Suspendare a executarii.

Suspendare a executarii.

Inadmisibilitatea cererii de suspendare a executarii actului administrativ fiscal pe calea ordonantei presedintiale.

- art.581 Cod procedura civila

- art.14, 15  din Legea nr.554/2004

(CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A VIII-A  CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1698/12.09.2011)

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei sectii sub nr.36982/3/CA/2011, reclamanta C. I. L., în contradictoriu cu pârâta AGENTIA MUNICIPALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA BUCURESTI, a solicitat instantei ca pe calea ordonantei presedintiale  sa dispuna suspendarea platii sumei de 14.407 lei  pretinsa de ANOFM prin decizia nr.45/04.05.2011, pana la solutionarea cererii de chemare in judecata, înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IX-a, in dosarul nr.35228/3/2011, cu termen de judecata la 27.04.2012.

În motivarea cererii reclamanta arata ca  a fost angajata a BCR în temeiul contractului  individual de munca nr.157/15.06.2007,  în functia de specialist marketing, in cadrul Departamentului de Publicitate,  iar prin decizia nr.857/10.09.2009 BCR a dispus concedierea sa pentru desfiintarea postului,  decizie care ulterior a fost anulata prin sentinta civila nr.2850/16.03.2011  a Tribunalului Bucuresti si s-a dispus reintegrarea  in functia detinuta anterior concedierii.

Întrucât in perioada concedierii reclamanta a beneficiat de indemnizatia de somaj in conditiile prevazute de lege, pârâta a emis decizia a carei executare se solicita a fi dispusa in prezenta cauza, in scopul de a recupera indemnizatia de somaj platita in perioada mentionata, decizie pe care reclamanta a contestat-o si pe fond aceasta cerere facând obiectul  dosarului nr.35228/3/2011 al Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a.

Reclamanta considera ca  in speta sunt îndeplinite  conditiile impuse de art.581 Cod procedura civila, pentru a se putea  lua o astfel de masura provizorie de suspendare  a executarii  acestei decizii  având in vedere ca pârâta pretinde prin aceasta decizie o suma mare de bani, care trebuie sa fie platita in 15 zile de la data comunicarii actului, masura care este de natura sa-i produca acesteia o paguba iminenta, in conditiile in care reclamanta a fost nevoita sa apeleze la indemnizatia de somaj pe perioada concedierii pentru a-si putea întretine cei doi copii minori, iar prin sentinta de reintegrare, instanta a stabilit ca masura concedierii a fost dispusa in mod nelegal de catre BCR, situatie in care suma pretinsa trebuie recuperata de pârâta de la BCR si nu de la reclamanta.

În plus, caracterul vremelnic al masurii solicitate este dat de faptul ca  se solicita suspendarea executarii acestei decizii pâna la solutionarea cauzei de fond, fiind îndeplinita, de asemenea si conditia neprejudecarii fondului, întrucât prin acesta cerere nu se solicita instantei sa stabileasca cine se afla in culpa pentru plata acestei sume sau anularea deciziei contestate ca nelegala facându-se trimitere si la dispozitiile art.78 Codul muncii.

În drept au fost invocate dispozitiile art.581- 582 Cod procedura civila.

La dosar reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, întrucât prin sentinta de reintegrarea a reclamantei in functia detinuta anterior instanta a dispus si plata catre aceasta a drepturilor  salariale care i s-ar fi cuvenit de la data încetarii contractului de munca si pâna la efectiva reintegrare, perioada pentru care însa aceasta a încasat si indemnizatia de somaj, astfel ca decizia nr.45/2011 a fost legal si temeinic emisa întrucât suma pretinsa prin aceasta reprezinta indemnizatia de somaj încasata de reclamanta pentru perioada concedierii, in mod nelegal, iar nerecuperarea sumei respective ar duce la îmbogatirea fara  just temei a reclamantei.

La dosar au fost depuse actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate si copia actiunii  prin care s-a solicitat anularea acesteia.

Prin sentinta civila nr.2361/8.06.2011 a Tribunalului Bucuresti - Sectia de contencios administrativ si fiscal instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamanta C. I. L., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la SCPA C. G. ca si R. I. V. - cu sediul în Bucuresti, sector 3, în contradictoriu cu pârâta AGENTIA MUNICIPALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti. 

 Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

 La termenul de judecata din data de 08.06.2011, instanta a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii ordonantei presedintiale în raport de dispozitiile Legii nr.554/2004.

In vederea solutionarii acestei exceptii tribunalul  a retinut  ca actiunea formulata de reclamanta este întemeiata în drept si motivata in fapt  prin raportare la dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila,  care reprezinta dreptul comun aplicabil in cazul in care se impune luarea unor masuri urgente  si vremelnice  pentru pastrarea unui drept si  prevenirea producerii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Totodata,  art.14 din Legea nr.554/2004,  reglementeaza o procedura speciala prin care instanta de contencios administrativ poate dispune luare unor astfel de masuri,  in cazul contestarii unui act administrativ,  procedura care reprezentând norma speciala, are prioritate de aplicare in aceasta materie.

Desi reclamanta prin aparator a mentionat la termenul din 25.05.2011 ca temei de drept si dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004, la termenul din 08.06.2011 a precizat ca temeiul de drept  este reprezentat doar de art. 581 Cod procedura civila, fapt care de altfel reiese si din motivarea actiunii dar si din concluziile pe fond care au avut in vedere doar  îndeplinirea conditiilor  de admisibilitate prevazute dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila.

 In aceste conditii  tribunalul constata ca  pe de o parte  reclamanta nu a facut dovada ca a contestat, in conformitate cu prevederile art.7  alin.1 din Legea nr.554/2004, un act administrativ, in sensul art.2 alin.1 lit.c din acelasi act normativ, întrucât face vorbire decât de cererea de chemare in judecata vizând anularea deciziei nr. 5/2011 emisa de pârâta. Astfel, nu se poate retine ca actiunea sa ar fi admisibila pe calea contenciosului administrativ, nefiind îndeplinite conditiile impuse de art.14 alin.1  din Legea nr.554/2004 din aceasta perspectiva.

  Pe de alta parte, invocând dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila, reclamanta a exclus practic admisibilitatea actiunii sale pe calea contenciosului administrativ, întrucât conform principiul disponibilitatii  instanta nu poate schimba temeiul juridic al unei actiuni, iar in situatia in care legea speciala, cum este in speta legea nr.554/2004 reglementeaza o procedura speciala de solutionare a unei astfel de cereri, nu se poate  invoca aplicarea dreptului comun, in speta a dispozitiilor Codului de Procedura Civila, in detrimentul normelor speciale, in fata unei instante specializate in solutionarea litigiilor  de contencios administrativ. O astfel de completare cu norme de drept comun se poate face decât in masura in care legea speciala nu contine prevederi in acest sens, ori cele din dreptul comun nu sunt incompatibile  cu cele din legea special, astfel cum impune art. 28 din Legea nr.554/2004, situatie care nu se regaseste însa în speta, având in vedere conditiile diferite  impuse de cele doua articole.

Fata de aceste considerente, tribunalul a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea ca fiind inadmisibila.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta - reclamanta solicitând pentru motivele de recurs atasate la dosarul cauzei admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei civile recurate si, în consecinta, admiterea cererii de chemare în judecata astfel cum a fost formulata.

În motivarea cererii de recurs reclamanta a învederat a fost angajata a BCR în temeiul contractului individual de munca 157/15.06.2007 în functia de specialist marketing, în cadrul Departamentului de Publicitate.

 Prin decizia nr.857/10.09.2009, BCR a dispus concedierea subsemnatei pentru desfiintarea postului.

 Ulterior subsemnata am constatat decizia nr.857/10.09.2009 la Tribunalul Bucuresti, Sectia a Vlll - a conflicte de munca si asigurari sociale.

 Prin sentinta nr. 850 din 16.03.2011 a Tribunalului Bucuresti în dosarul nr.40419/3/2009, instanta de fond a admis contestatia subsemnatei si a dispus anularea deciziei de concedieri si reintegrarea subsemnatei în functia detinuta anterior concedierii.

În perioada concedierii am beneficiat de indemnizatie de somaj în conditiile prevazute de lege.

Prin decizia nr.45/04.05.2011, Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca mi-a adus la cunostinta ca subsemnata, aflata în evidenta Agentiei Locale pentru Ocuparea Fortei de Munca Sector 3, cu dosarul nr.1000427, am încasat suma de 14.407 lei fara temei legal, cu titlu de indemnizatie de somaj de 75% conform Legii nr.76/2002, încasata în perioada 05.02.2010-31.03.2011

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Bucuresti, Sectia de contencios administrativ si fiscal, subsemnata am cerut suspendarea platii sumei de 14.407 lei pretinse de ANOFM prin decizia nr.45/04.05.2011 pâna la solutionarea cererii de chemare în judecata a subsemnatei, înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a Contencios administrativ si fiscal, dosar nr.35228/3/2011, termen 27.04.2012.

Prin sentinta pronuntata, Tribunalul Bucuresti a decis respingerea cererii de ordonanta presedintiala, ca fiind inadmisibila.

Pentru pronuntarea acestei solutii, instanta de fond a retinut ca, desi initial subsemnata am mentionat ca temei de drept si dispozitiile art. 14 din Legea nr. 54/2004, ulterior am precizat ca temeiul de drept este reprezentat doar de art. 581 Cod procedura civila.

Criticam sentinta civila nr 2361/08.06.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, raportat la dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv "când hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii".

În sentinta pronuntata, instanta de fond arata ca, invocând dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila, subsemnata am exclus admisibilitatea actiunii pe calea contenciosului administrativ, întrucât conform principiului disponibilitatii instanta nu poate schimba temeiul juridic al unei actiuni.

Articolul 129 alin.4 Cod procedura civila, care statueaza rolul activ al judecatorului, permite acestuia sa puna în dezbaterea partilor orice împrejurari de fapt sau de drept ale spetei.

De asemenea, doctrina  a stabilit ca "art. 84 Cod procedura civila nu stabileste decât dreptul si, totodata obligatia instantei de a da o calificare corecta cererii".

În virtutea rolului sau activ, judecatorul nu este tinut de textul de lege indicat de parte, ci el trebuie sa aplice acel text de lege care corespunde situatiei de fapt calificata juridic de catre parte, în masura în care situatia de fapt respectiva este confirmata de probele administrate în cauza.

Asadar, calificarea juridica a situatiei de fapt si aplicarea textului de lege sunt doua operatiuni distincte, ce nu trebuie confundate, cea din urma presupunând-o pe cea dintâi.

Or, în speta dedusa judecatii instantei de fond, subsemnata am facut dovada faptului ca cererea trebuie solutionata cu celeritate, deoarece prin notificarile de la ANOFM, mi s-a adus la cunostinta ca sumele de bani pretinse trebuie sa fie achitate în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei nr.45/04.05.2011, prin care se constata ca subsemnata, aflata în evidenta Agentiei Locale pentru Ocuparea Fortei de Munca Sector 3, cu dosarul nr.1000427, am încasat suma de 14.407 lei fara temei legal, cu titlu de indemnizatie de somaj de 75% conform Legii nr.76/2002, încasata în perioada 05.02.2010-31.03.2011, datorita încadrarii în munca, conform prevederilor art.44 lit. a) din Legea nr.76/2002, dispunându-se totodata si recuperarea debitului creat.

Prin urmare, consider ca, independent de temeiul de drept invocat, câta vreme din probatoriul administrat rezulta îndeplinirea conditiilor prevazute de lege, judecatorul, manifestând un rol activ, trebuie sa aplice textul de lege corespunzator situatiei de fapt.

În drept, recurenta reclamanta, si-a întemeiat motivele de recurs pe dispozitiile Codului Muncii, art.84, 129, 304 pct.9  din Cod procedura civila.

Analizând recursul declarat în cauza  prin prisma motivelor de recurs invocate si tinând cont de prevederile art.304 indice 1 din Cod procedura civila  curtea retine ca recursul este nefondat, urmând a fi  respins ca atare.

Cu privire la cererea întemeiata pe dispozitiile art. 581 Cod procedura civila curtea retine ca în mod corect instanta de fond  a retinut  ca exceptia  inadmisibilitatii cererii este întemeiata avându-se în vedere împrejurarea ca cererea cu care reclamanta a înteles sa investeasca instanta de judecata cu o cerere care are ca obiect  suspendarea pe cale de ordonanta presedintiala a efectelor unui act administrativ.

Asadar, curtea retine ca  cererea având  ca obiect suspendarea efectelor unui act administrativ pe cale de ordonanta presedintiala nu poate fi primita în conditiile art.581 din Codul de procedura civila, fiind inadmisibila.

Astfel, hotarârea anterior amintita reprezinta un act administrativ unilateral, astfel cum aceasta notiune este definita de art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile ulterioare, a carui anulare, respectiv suspendare, pot fi solicitate numai în conditiile acestui act normativ.

Curtea retine ca cererea de ordonanta presedintiala, formulata în conditiile art. 581 din Codul de procedura civila, este inadmisibila în materia contenciosului administrativ, în conditiile în care art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004 reglementeaza o procedura speciala si derogatorie de la dreptul comun, pentru suspendarea executarii actului administrativ, în aceasta materie practica judiciara fiind unitara si constanta astfel cum  Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal s-a pronuntat în nenumarate rânduri cu privire la inadmisibilitatea suspendarii actului administrativ în conditiile art.581 din Codul de procedura civil.

În ce priveste criticile aduse de catre recurenta - reclamanta prin intermediul motivelor de recurs instanta potrivit carora instanta de fond nu a dat calificare juridica corecta a cererii de chemare în judecata potrivit art.84 din Codul de procedura civila, acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, potrivit art.129 alin.6 Cod procedura civila, în toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, iar în raport de prevederile legale mentionate anterior curtea retine ca instanta de fond s-a pronuntat asupra cererii de chemare în judecata cu care reclamanta a înteles sa învesteasca instanta de judecata, si anume suspendarea executarii unui act administrativ pe calea procedurii ordonantei presedintiale reglementata de art.581 Cod procedura civila.

În prezenta unei calificari exprese a cererii de chemare în judecata si a obiectului acesteia, suspendarea executarii unui act administrativ pe calea procedurii ordonantei presedintiale reglementata de art.581 Cod procedura civila, curtea retine ca instanta de fond a respectat întocmai principiul disponibilitatii procesului civil reglementat de art.129 alin.6 Cod procedura civila .

O alta interpretare  a calificarii cererii de chemare în judecata în privinta obiectului acestuia ar fi însemnat o nesocotire a prevederilor art.129 alin.6 Cod procedura civila, iar în aceasta situatie instanta de judecata s-ar fi transformat într-un al doilea aparator al reclamantei în detrimentul pârâtei.

Pe  de alta parte, invocând  dispozitiile art.581 alin.1 Cod procedura civila,  reclamanta  a exclus practic admisibilitatea actiunii sale pe calea contenciosului administrativ, întrucât conform principiul disponibilitatii  instanta nu poate schimba  temeiul juridic al unei actiuni,  iar in situatia in care legea speciala, cum este in speta Legea nr.554/2004 reglementeaza o procedura speciala de solutionare a unei astfel de cereri, nu se poate  invoca aplicarea dreptului comun, in speta a dispozitiilor Codului de Procedura Civila, în detrimentul  normelor speciale, in fata unei instante specializate in solutionarea litigiilor  de contencios administrativ. 

O astfel de completare  cu norme de drept comun se poate face decât in masura in care legea speciala nu contine prevederi in acest sens, ori cele din dreptul comun nu sunt incompatibile  cu cele din legea special, astfel cum impune art.28 din Legea nr.554/2004, situatie care nu se regaseste însa în speta, având in vedere conditiile diferite  impuse de cele doua articole.

Pentru aceste motive  curtea va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare