Prezumţia relativă de acceptare a planului de reorganizare prevăzută de dispoziţiile art. 101 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Prezumţia de acceptare a planului devine incidentă doar în situaţia în care creditorii nu îşi exprimă o opţiune de vot, pro sau contra. Dacă s-ar accepta opinia că prin simplul fapt al plăţii acestor creanţe în termen de 30 de zile integral, s-ar considera acceptat planul de reorganizare, atunci s-ar goli de conţinut dreptul de vot al acestor creditori, aspect neavut în vedere de legiuitor, pentru că textul de lege nu interzice expres creditorului în cauză să voteze. Astfel, din moment ce un creditor şi-a exprimat votul negativ asupra planului, motivarea acestuia nu poate fi interpretată împotriva sa.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1348/Sind/29.04.2014 Tribunalul Braşov a infirmat planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator special P.G..

În temeiul art. 107 alin. 1 lit. A. c.  din Legea nr. 85/2006, a deschis procedura generală a falimentului împotriva debitoarei S.C. D. S.R.L.

În temeiul art. 107 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia.

În temeiul art.107 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006, a fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii, la data de 05.05.2014.

În temeiul art. 107 alin. 2 lit. e  din Legea nr. 85/2006, a dispus predarea către lichidator a tabelului definitiv de creanţe şi a listei creanţelor născute în cursul procedurii, în termen de 5 zile de la pronunţarea prezentei sentinţe.

În temeiul art.108 din Legea nr. 85/2006, a dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitoarei, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov, în vederea efectuării menţiunii, conform Codului de Procedură Civilă, printr-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă, precum şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţe la data de 13.06.2014.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor la data de 14.07.2014.

A fixat termenul pentru soluţionarea eventualelor contestaţii la data de 02.09.2014  şi pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor la data de 15.09.2014.

În temeiul art. 113 din Legea nr. 85/2006, a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

A stabilit termenul pentru soluţionarea eventualelor contestaţii şi pentru continuarea procedurii  la data de 02.09.2014.

În motivarea hotărârii se arată că potrivit tabelului definitiv al creanţelor debitoarei S.C. D. S.R.L. - în insolvenţă, există patru categorii de creanţe: creanţele garantate, creanţele bugetare, creanţele chirografare şi creanţele salariale (filele 113, 114, vol. 3).

Planul de reorganizare a fost acceptat de către categoria creanţelor salariale, este considerat acceptat de către categoriile creanţelor bugetare şi garantate, conform prevederilor art. 101 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006 şi este respins de categoria creanţelor chirografare (filele 3-18, vol.4).

Pentru ca judecătorul sindic să confirme planul de reorganizare, nu este însă suficientă aprobarea sa în adunarea creditorilor, ci trebuie verificată respectarea cerinţelor art. 95 din Legea nr. 85/2006, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art.101 alin.1 lit. E din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 95 alin. 1 din legea insolvenţei, „planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor.”, iar alin. 6 al aceluiaşi articol prevede că „planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:

B. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a acestora”.

Planul propus de debitoare nu conţine măsuri adecvate care să ducă la concluzia că este posibilă redresarea activităţii debitoarei şi plata creanţelor cuprinse în programul de plăţi. Astfel, deşi se arată în plan intenţia de a valorifica bunurile mobile ale debitoarei, în vederea obţinerii de resurse financiare, această intenţie nu este concretizată, neexistând nici un fel de contract încheiat de debitoare cu posibili cumpărători.

Întrucât planul de reorganizare propus de debitoare conţine exclusiv considerente teoretice de realizare, neînsoţite de măsuri practice concrete de punere în aplicare, deoarece acesta nu conţine un plan de afaceri care să prevadă sursele concrete de finanţare şi fluxurile financiare, instanţa apreciază că reorganizarea în forma actuală, solicitată de către debitoare, nu este posibilă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs debitoarea S.C. D. S.R.L. B. considerând că sunt îndeplinite condiţiile pentru confirmarea planului de reorganizare, fiind votat de 3 categorii de creditori din cele 4 categorii existente. Planul a acordat tratament corect şi echitabil potrivit art. 101 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 pentru că toate categoriile de creanţe primesc cel puţin cât primesc în plan, nici o categorie nu primeşte în plus şi nici o categorie de rang inferior nu primeşte mai mult decât ar fi primit în caz de faliment. Creditorii bugetari ale căror creanţe se achită în 30 de zile sunt consideraţi acceptanţi, iar planul respectă prevederile art. 95 din lege referitor la perspectivele de redresare, programul de plată, despăgubirile în caz de faliment, strategiile şi măsurile pentru obţinerea resurselor financiare. Greşit s-a reţinut imposibilitatea de înstrăinare a activelor în condiţiile în care două utilaje au fost vândute şi relocate. Se arată că în măsura în care pe perioada planului se va constata că activitatea curentă nu poate susţine tranşele de plată, atunci vor fi folosite sursele alternative de finanţare.

În concluziile scrise lichidatorul judiciar a arătat că planul nu a fost votat de creditorii chirografari, creditorul garantat şi cel bugetar motivat de faptul că nu este viabil. Societatea nu a desfăşurat activitate în perioada de observaţie, neînregistrând venituri şi acumulând pierderi continue, nu are personal de specialitate angajat, nu are conectare la curentul electric.

Intimata creditoare C.E. P.L.C. D. - Sucursala România prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului întrucât planul nu a fost votat de creditorii majoritari şi nici nu respectă prevederile art. 95 din lege, în sensul că nu indică perspectivele de redresare în raport cu specificul activităţii debitoarei, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitoarei.

Intimata creditoare S.C. K.C. S.R.L. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât planul conţine exclusiv considerente teoretice, neînsoţite de măsuri practice concrete de punere în aplicare.

Intimata creditoare S.C. S.C. S.R.L. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât planul nu este viabil.

Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă se constată următoarele:

Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă  vizează aspecte de fond cu privire la modalitatea de vot şi la viabilitatea planului de reorganizare.

 Cu referire la votul exprimat de creditorii garantaţi şi cei bugetari recurentul invocă greşita interpretare a dispoziţiilor art. 101 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006, apreciind că prin plata creanţei creditorilor în termen de 30 de zile, poziţia creditorilor este aceea de acceptanţi ai planului de reorganizare. Curtea apreciază că un asemenea punct de vedere nu poate fi primit întrucât această prezumţie relativă de acceptare a planului devine incidentă doar în situaţia în care creditorii nu îşi exprimă o opţiune de vot, pro sau contra. Dacă s-ar accepta opinia că prin simplul fapt al plăţii acestor creanţe în termen de 30 de zile integral, s-ar considera acceptat planul de reorganizare, atunci s-ar goli de conţinut dreptul de vot al acestor creditori, aspect neavut în vedere de legiuitor, pentru că textul de lege nu interzice expres creditorului în cauză să voteze. Astfel, din moment ce un creditor şi-a exprimat votul negativ asupra planului, motivarea acestuia nu poate fi interpretată împotriva sa.

Este evident că, strict în considerarea creanţelor care ar fi urmat să fie achitate în 30 de zile, creditorii nu aveau motive să respingă planul, însă votul exprimat nu poate fi înlăturat, faţă de argumentele referitoare la motive ce ţin de nerespectarea condiţiilor de legalitate şi admisibilitate ale planului de reorganizare, de lipsa informaţiilor privind finanţarea şi de imposibilitatea achitării creanţelor curente. În speţa de faţă, voturile creditoarei C.E. PLC reprezentând 7,5 % din totalul de creanţe, ale creditorilor chirografari reprezentând 86,73% şi al creditoarei D.G.F.P. B. reprezentând 5,52%,  vot acordat sub condiţia achitării creanţelor curente, au fost neechivoce în sensul respingerii planului, astfel că nu s-ar putea admite ca poziţia acestora să fie ignorată cu atât mai mult cu cât textul de lege instituie o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată prin implicarea şi participarea creditorilor la vot. Voturile negative exprimate de creditorii reprezentând 99,75% sunt decisive pentru îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale planului, astfel că faţă de dispoziţiile art.101 lit. A din Legea nr. 85/2006, planul a fost corect infirmat.

Faţă de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru confirmarea planului de reorganizare, aspectele legate de îndeplinirea celorlalte condiţii de viabilitate prevăzute de art. 101 lit. E sunt lipsite de relevanţă. Cu toate acestea, în mod greşit apreciază recurenta debitoare că planul de reorganizare este viabil, în condiţiile în care planul nu conţine măsurile pentru redresarea societăţii, nu indică posibilele contracte în derulare sau cele viitoare, nu prevede ipoteticele surse de finanţare, cu atât mai mult cu cât pe perioada de observaţie activitatea debitoarei a fost întreruptă, cu consecinţa acumulării de pierderi ce au mărit pasivul. Fluxul de numerar evidenţiat în anexa nr. 3 s-a bazat pe disponibilităţile de la începutul perioadei, pe veniturile din vânzarea de piese auto şi din recuperarea de creanţe. Potrivit menţiunilor din capitolul 3 din plan, debitoarea a arătat însă că disponibilităţile în sumă de 718.143,58 lei sunt afectate de garanţia în favoarea C., la fel şi bunurile mobile, astfel că sursa de finanţare propusă din aceste resurse nu este disponibilă pentru toţi creditorii şi nici dovedită cu un extras de cont. De asemenea, fluxul de numerar din recuperarea creanţelor este incertă, depinzând de emiterea şi punerea în executare a posibilelor titluri împotriva creditorilor. În consecinţă, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că planul nu respectă cerinţele prevăzute de art. 95 din Legea nr. 85/2006.

Cu privire la situaţia debitoarei în perioada de observaţie, administratorul judiciar a arătat că societatea nu a desfăşurat activitate, nu a înregistrat venituri şi a acumulat pierderi continue, nu are personal de specialitate angajat, nu are conectare la curentul electric, iar reorientarea activităţii în sensul comercializării de piese auto este imposibilă fără personal de specialitate. Propunerea de vânzare a celor 2 utilaje afectează realizarea planului de reorganizare în condiţiile în care echipamentele erau esenţiale derulării activităţii, astfel că greşit apreciază recurenta debitoare că planul de reorganizare este viabil.

 Cererea de suspendare a executării hotărârii recurate urmează a fi respinsă ca lipsită de interes faţă de soluţionarea recursului prin prezenta decizie.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă şi art. 101 din legea insolvenţei, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat şi a menţine ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare