03.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr.87 din 7.10.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.3378 din 4.10.2011 a Înaltei Curţi  de Casaţie şi Justiţie.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr.285 din 16.09.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă definitivă la data de 05.10.2010 şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de: 1 an închisoare, aplicată în baza art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal şi de 1 an închisoare, aplicată în baza art.84 al.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de  4 ani închisoare  aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr.474 din 23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.706 din 31.03.2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de: 4 ani închisoare, aplicată în baza art.215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, 2 ani închisoare, aplicată în baza art.288 al.1 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art.290 al.1 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr.87 din 07.10.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.3378 din 04.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de: 7 ani închisoare, aplicată în baza art.215 al. 1,2,3 şi 5 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal şi cu aplic. art.74, 76 şi 80 Cod penal, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art. 66 Cod penal, 1 an închisoare aplicată în baza art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal şi cu aplic. art.74, 76 şi 80 Cod penal.

În baza art.36 Cod penal rap. la art.33 lit.a şi la art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentinţă, cu pedepsele de 1 an închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 285 din 16.09.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, cu pedepsele de  4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr.474 din 23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, cu pedepsele de 7 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art.66 Cod penal, 1 an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr.87 din 7.10.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, modificată prin decizia penală nr.77 din 14.03.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit.b  Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art. 66 Cod penal.

În baza art.36 al.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă perioada arestării preventive de la 15.01.2010 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatei.

În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit b Cod penal.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr.398 din 5.10.2010 emis de Judecătoria Călăraşi, nr.656 din 8.04.2011 emis de Judecătoria Călăraşi, nr.105 din 5.10.2011 emis de Tribunalul Călăraşi şi emiterea unor noi forme de executare, în conformitate cu cele dispuse prin prezenta sentinţă.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale de parte vătămată a numitei S.V., respectiv de parte civilă a numitei T.M., invocată din oficiu.

Au fost respinse ca fiind introduse de persoane fără calitate de parte vătămată, respectiv de parte civilă, cererile formulate de S.V. şi T.M.

În baza art.14 şi 346 Cod pr.penală rap. la art.998 şi urm. Cod civil a fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC „B.P.” SA şi obligată inculpata la plata către aceasta a sumei de 56.136,55 lei, cu acest titlu.

În baza art.163 Cod pr.penală rap. la art.167 Cod pr.penală a fost admisă cererea formulată de partea civilă SC „B.P.” SA şi s-a dispus înfiinţarea, în limitele prevăzute de lege, de către executor, a popririi  asiguratorii, asupra veniturilor încasate de inculpată, cu titlu de pensie de la Casa de Pensii a M.A.P.N. - conform dosarului nr. 54556528.

A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 16.01.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi emis în dosarul nr.1029/P/2010, a fost trimisă în judecată inculpata U.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.215 al.1,2,3 Cod penal (două fapte) şi art.31 al.2 Cod penal rap. la art.290 Cod penal (două fapte).

S-au reţinut prin actul de sesizare al instanţei, faptele inculpatei U.T., care la datele de 30.09.2008 şi respectiv 8.10.2008, cu intenţie, a determinat şi înlesnit, prin întocmirea în fals a două adeverinţe de venit, încheierea a două contracte de credit de consum, în vederea obţinerii de către martorele T.M. şi S.V., care au acţionat fără vinovăţie, a două împrumuturi în valoare totală de 36.000 lei, prin inducerea în eroare şi prejudicierea părţii civile S.C. „B.P.”S.A.

Din declaraţiile inculpatei, ale martorilor, din adresele părţii civile, din rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică grafică, din contractele de credit de consum, din adeverinţele de venit, din fişele codebitorilor, din cererile de credit, din graficele de rambursare, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpata U.T. şi martora T.M. se cunoşteau de o perioadă de timp, astfel că la insistenţele primei, martora a fost convinsă să încheie contractul de credit de consum nr.120CUI6082740007 din 30.09.2008, cu S.C. „B.P.” S.A. Călăraşi, pe numele său, în valoare de 18.000 lei, sumă de bani care a fost ridicată de aceasta şi înmânată inculpatei, aceasta din urmă obligându-se să achite ratele şi dobânzile aferente lui.

Întrucât pentru încheierea contractului era nevoie şi de prezenţa unui codebitor inculpata a întocmit în fals adeverinţa de venit nr.9 din 24.09.2008 pe numele martorei G.A.I., studentă şi nepoata unei prietene, din care reieşea că aceasta din urmă ar fi fost salariată la S.C. „A” Com S.R.L. ,cu un salariu lunar net în cuantum de 852 lei.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică nr.57025 din 26.05.2011 a rezultat că adeverinţa de venit mai sus menţionată a fost completată de inculpată şi  semnată la rubrica „director” de aceasta.

Inculpata, fiind audiată, a recunoscut că având nevoie de bani a rugat-o pe  martora T.M. să facă un împrumut la S.C. „B.P.” S.A. Călăraşi pe numele său, ea ocupându-se în totalitate de întocmirea dosarului de credit pe numele acesteia. Totodată, a menţionat că a întocmit în fals, pe numele martorei G.A.I., adeverinţa de venit mai sus menţionată, fără ca aceasta să ştie ce acte a semnat şi pentru ce, ca de altfel şi martora T.M., care nu a ştiut de existenţa adeverinţei falsificate. Ea a mai precizat că banii astfel obţinuţi în urma încheierii contractului de credit i-a folosit în interes personal pentru acoperirea unor datorii mai vechi, luându-şi angajamentul să plătească ratele aferente.

Martora T.M. a confirmat cele precizate de inculpată şi a arătat că aceasta a încercat, în mai multe rânduri, să-i sugereze încheierea unui contract de credit pe numele său, iar suma contractată să fie folosită de ea. A mai menţionat că iniţial nu a fost de acord, însă cum inculpata s-a ocupat de toate formalităţile, la data de 30.09.2008 s-a deplasat la S.C. „B.P.”S.A. Călăraşi unde a semnat contractul de credit de consum nr. 120CUI1608274007 şi a obţinut suma de 18.000 lei pe care a înmânat-o acesteia. A mai arătat că nu a ştiut de existenţa unui codebitor în persoana martorei GA.I., pe care nu a văzut-o niciodată şi nici de adeverinţa de venit întocmită în fals şi că la sediul băncii, fiind împreună cu inculpata , aceasta i-a arătat unde să semneze, neputând vizualiza conţinutul contractului în totalitatea sa.

Martora G.A.I. a declarat că o cunoaşte pe inculpată din anul 2005, întâlnind-o de mai multe ori la domiciliul bunicii sale, P.Ghe.M. şi că în cursul lunii septembrie 2008, aceasta a rugat-o s-o ajute în sensul de a o gira la S.C. BP S.A. Călăraşi, pentru un împrumut de care avea nevoie urgent pentru fiica sa, U.I.A. A mai arătat că inculpata i-a precizat că are nevoie de o adeverinţă de la facultatea unde este studentă, după care să vină la sediul băncii pentru a semna angajamentul de girant, ceea ce a şi făcut după obţinerea ei. A mai învederat că s-a întâlnit cu inculpata la sediul băncii care ulterior a plecat motivând că trebuie să ajungă la serviciu, iar funcţionara băncii i-a cerut să prezinte actul de identitate, după care i-a solicitat să semneze  nişte documente, pe care nu le-a citit şi le-a semnat fără a şti ce reprezintă exact, considerând că sunt angajamentele de girant, despre care ştia .

A mai arătat că nu a lucrat niciodată la S.C. „A” Com S.R.L., că nu cunoaşte nimic în legătură cu această societate şi că nu ştie cine a falsificat  un astfel de document, precizând totodată că avea cunoştinţă de faptul că urma să o gireze pe inculpată şi nu pe martora T.M.

2. Numita S.V. şi inculpata se cunosc din anul 2003, iar în cursul lunii decembrie 2008, după mai multe insistenţe, inculpata a determinat-o să obţină un împrumut în numele său,de la S.C. „B.P.” S.A. Călăraşi, angajându-se să achite ratele aferente contractului de credit. În acest sens, inculpata s-a ocupat de strângerea documentelor necesare dosarului de creditare,astfel că la data de 8.10.2008, împreună cu numita S.V., pe care a adus-o cu un taxi din localitatea P., jud. A., unde se afla în acel moment, s-au deplasat la sediul S.C. „B” S.A. pentru semnarea contractului de credit de consum nr. 120CUI16082820001, în valoare de 18.000 lei, bani pe care i-a ridicat de la casieria băncii şi i-a înmânat inculpatei, în care susnumita figurează drept împrumutat.

Întrucât pentru încheierea contractului era nevoie şi de prezenţa unui codebitor inculpata a întocmit în fals adeverinţa de venit nr.13/1.10.2008 pe numele martorului U.D.A., fiul său, din care reiese că acesta ar fi fost salariat la S.C. „A” Com S.R.L., cu un salariu net în cuantum de 852 lei.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică nr.57009 din 26.05.2011 a rezultat că adeverinţa de venit a fost scrisă de inculpată.

Fiind audiată, inculpata a recunoscut că având nevoie de bani a rugat-o pe numita S.V. să facă un împrumut la S.C. „BP” S.A. Călăraşi, pe numele său, în acest sens ocupându-se în totalitate de întocmirea dosarului de credit pe numele acesteia. A mai arătat că în vederea încheierii contractului de credit sus amintit, a întocmit în fals pe numele fiului său, U.D.A., adeverinţa de venit. A mai declarat că fiul său nu a cunoscut ce acte a semnat la bancă, făcând acest lucru la rugămintea sa şi că, de asemenea, nici S.V. nu a cunoscut despre existenţa adeverinţei falsificate.

Fiind audiată, în calitate de parte vătămată, S.V. în declaraţia sa a confirmat cele arătate de inculpată, arătând că după mai multe insistenţe ale acesteia de a o gira pentru obţinerea unui împrumut de la bancă, în cele din urmă a fost de acord, aceasta promiţându-i că va achita integral ratele aferente. A mai menţionat că inculpata s-a ocupat de găsirea băncii de la care urma să fie contractat împrumutul, precum şi de întocmirea dosarului de creditare, că la data de 08.10.2008 împreună cu aceasta s-au prezentat la S.C. „B.P.” S.A., unde a semnat contractul de credit de consum, având însă convingerea că a semnat în calitate de girant. A mai arătat că pe contract a mai văzut o semnătură despre care inculpata a afirmat că aparţine fiului său U.D.A., titularul de contract, fapt ce i-a întărit încrederea în ea şi a determinat-o să nu citească îndeaproape conţinutul acestuia.

Martorul U.D.A. a arătat că în cursul anului 2008 a fost contactat de inculpată, mama sa, care l-a rugat să vină în Călăraşi, el fiind student în Bucureşti, şi să o ajute în obţinerea unui împrumut de la SC „BP” SA, unde a fost pus să semneze nişte hârtii, fără a cunoaşte despre ce era vorba.

În depoziţia sa martora L.F. a declarat că în anul 2008 avea funcţia de ofiţer de credite în cadrul S.C. „BP” S.A. Călăraşi şi că datorită perioadei lungi de timp trecută, nu-şi mai aminteşte detalii cu privire la contractele de credit încheiate pe numele T.M. şi S.V., dar că în mod cert titularii de contract şi codebitorii au fost la sediul băncii şi au semnat contractele în prezenţa sa.

În ceea ce le priveşte pe T.M. şi S.V., prin rechizitoriul parchetului, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 al.1,2 şi 3 Cod penal, apreciindu-se că acestea au acţionat fără vinovăţia prevăzută de lege, lipsind astfel latura subiectivă, sub forma intenţiei, respectiv unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Prin adresele din 11.10.2011 şi respectiv 05.11.2011, S.C. „BP” S.A. a arătat că în cazul contractului de credit de consum nr. 120CUI6082820001 având ca titular de contract pe S.V. s-au efectuat plăţi în valoare totală de 1.750 lei, iar în ceea ce priveşte contractul de credit de consum nr.120CUI6082740007, având ca titular de credit pe T.M. s-au efectuat plăţi în valoare totală de 4834 lei.

SC „BP” SA, prin adresa nr. 50.6/2575 din 6.03.2012 (filele 59-60) a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.551,88 lei în ceea ce priveşte contractul de credit de consum încheiat pe numele S.V. şi cu suma de 25.584,67 lei, în ceea ce priveşte contractul de credit de consum încheiat pe numele Toader Mihaela, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 03.03.2012 şi până la data plăţii efective. Totodată s-a solicitat înfiinţarea sechestrului sau popririi asigurătorii asupra bunurilor inculpatei, până la concurenţa sumelor mai sus menţionate, conform art. 163 Cod pr.penală.

La termenul din data de 22.03.2012, martora T.M. a depus o cerere de constituire ca parte civilă în cauză, solicitând totodată poprirea veniturilor inculpatei până la concurenţa sumei datorată ei.

La cererea instanţei, D.G.F.P. Călăraşi şi Primăria Mun. Călăraşi - Serviciul de Taxe şi Impozite au comunicat că inculpata nu figurează înregistrată cu venituri impozabile pe anii 2011 şi 2012, respectiv cu bunuri impozabile în evidenţa fiscală.

În şedinţa publică din data de 22.03.2012 instanţa, din oficiu a invocat, excepţia lipsei calităţii procesuale de parte vătămată a numitei S.V., respectiv de parte civilă  a numitei T.M.

După punerea în discuţia părţilor a excepţiilor invocate din oficiu, instanţa le-a admis pentru următoarele considerente:

Conform art. 24 Cod pr.penală persoana care a suferit prin fapta penală a inculpatului o vătămare materială, dacă participă în procesul penal, devine parte vătămată, iar dacă exercită şi acţiunea civilă, conform art. 14 al. 2 Cod pr.penală, devine parte civilă .

În speţă, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar în raport de aceste fapte s-a produs o vătămare materială, doar băncii care a acordat cele două împrumuturi, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă de cele două adeverinţe falsificate de inculpată. În ceea ce le priveşte pe S.V. şi T.M., acestea nu au fost prejudiciate prin faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauză, ci eventual în baza înţelegerii pe care au încheiat-o cu aceasta, respectiv de a contracta credite pe numele lor, pentru ea, urmând ca aceasta să achite ratele şi dobânzile aferente, având deschisă aşadar împotriva ei o acţiune civilă,separată .

Ca atare, au fost respinse ca fiind introduse de persoane fără calitate de parte vătămată, respectiv de parte civilă, cererile formulate de S.V. şi T.M.

Fiind audiată inculpata, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, aceasta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina ei, în circumstanţele descrise mai sus, recunoaştere care se coroborează cu întregul material probator administrat în cauză. Totodată ea a precizat că înţelege să se judece doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

 Din întregul material probator administrat în cauză, instanţa a apreciat că în drept, faptele inculpatei U.T., care la datele de 30.09.2008 şi respectiv 08.10.2008, cu intenţie a determinat şi înlesnit, prin întocmirea în fals a două adeverinţe de venit, încheierea a două contracte de credit de consum, în vederea obţinerii de către martorele T.M. şi S.V., care au acţionat fără vinovăţie, a două împrumuturi în valoare totală de 36.000 lei, prin inducerea în eroare şi prejudicierea părţii civile SC „BP” SA, întrunesc elementele constitutive ale  infracţiunii de  participaţie improprie la înşelăciune, prevăzută de art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art.215 al.1,2,3 Cod penal (două fapte) şi ale infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art.290 Cod penal (două fapte).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei, instanţa a avut în vedere gravitatea faptelor comise de aceasta, modalităţile concrete în care le-a săvârşit, scopul urmărit, anume acela de a face rost de bani, dar şi circumstanţele personale ale acesteia, respectiv faptul că este pensionară, are studii medii şi nici nu se află la prima încălcare a legii, ea mai fiind condamnată în repetate rânduri, atât pentru infracţiuni similare, cât şi pentru infracţiuni de înşelăciune, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională deosebită.

Faţă de faptul că inculpata a înţeles să recunoască în totalitate faptele şi să se judece doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind de acord şi cu acoperirea prejudiciului cauzat, instanţa a făcut în cauză aplicarea disp.art.3201 al.7 Cod pr.penală, reducând limitele de pedeapsă ale infracţiunilor săvârşite de inculpată, cu 1/3.

Având în vedere aceste circumstanţe, dar şi poziţia inculpatei, de recunoaştere şi regret a faptelor, pe întreg parcursului procesului penal, instanţa a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre faptele reţinute în sarcina sa.

Conform fişei de cazier judiciar s-a constatat că faptele pentru care inculpata a fost condamnată  prin prezenta sentinţă sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnată prin sentinţele penale nr.285 din 16.09.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă definitivă la data de 05.10.2010, nr. 474 din 23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.706 din 31.03.2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi nr.87 din 7.10.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.3378 din 4.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, aplicate prin prezenta sentinţă, cu pedepsele de 1 an închisoare şi de 1 an închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr.285 din 16.09.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi), cu pedepsele de 4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare (aplicate prin sentinţa penală nr.474 din 23.12.2010 pronunţată de Judecătoria Călăraşi), cu pedepsele de 7 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art. 66 Cod penal şi 1 an închisoare (aplicate prin sentinţa nr.87 din 7.10.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, modificată prin decizia penală nr.77 din 14.03.2011 a Curţii de Apel Bucureşti),inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani,după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art.66 Cod penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II şi b C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. 398 din 5.10.2010 emis de Judecătoria Călăraşi, nr.656 din 8.04.2011 emis de Judecătoria Călăraşi, nr.105 din 5.10.2011 emis de Tribunalul Călăraşi şi emiterea unor noi forme de executare, în conformitate cu cele dispuse prin prezenta sentinţă.

Soluţionând latura civilă a cauzei în baza art.14 şi 346 Cod pr.penală rap. la art. 998 şi urm. Cod civil, instanţa a admis cererea de despăgubiri civile formulată de  partea civilă S.C. „B.P.” S.A. şi a obligat inculpata la plata către aceasta a sumei de 56.136,55 lei, cu acest titlu.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere faptul că prin faptele sale ilicite, inculpata a produs, cu vinovăţie, prejudicii părţii civile, care nu au fost recuperate, existând legătură de cauzalitate între faptele comise şi prejudiciile cauzate, fiind astfel îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii sale civile delictuale.

În baza art.163 Cod pr.penală rap. la art.167 Cod pr.penală a fost admisă cererea formulată de partea civilă S.C. „B.P.” S.A. şi s-a dispus înfiinţarea, în limitele prevăzute de lege, de către executor, a popririi asiguratorii, asupra veniturilor încasate de inculpată, cu titlu de pensie de la Casa de Pensii a M.A.P.N. - conform dosarului nr.54556528, până la concurenţa sumei datorate acesteia cu titlu de despăgubiri civile.

Instanţa a apreciat că nu se poate înfiinţa şi un sechestru asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile ale inculpatei, conform solicitării părţii civile, faţă de faptul că aceasta nu deţine astfel de bunuri, aspect rezultat din relaţiile comunicate de Primăria Municipiului Călăraşi - Serviciul de Taxe şi Impozite Locale, respectiv D.G.P.F. Călăraşi.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi inculpata U.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile formulate de recurentul Ministerul Public vizează omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la solicitarea Parchetului de anulare a înscrisurilor întocmite în fals, respectiv a adeverinţelor de venit emise pe numele G.A.I. şi UDA, contractele de credit de consum încheiate pe numele T.M. şi S.V. şi fişele fiejusor/codebitor. Un alt motiv de recurs vizează obligarea inculpatei la plata dobânzii legale solicitată de partea vătămată „B.T.” S.A.

Recurenta inculpată U.T. solicită, prin recursul formulat, contopirea pedepsei de 7 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.91 din 29.02.2012 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.341/202/2012, rămasă definitivă la 20.03.2012.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, conform art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea reţine următoarele:

În faţa judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, după aducerea la cunoştinţă a prevederilor art.3201 Cod pr.penală, recurenta inculpată a solicitat aplicarea procedurii instituite de Legea 202/2011.

În baza propriului examen al probatoriului administrat în cauză în cursul urmăririi penale, instanţa de recurs reţine că, în fapt, în luna septembrie 2008, inculpata U.T., ulterior întocmirii în fals a adeverinţelor de venit nr. 9 din 24.09.2008 pe numele GA.I. şi respectiv nr.13 din 01.10.2008 pe numele U.D.A., în care se menţiona că aceştia din urmă sunt salariaţi ai SC „A” Com SRL, fiecare având un salariu de câte 852 lei, a determinat şi înlesnit, prin inducere în eroare, încheierea a două contracte de credit de către numitele S.V. şi T.M. (care au acţionat fără vinovăţie), cu partea vătămată S.C. „BP” S.A., inculpata însuşindu-şi sumele de bani astfel obţinute.

Vinovăţia inculpatei în comiterea faptelor a fost dovedită, dincolo de orice dubiu, prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile martorilor T.M., G.A.I., S.V. şi U.D.A.), menţiunile cuprinse în rapoartele întocmite în urma efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice grafice (nr.57025 şi nr.57009/2011), celelalte înscrisuri – adresele emise de partea vătămată constituită parte civilă S.C. „BP” S.A., contractele de credit de consum, adeverinţele de venit, cu care se coroborează declaraţiile inculpatei prin care a recunoscut acuzaţiile aduse.

Curtea apreciază că deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii nu a dat şi în drept o corectă încadrare juridică faptelor reţinute în sarcina inculpatei.

Astfel, se constată că cele două adeverinţe de venit, folosite în obţinerea prin inducere în eroare în mod fraudulos a celor două credite, au fost întocmite în fals de către inculpată care, aşa cum rezultă din concluziile rapoartelor de constatare tehnico ştiinţifică grafică (filele 61-69 şi respectiv 121-127 d.u.p.) le-a completat şi semnat la rubrica „director”.

Cum inculpata are calitatea de autor în raport cu cele două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prima instanţă de fond trebuia să pună în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică şi să reţină în sarcina acesteia comiterea a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 Cod penal (pentru fiecare dintre cele două adeverinţe de venit) iar nu o participaţie improprie a inculpatei la fiecare dintre aceste fapte, în concret aceasta nederulând activităţi de determinare/înlesnire/ajutare astfel cum prevăd disp.art.31 alin.2 Cod penal ci chiar acţiunea de falsificare prin contrafacerea scrierii şi a subscrierii celor două adeverinţe de venit, ca element material al laturii obiective al infracţiunii.

Sub acest aspect, Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice din participaţie improprie la două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290  Cod penal.

Din perspectiva motivelor de recurs invocate de Parchet, Curtea constată că într-adevăr prima instanţă a omis să dispună anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a celor două adeverinţe de venit în care s-a atestat în mod fals calitatea de salariaţi la SC „A” Com SRL a numiţilor U.D.A. şi G.A.I.. Constatând, aşa cum s-a arătat mai sus, că cele două adeverinţe de venit au fost falsificate de către inculpată în activitatea infracţională ce a format obiectul judecăţii în prezenta cauză, Curtea va dispune în baza art.348 Cod pr.penală anularea acestora.

Referitor la contractele de credit, Curtea constată că acestea nu sunt anulabile pentru aceea că ar fi fost încheiate printr-o acţiune de falsificare, de alterare a adevărului (asupra acestora neintervenindu-se nici prin contrafacere şi nici prin alterare, cu prilejul întocmirii lor ori ulterior) ci sunt lipsite de efecte juridice prin mijlocirea nulităţii absolute, sancţiune aplicabilă actelor juridice încheiate cu fraudă la lege.

Se socoteşte că există fraudă la lege când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte când intervine o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor, cum este cazul în speţă. Astfel, cele două convenţii (contracte de credit) au fost încheiate nu în condiţiile legii ci prin fraudarea ei, deşi contractele au fost încheiate în considerarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege, în realitatea faptică aceste condiţii nu se confirmau.

Potrivit doctrinei şi practicii juridice în materie, este de principiu că actul săvârşit în vederea unei fraude nu poate produce efectul urmărit fiind sancţionat cu nulitatea absolută.

Aşa fiind, cu privire la cele două contracte de credit nr.120CUI6082820001 şi 120CUI6082740007, Curtea va constata nulitatea absolută a acestora şi va dispune restabilirea situaţiei anterioare, respectiv restituirea prestaţiilor executate în baza celor două convenţii, adică a sumelor plătite de intimatele S.V. şi T.M.

Referitor la recursul inculpatei se constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală.

Prin decizia nr.70/2007 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie a s-a stabilit că: „Instanţele de control judiciar, nu pot dispune direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii, cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă”.

Aşa fiind, cum în cauză judecătoria nu a procedat la contopirea pedepsei rezultând din hotărârea invocată de inculpată pentru prima dată în recurs, Curtea nu poate proceda, în mod legal, la contopirea unei astfel de pedepse.

În ce priveşte solicitarea inculpatei, adresată Curţii, de a i se contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa rezultând dintr-o altă hotărâre definitivă, se reţine că inculpata are deschisă calea unei cereri distincte pentru contopirea tuturor pedepselor la care a fost condamnată definitiv, conform prevederilor art. 449 alin. (1) lit. a) Cod pr.penală.

Faţă de cele arătate, constatând că sub toate celelalte aspecte hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi împotriva sentinţei penale nr.121/2012 pronunţată de Judecătoria Călăraşi pe care o va casa în parte, în limitele şi pentru motivele anterior expuse.

În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare