Recurs contencios administrativ. obligatia de a face. -art.7 din ordinul m.e.c.t.s. nr.2284/2007.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGATIA DE A FACE.

-art.7 din ordinul M.E.C.T.S. nr.2284/2007.

Criticile aduse hotarârii instantei de fond prin prisma prevederilor art. 304  pct. 4 si 9 Cod procedura civila sunt neîntemeiate.

Contrar sustinerilor recurentului, nu se poate retine încalcarea de catre prima instanta a atributiilor puterii judecatoresti. Prin hotarârea pronuntata, aceasta nu a facut o evaluare a calitatii procesului de învatamânt organizat de pârâta U. S. H., ci a examinat exclusiv îndreptatirea reclamantului de a obtine eliberarea diplomei de licenta, ca urmare a promovarii examenului de licenta, sesiunea februarie 2010, conform adeverintei nr. 917/15.02.2010. Prin urmare, este nefondata sustinerea recurentului în sensul ca instanta i s-ar fi substitui exercitând atributiile ce-i revin M. E. N. în organizarea si coordonarea sistemului national de învatamant superior.

Sub aspectul motivului de recurs prevazut de art. 304 punct. 9 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca intimata pârâta U. S. H.  nu a atacat hotarârea pronuntata, astfel ca aspectele retinute de instanta de fond cu privire la îndreptatirea intimatului reclamant la emiterea diplomei si suplimentului de diploma, deci sub aspectul vizat de actiunea principala au intrat în puterea lucrului judecat si nu mai pot face obiectul analizei în recurs.

 Se constata ca, sub aspectul cererii principale, instanta de fond a stabilit în sarcina Universitatii pârâte obligativitatea emiterii diplomei si suplimentului de diploma, în considerarea faptului ca aceasta i-a eliberat reclamantului adeverinta nr. 917 din 15.02.2010 din cuprinsul careia rezulta ca este absolvent al Facultatii de Matematica si Informatica din cadrul U.  S. H. si a sustinut si promovat examenul de licenta în sesiunea februarie 2010, facându-se totodata mentiunea explicita ca aceasta adeverinta este valabila pâna la eliberarea diplomei de licenta.

Sub aspectul cererii de chemare în garantie, a constatat ca pentru a putea fi pusa în executare obligatia stabilita în sarcina universitatii, se impune obligarea ministerului de resort de a pune la dispozitia universitatii tipizatele necesare, acestuia revenindu-i competenta legala în aceasta privinta în conformitate cu art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învatamânt superior aprobat prin Ordinul MECTS nr. 2284/2007.

Contrar celor sustinute de recurent, instanta de recurs a constatat ca, prin emiterea adeverintei mentionate, reclamantului i s-a recunoscut faptul ca a urmat si absolvit cursurile Facultatii de Matematica si Informatica din cadrul U. S. H. , universitate care a creat aparenta de legalitate cu privire la organizarea si desfasurarea studiilor, astfel ca, prin raportare la aceste împrejurari, calitatea de facultate acreditata sau neacreditata produce efecte între pârât si chematul în garantie, dar nu poate fi de natura a produce efecte asupra unui absolvent al acestei forme de învatamânt, întrucât opereaza în  favoarea sa principiul aparentei de drept si al ocrotirii bunei credinte.

Decizia nr.47/CA/15.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin sentinta nr. 5168/CA din 18.09.2013 Tribunalul Bihor a respins exceptia lisei calitatii procesuale active invocata de pârâtul M.  E. C. T.  S.; a admis ca întemeiata actiunea formulata de reclamantul C. L. M.  în contradictoriu cu pârâtii U. S. H.  si M. E. C. T. S.  si, pe cale de consecinta, a obligat pe pârâta U. „S. H. " sa-i elibereze reclamantului diploma de licenta si suplimentul la diploma conform studiilor absolvite si examenului de licenta promovat în sesiunea februarie 2010, certificat prin adeverinta nr. 917/15.02.2010.

A admis în parte cererea de chemare în garantie formulata de pârâta U. S. H.  în contradictoriu cu chematul în garantie M.  E.  C.  T.  S.  si, în consecinta, a obligat pe pârâtul M. E. N., succesor al fostului M.  E. C. T. S., sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constând în diploma de licenta  si suplimentul la diploma  pentru reclamant, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Exceptia lisei calitatii procesuale a reclamantului instanta de fond a respins-o, retinând ca într-adevar  procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate implica doar institutia de învatamânt superior, MECTS si ROMIDIDAC SA, însa reclamantul  pretinde un refuz nejustificat al pârâtei  de a aproba tiparirea formularului de  diploma, întemeindu-se pe dreptul sau propriu la obtinerea  diplomei, context în care nu-si poate valorifica pretentiile decât chemând în judecata  MECTS. Reclamantul, în calitatea sa de creditor al obligatiei de a face fata de pârâta USH,  exercita o actiune subrogatorie împotriva MECTS, solicitând acestuia  aprobarea tiparii diplomei de licenta.

Pe fond, instanta de fond a retinut ca reclamantul a urmat cursurile Facultatii de  Matematica si Informatica, specializarea Informatica din cadrul Universitatii USH, cu durata de 3 ani, promotia  2009, a sustinut si promovat examenul de licenta in sesiunea februarie 2010. In urma promovarii acestui examen i s-a eliberat adeverinta nr. 917/15.02.2010. Din momentul înscrierii la facultate si pana la absolvirea acesteia, reclamantul si-a îndeplinit toate obligatiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu parata si Regulamentul privind activitatea profesionala a studentilor, in sensul ca si-a platit taxele de studii, a sustinut si promovat toate examenele, inclusiv examenul de licenta. In aceste conditii, potrivit Metodologiei organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor emisa de parata sub nr. 1405/21.05.2009, precum si art. 20 alin 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, parata era obligata sa elibereze reclamantului  actele de studii completate.

Potrivit Ordinului M. E. C. nr. 3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare si desfasurare a admiterii in ciclul de studii universitare de licenta pentru anul 2006 – 2007, admiterea in învatamântul superior se organizeaza numai in institutiile care au in structura domeniilor de studiu specializari acreditate si specializari care au obtinut autorizatie de functionare provizorie.

Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de catre universitatile care organizeaza cursuri de zi in domeniile respective si dispun de departamente specializate, ba mai mult formele de invatamant la distanta si cu frecventa redusa au functionat si functioneaza legal potrivit prevederilor art. 60 (1) din Legea invatamantului nr. 84/1995, republicata, care precizeaza faptul ca “activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme: de zi, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de institutiile de invatamant superior care au cursuri la zi”. În concluzie  U.  S. H., având invatamant de zi autorizat/acreditat, poate organiza invatamant la distanta si cu frecventa redusa.

Potrivit art. 60 (3) din Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata, “Diplomele si certificatele de studii eliberate de institutiile de invatamant superior, in conditiile legii, pentru aceeasi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita”.

 Reclamantul a fost admis sa sustina examenul de licenta in sesiunea februarie 2010, examen pe care l-a promovat. Ca atare Facultatea  de  Matematica si Informatica, din cadrul U. S. H. a recunoscut titlul de licentiat în drept, potrivit adeverintei de studiu eliberate.

Art. 361, alin 2 din Legea Educatiei publicata in Monitorul Oficial partea I, in data de 10.01.2011 prevede: “La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga legea invatamantului nr. 84/1995,…., Ordonanta Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studentilor înmatriculati la formele de invatamant la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licenta autorizate sau functioneze provizoriu sau acreditate, publicata in Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum si orice alte dispozitii contrare”.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art.18 Legea nr.554/2004 si a celor mai sus mentionate, instanta de fond a admis cererea reclamantului  si,  în consecinta, a obligat pârâta la eliberarea diplomei de licenta conform  adeverintei de studiu eliberate .

Prin cererea de chemare în garantie formulata în baza art.60 Cod procedura civila de pârâta, s-a solicitat obligarea chematului în garantie sa aprobe tiparirea formularelor tipizate, constând în diplome de licenta si suplimentele de diploma pentru reclamant în termen de 30 de zile de la pronuntarea hotarârii, sub sanctiunea prevazuta  de  art.24(2) din  Legea nr.554/2004.

Pentru tiparirea si difuzarea catre pârâta U.  „S. H." a formularelor actelor de studii de catre unitatea de specialitate desemnata de M.E.C.T.S. conform art.7 din O.M.E.CT. nr.2284/ 2007 (în speta ROMDIDAC  S.A.) este necesara  aprobarea scrisa a chematului în garantie, iar aprobarea cererilor de catre chematul în garantie nu a fost dovedita.

MECTS si-a motivat refuzul pe  faptul ca USH nu a urmat procedura de  autorizare provizorie si ulterior de acreditare conform OUG nr. 75/2005 aprobata prin Legea nr. 87/2006,  omisiune pentru care Universitatea ar fi în culpa.

Instanta de fond a retinut ca pârâta USH a fost înfiintata  si acreditata prin Legea nr. 443/2002  publicata în MO al României  nr. 491/09.07.2002,  conform art. 2, specializarea urmata de reclamant fiind acreditata pentru cursuri de zi, având în consecinta si competenta de a organiza cursuri FF si ID .

Desi, conform dispozitiilor art. 2-4 din HG nr. 366/18.04.2007, MECTS avea atributii privind evaluarea si controlul asupra USH, în perioada de monitorizare, în care reclamantul a urmat cursurile universitatii, nu au fost sesizate nereguli. Dimpotriva  specializarea urmata de reclamant la forma de învatamânt aratata, a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana în anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

Dincolo de aspectele invocate privind acreditarea anumitor specializari, instanta a retinut ca pentru aceeasi specializare, Ministerul a avizat actele de studii doar pentru o parte dintre absolventii anului 2009 , fara a aproba tot necesarul de acte tipizate fapt ce ar crea o situatie discriminatorie .

Necontestata este însa obligatia pârâtei USH  de a elibera reclamantului diploma de licenta în baza adeverintei de studiu nr.917/15.02.010,  a carei anulare sau revocare nu a fost  dispusa sau solicitata, iar acestei obligatii îi corespunde obligatia corelativa a MECTS de a aproba formularele tipizate.

Instanta de fond a retinut, asadar, ca cererea de chemare în garantie este întemeiata deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea în executare a sentintei, în conditiile în care, eliberarea de catre pârâta a diplomelor de licenta este conditionata de aprobarea tiparirii formularelor tipizate a acestor acte de catre M. E. N. în calitate de autoritate competenta si chemat în garantie, astfel ca, în temeiul dispozitiilor art. 60-63 Cod procedura civila, a admis-o.

Cererea privind aplicarea directa a dispozitiilor art.24(2) din Legea nr.554/2004 nu a fost retinuta, aceste dispozitii devenind aplicabile în cazul refuzului de executare.

Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a declarat recurs recurentul-pârât M. E. N., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei recurate ca nelegala si netemeinica.

In motivarea recursului, recurentul a aratat, în ceea ce priveste motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 Cod de procedura civila, ca sentinta recurata a fost pronuntata cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti.

Astfel, organizarea si coordonarea sistemului national de învatamânt superior sunt atributii exclusive ale M. E. N.

Având în vedere acest aspect, precizeaza ca atributiile si competentele M.E.N. - fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea si functionarea M. E. C. T. S., cu modificarile si completarile ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 cu modificarile si completarile ulterioare precum si în alte acte normative cu incidenta asupra sistemului national de învatamânt superior.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 „organizarea fiecarui ciclu de studii este de competenta institutiilor de învatamânt superior, cu aprobarea Ministerului Educatiei si Cercetarii."

Responsabilitatea gestionarii, completarii si eliberarii actelor de studii revine exclusiv institutiei de învatamânt superior.

Totodata, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolventi care au promovat examenele de licenta si au urmat o specializare la o forma de învatamânt acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu, conform legislatiei în vigoare, la momentul înscrierii în anul I de facultate.

În speta, instanta s-a substituit organismelor de certificare a calitatii studiilor universitare si a decis sa acorde diplome fara ca aceste diplome sa aiba la baza studii universitare cu parcurs firesc, la specializari autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În ceea ce priveste motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, recurentul a aratat, în esenta, ca prima instanta a ignorat prevederile legale din domeniul învatamântului superior si nu a tinut cont de faptul ca organizarea fiecarui ciclu de studii se face de catre institutia de învatamânt superior cu probarea M.E.C.T.S.

Modalitatea de acreditare si autorizare a institutiilor de învatamânt superior a fost reglementata prin Legea nr. 88/1993 si, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.

Conform prevederilor legale, formele de învatamânt cu frecventa redusa si la distanta trebuie sa parcurga procedura de evaluare academica. Astfel, formele FR si ID se organizeaza doar de acele facultati care au cursuri de zi, la disciplina respectiva.

Totodata, specializarile care sunt autorizate/acreditate se supun aprobarii prin hotarâre de guvern.

În speta, solicitarea reclamantului de a i se elibera diploma care sa ateste studii desfasurate în afara cadrului legal constituie o cerere vadit neîntemeiata având în vedere faptul ca specializarea urmata de reclamant nu a fost niciodata autorizata sau acreditata provizoriu la forma de învatamânt ID si nici mentionata în vreo hotarâre a guvernului din perioada în care reclamantul a urmat studiile.

În speta, adeverinta aflata în posesia reclamantului nu este un act de studii, ci este un act eliberat prin vointa unilaterala a Universitatii, act care nu a fost recunoscut de M.E.N.. adeverinta a fost eliberata pe baza raporturilor contractuale dintre reclamant si universitatea pârâta, în sensul executarii obligatiilor contractuale din partea institutiei. Universitatea era obligata sa prezinte instantei contractul de studii încheiat cu reclamantul conform art. 112 Cod de procedura civila.

U. S. H. nu a depus vreo dovada ca a formulat cerere de acreditare pentru învatamântul ID si nici ca s-a supus unei evaluari conform O.U.G. nr. 75/2005 si H.G. nr. 1011/2011 – forma ID pentru specializarea respectiva. Nu se regaseste ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de învatamânt ID în nici una din hotarârile în care se prevad expres si limitativ structurile institutiilor de învatamânt superior acreditate si specializarile din domeniile studiilor universitare de licenta.

 În drept, a invocat prevederile art. 299-316 Cod de procedura civila, Legea învatamântului nr. 84/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. 536/2011, Legea 1/2011, H.G.1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.

Prin întâmpinare, intimata U. S. H. a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.

In aparare, a aratat ca instanta de fond, în mod legal si temeinic a obligat MECTS la aprobarea tiparirii formularelor tipizate, constând în diploma de licenta si suplimentul la diploma pentru reclamant.

Instanta de fond, dând eficienta dispozitiilor legale în materie, (în cauza fiind aplicabile dispozitiile art.7 din Ordinul nr.2284/2007 - Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învatamânt: "Formularele actelor de studii sunt tiparite si difuzate, în conditiile legii, de catre unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta întreaga raspundere pentru aprobarea comenzilor de la institutii si pentru asigurarea securitatii tiparirii si pastrarii formularelor pana la ridicarea acestora de catre institutiile beneficiare") a admis cererea sa de chemare în garantie a M. E. N., obligând aceasta institutie publica sa-si duca la îndeplinire obligatiile legal stabilite.

Prin întâmpinare,  intimatul-reclamant C. L. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate ca legala si temeinica.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, Curtea de apel a retinut ca este nefundat, astfel ca în baza prevederilor art. 312 Cod Procedura Civila a dispus respingerea lui si mentinerea sentintei atacate în totalitate, pentru urmatoarele considerente:

Criticile aduse hotarârii instantei de fond prin prisma prevederilor art. 304  pct. 4 si 9 Cod procedura civila sunt neîntemeiate.

Contrar sustinerilor recurentului, nu se poate retine încalcarea de catre prima instanta a atributiilor puterii judecatoresti. Prin hotarârea pronuntata, aceasta nu a facut o evaluare a calitatii procesului de învatamânt organizat de pârâta U. S. H., ci a examinat exclusiv îndreptatirea reclamantului de a obtine eliberarea diplomei de licenta, ca urmare a promovarii examenului de licenta, sesiunea februarie 2010, conform adeverintei nr. 917/15.02.2010. Prin urmare, este nefondata sustinerea recurentului în sensul ca instanta i s-ar fi substitui exercitând atributiile ce-i revin M. E. N. în organizarea si coordonarea sistemului national de învatamant superior.

Sub aspectul motivului de recurs prevazut de art. 304 punct. 9 Cod procedura civila, Curtea a retinut ca intimata pârâta U. S. H.  nu a atacat hotarârea pronuntata, astfel ca aspectele retinute de instanta de fond cu privire la îndreptatirea intimatului reclamant la emiterea diplomei si suplimentului de diploma, deci sub aspectul vizat de actiunea principala au intrat în puterea lucrului judecat si nu mai pot face obiectul analizei în recurs.

 Se constata ca, sub aspectul cererii principale, instanta de fond a stabilit în sarcina Universitatii pârâte obligativitatea emiterii diplomei si suplimentului de diploma, în considerarea faptului ca aceasta i-a eliberat reclamantului adeverinta nr. 917 din 15.02.2010 din cuprinsul careia rezulta ca este absolvent al Facultatii de Matematica si Informatica din cadrul U.  S. H. si a sustinut si promovat examenul de licenta în sesiunea februarie 2010, facându-se totodata mentiunea explicita ca aceasta adeverinta este valabila pâna la eliberarea diplomei de licenta.

Sub aspectul cererii de chemare în garantie, a constatat ca pentru a putea fi pusa în executare obligatia stabilita în sarcina universitatii, se impune obligarea ministerului de resort de a pune la dispozitia universitatii tipizatele necesare, acestuia revenindu-i competenta legala în aceasta privinta în conformitate cu art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învatamânt superior aprobat prin Ordinul MECTS nr. 2284/2007.

Contrar celor sustinute de recurent, instanta de recurs a constatat ca, prin emiterea adeverintei mentionate, reclamantului i s-a recunoscut faptul ca a urmat si absolvit cursurile Facultatii de Matematica si Informatica din cadrul U. S. H. , universitate care a creat aparenta de legalitate cu privire la organizarea si desfasurarea studiilor, astfel ca, prin raportare la aceste împrejurari, calitatea de facultate acreditata sau neacreditata produce efecte între pârât si chematul în garantie, dar nu poate fi de natura a produce efecte asupra unui absolvent al acestei forme de învatamânt, întrucât opereaza în  favoarea sa principiul aparentei de drept si al ocrotirii bunei credinte.

Pentru aceste considerente, a înlaturat ca nefondate criticile aduse, a constatat ca nu sunt incidente în cauza motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 4 si 9 Cod procedura civila, întrucât instanta a  stabilit în mod corect starea de fapt, dând normelor incidente o corecta aplicare.

A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare