Admisibilitate cerere de intervenţie în interes propriu în cadrul procedurii de verificare a legalităţii divizării.

Litigii cu profesionişti. Admisibilitate cerere de intervenţie în interes propriu în cadrul procedurii de verificare a legalităţii divizării.

Potrivit dispoziţiilor art.335 Cod procedură civilă „dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei, sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge”.

Potrivit dispoziţiilor art.243 din Legea nr.31/1990, creditorii societăţii supuse divizării pot face opoziţie în 30 de zile de la data publicării proiectului de divizare, opoziţia nu are ca efect suspendarea divizării şi nu împiedică realizarea acesteia.

Curtea observă că recurenta este creditoare a SC X, petentă în prezenta cauză, în care se verifică legalitatea divizării şi că a formulat opoziţie la divizare iar la data soluţionării cererii de verificare a legalităţii divizării opoziţia nu era soluţionată.

De asemenea, Curtea mai observă că instanţa de fond a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă, pe motiv că procedura de verificare a legalităţii divizării este necontencioasă şi că, în consecinţă, este inadmisibilă cererea de intervenţie a unei terţe persoane.

 Văzând dispoziţiile art.335 arătate mai sus, Curtea observă că în procedura necontencioasă terţa persoană poate să intervină, astfel că greşit prima instanţă a decis respingerea cererii de intervenţie ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, s-a admis recursul, s-a casat încheierea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1456 din 28.06.2013)

Constată că prin încheierea nr.22/31.01.2013 a Tribunalului Ilfov - Secţia Civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC G R SRL, a fost admisă cererea formulată de SC E S SRL în contradictoriu cu ORCTI, a fost dispusă înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii privind divizarea SC E S SRL, a fost autorizată înfiinţarea societăţilor SC E S - C C şi E SRL şi SC E L SRL, a fost dispusă înregistrarea în registrul comerţului a cuvenitelor menţiuni şi publicarea în Monitorul Oficial al României a actului modificator, precum şi a dispozitivului încheierii.

Pentru a decide astfel tribunalul a constatat că ORCTI a înaintat tribunalului cererea formulată de SC E S SRL prin care aceasta a solicitat să se constate legalitatea hotărârii asupra divizării, precum şi a actului constitutiv şi să dispună înregistrarea acesteia în registrul comerţului, precum şi a modificărilor generate de divizare, respectiv naşterea a două societăţi: SC E S - C C şi E SRL şi SC E L SRL.

Tribunalul a mai constatat că la 17.01.2013 SC G R SRL a formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând ca în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă să se dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr.2202/93/2012, având ca obiect opoziţie la divizare, precum şi cererea de intervenţie, prezenta cauză depinzând de soluţionarea opoziţiei; că, potrivit motivării din cererea de intervenţie, intervenienta este creditoare a petentei SC E S SRL cu o creanţă recunoscută de 6.405.116 lei, fiind astfel dovedit interesul acesteia în a interveni în soluţionarea cererii de divizare.

Tribunalul a reţinut că cererea de intervenţie în interes propriu a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu pe considerentul că cererea de înregistrare în registrul comerţului a menţiunilor privind divizarea petentei are un caracter necontencios şi că intervenienta nu dovedeşte existenţa unui interes contradictoriu iar opoziţia în cadrul procedurii de divizare nu împiedică realizarea divizării.

Analizând cererea de constatare a legalităţii divizării tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în Capitolul II din Titlul VI al Legii nr.31/1990 şi al art.148 alin.1 din Normele metodologice privind modul de ţinere al registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor.

În aceste condiţii a fost decisă admiterea cererii formulată de SC E S SRL.

La 21.03.2013 SC G R SRL, a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

Se susţine că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art.335 Cod procedură civilă pe temeiul cărora a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu sub motiv că procedura de divizare nu are caracter contencios şi că intervenienta nu are un interes contradictoriu cu petenta aflată în procedura de divizare.

Se mai arată că dispoziţiile art.335 Cod procedură civilă vorbeşte de „persoane care intervin” şi că în consecinţă textul arătat nu exclude ca în procedura necontencioasă persoana interesată să facă o cerere de intervenţie.

Se arată, de asemenea, că nu este întemeiat nici considerentul instanţei de fond potrivit căruia intervenienta nu ar avea un interes contradictoriu cu petenta. În realitate acest interes există deoarece recurenta este creditoare a societăţii aflată în procedura de divizare şi a formulat opoziţie la divizare, motiv pentru care a solicitat suspendarea soluţionării cererii de divizare până la soluţionarea irevocabilă a opoziţiei.

Recursul este fondat.

Este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de Curte, în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

I. Împrejurările litigiului.

Curtea observă că în cursul procedurii de verificare a legalităţii divizării SC E S SRL a fost formulată cerere de intervenţie în interes propriu de SC G R SRL prin care a solicitat suspendarea acestei proceduri pe temeiul dispoziţiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă, având în vedere că pe rolul instanţelor se află în derulare soluţionarea opoziţiei la divizare formulată de intervenientă şi că de modul de soluţionare a acestei cereri va depinde soluţia din prezenta cauză.

Intervenienta a ataşat la dosar tabelul, întocmit de SC E S SRL, al creditorilor acesteia, la poziţia 349 (fila 14) recunoscându-i-se calitatea de creditor, precum şi o captură de ecran a paginii de pe site-ul Tribunalului Ilfov din care rezultă că pe rolul instanţei arătate se află înregistrat dosarul nr.2201/93/2012 ce are ca obiect opoziţie, intimată fiind SC E S SRL.

II. Dreptul aplicabil.

Potrivit dispoziţiilor art.335 Cod procedură civilă „dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei, sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge”.

Potrivit dispoziţiilor art.243 din Legea nr.31/1990, creditorii societăţii supuse divizării pot face opoziţie în 30 de zile de la data publicării proiectului de divizare, opoziţia nu are ca efect suspendarea divizării şi nu împiedică realizarea acesteia.

III. Judecata.

Curtea observă că recurenta este creditoare a SC E S SRL, petentă în prezenta cauză, în care se verifică legalitatea divizării şi că a formulat opoziţie la divizare iar la data soluţionării cererii de verificare a legalităţii divizării opoziţia nu era soluţionată.

De asemenea, Curtea mai observă că instanţa de fond a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă, pe motiv că procedura de verificare a legalităţii divizării este necontencioasă şi că, în consecinţă, este inadmisibilă cererea de intervenţie a unei terţe persoane.

 Văzând dispoziţiile art.335 arătate mai sus, Curtea observă că în procedura necontencioasă terţa persoană poate să intervină, astfel că greşit prima instanţă a decis respingerea cererii de intervenţie ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, s-a admis recursul, s-a casat încheierea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare