Respingerea sesizării privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei

SUSPENDAREA  EXECUTĂRII

Respingerea sesizării privind revocarea suspendării  sub supraveghere a pedepsei

Decizia penală  nr. 243/R/ din  5 martie 2012 

Dosar nr. 6492/83/2011

Curtea de Apel Oradea

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În cazul pedepsei cu închisoarea suspendată sub supraveghere fapta condamnatului de a nu se prezenta la Serviciul de probaţiune la data şi locul stabilit nu poate fi considerat de rea credinţă  atâta timp cât acesta anunţă, pe consilierul serviciului prin acte doveditoare, fără a fi prezent, că suferă de o boală de care se tratează înafara ţării. Astfel, se consideră că nu a avut o atitudine sfidătoare de natură să atragă revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

Prin sentinţa penală nr. 3 din 4 ianuarie 2012, Tribunalul Satu Mare,a admis sesizarea formulată de către Compartimentul de executări penale din cadrul Tribunalului Satu Mare şi, în consecinţă, în baza art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicata condamnatului M.V.M., prin sentinţa penală nr. 63/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 2925/83/2008, definitivă prin decizia penală nr. 16/A/25.02.2011 a Curţii de Apel Oradea şi drept consecinţă a dispus executarea în întregime a pedepsei în regim de detenţie.

În baza art.71 Cod penal i s-a interzis condamnatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare, a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea av. A.A., conform delegaţiei nr. 1141/2011.

A reţinut tribunalul că, prin contestaţia la executare formulata de către Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Satu Mare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 03.08.2011, sub dosar cu nr. de mai sus, s-a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere acordată condamnatului M.V.M., reţinându-se că potrivit informării comunicate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, condamnatul nu a respectat măsurile de supraveghere dispuse de instanţă prin sentinţa de condamnare nr. 63/17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 2925/83/2008, definitivă prin decizia penală  nr. 16/A/25.02.2011 a Curţii de Apel Oradea.

Trecând la soluţionarea contestaţiei la executare prin prisma normelor juridice în vigoare, a informării prealabile comunicate de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, precum şi a dispoziţiilor sentinţei penale de condamnare nr. 63/17.03.2010 a Tribunalului Satu Mare, tribunalul a apreciat că  în speţă se impune revocarea suspendării sub supraveghere, pentru următoarele raţiuni :

Prin sentinţa penală nr. 63/17 martie 2010 a Tribunalului Satu Mare, pronunţată în dosar nr. 2925/83/2008, rămasă definitivă la data de 22.03.2011 prin decizia penală nr. 16/A/25.02.2011 a Curţii de Apel Oradea, inculpatul M.V.M. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 Cod penal, raportat la art. 1 lit. g şi art. 6 lit. din Legea nr.  78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Totodată, instanţa a stabilit în sarcina inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1 şi 3 Cod penal şi anume: să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

La data de 22.03.2011 Curtea de Apel Oradea a comunicat Tribunalului Satu Mare-Compartimentul executări penale, extrasul deciziei penale nr.16/A/25.02.2011, prin care s-a menţinut sentinţa primei instanţe, cu menţiunea rămânerii definitive, anexată fiind şi dovada de primire şi procesul verbal de predare a comunicării deciziei penale mai sus amintite privind pe condamnat.

În conformitate cu prevederile art. 420 corob. cu prevederile art. 359 alin. 3 Cod procedură penală, hotărârea definitivă a fost comunicată de către instanţa de executare Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare precum şi Postului de Poliţie Vama unde are domiciliul condamnatul.

Persoana condamnată a fost luată în evidenţa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare la data de 23.03.2011.

La prima întrevedere stabilită pentru data de 01.04.2011, la sediul serviciului s-a prezentat fiica condamnatului M.M.R., care a precizat că tatăl său se află la tratament în SUA (Oraşul Chicago) pentru diabet, învederând totodată că va aduce ulterior documente justificative şi că  tatăl ei va reveni în România în vara anului 2011.

Întrucât timp de aproximativ două luni nu au fost depuse la dosar acte medicale doveditoare şi consilierul de probaţiune responsabil de caz nu a fost contactat de persoana în cauză s-a procedat la trimiterea unei notificări în data de 30.05.2011 căreia  condamnatul nu i-a dat curs.

În data de 08.06.2011 reprezentanţii Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare au efectuat o vizită la domiciliul condamnatului, nimeni însă nu a răspuns chemărilor consilierului de probaţiune, deşi potrivit constatărilor sale, la domiciliu se aflau mai multe persoane.

În scopul punerii în executare a dispoziţiilor sentinţei penale, Serviciul de probaţiune a apelat şi la ajutorul Poliţiei Vama, prin adresa din data de 17.06.2011, care în urma verificărilor întreprinse a comunicat că inculpatul nu se află la domiciliu fiind plecat de circa 30 zile în Anglia.

Ulterior, în data de 11.07.2011 consilierul de probaţiune responsabil de caz a avut o scurtă întâlnire cu persoana supravegheată, aceasta prezentându-se inopinat la sediul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare în timpul derulării unui interviu cu un alt inculpat, ocazie cu care s-a convenit o nouă întrevedere pentru data de 13.07.2011.

În data de 13.07.2011 fiica persoanei supravegheate a anunţat telefonic faptul că tatăl său a părăsit ţara urmând ca ea să ofere consilierului responsabil de caz acte doveditoare despre starea de sănătate a acestuia.

Întrucât nici ulterior acestei date, persoana supravegheată sau aparţinătorii săi nu au depus documente medicale care s-a confirme starea grava de sănătate invocată in justificarea neprezentării la întrevederile stabilite, la data de 03.08.2011 a fost înregistrată pe rolul instanţei prezenta contestaţie sub numărul de mai sus.

Abia ulterior sesizării instanţei de judecata cu solicitarea de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, condamnatul a comunicat in scris autorităţilor judiciare copii ale unor acte medicale care atestă diagnosticul de diabet tip 1 insulino dependent, precum si programări pentru examinări medicale de specialitate la clinici din străinătate, respectiv Londra si Chicago( filele 29, 45-47).

În raport de situaţia faptică, tribunalul a constatat că, deşi cunoştea de la data comunicării  hotărârii definitive de condamnare masurile si obligaţiile stabilite în sarcina sa, condamnatul, cu rea-credinţă nu s-a prezentat la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare în vederea începerii supravegherii sale si respectiv respectării masurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare pe durata termenului de încercare.

În baza considerentelor expuse, tribunalul a apreciat că, în speţă, se impune revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, context in care s-a procedat la admiterea sesizării, potrivit celor mai sus arătate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea ei,  în sensul de a se respinge sesizarea biroului de executări penale, având în vedere faptul că nu s-a sustras cu rea-credinţă îndeplinirii obligaţiilor ce i-au fost stabilite în sarcină.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385/6 şi art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea a constatat  că aceasta este netemeinică şi nelegală, în speţă fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/2 Cod procedură penală.

Astfel, tribunalul a reţinut în mod corect că recurentul condamnat a fost luat în evidenţă de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare în data de 23 martie 2011, ca urmare a faptului că a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Aşa cum rezultă din sesizarea acestui serviciu (fila 2 din dosarul instanţei de fond), prima întrevedere cu recurentul condamnat a fost fixată pentru data de 1 aprilie 2011, dată la care la sediul serviciului s-a prezentat fiica recurentului condamnat, numita M.M.R., care a precizat că tatăl său este în SUA, pentru un tratament medical întrucât suferă de diabet şi că va reveni în ţară în vara anului 2011.

Deoarece fiica recurent nu s-a prezentat la serviciul de probaţiune pentru a depune acte medicale justificative, consilierul de probaţiune responsabil de caz a trimis în data de 30 mai 2011 o notificare căreia recurentul condamnat nu i-a dat curs, iar în data de 8 iunie 2011 consilierul a efectuat şi o vizită inopinată la domiciliul recurentului condamnat unde nimeni nu a răspuns solicitărilor sale deşi, potrivit acestuia, la domiciliu se aflau una sau mai multe persoane.

Tot la solicitarea serviciului de probaţiune, Poliţia Vama, jud. Satu Mare, a comunicat în data de 17 iunie 2011 că, aşa cum rezultă din verificările efectuate, condamnatul recurent nu este la domiciliu, fiind plecat de aproximativ o lună în Marea Britanie.

În data de 11 iulie 2011, condamnatul recurent s-a prezentat personal la sediul serviciului de probaţiune şi cum consilierul responsabil de caz desfăşura un interviu cu un inculpat, au convenit ca recurentul să se prezinte într-o altă zi, respectiv în data de 13 iulie 2011. Condamnatul recurent nu s-a prezentat la data fixată la serviciul de probaţiune, dar fiica acestuia a anunţat telefonic faptul că tatăl său a părăsit ţara, promiţând că va depune acte doveditoare privind starea de sănătate a acestuia, promisiune pe care însă nu a onorat-o.

Acestea sunt condiţiile în care serviciul de probaţiune a sesizat biroul de executări penale în vederea formulării contestaţiei la executare având ca obiect revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Este de precizat că, potrivit art. 447 Cod procedură penală, rap. la art. 9 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în cazul nerespectării de către un condamnat a măsurilor de supraveghere ce i-au fost impuse în sarcină în cazul aplicării unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, judecătorul delegat la compartimentul de executări penale, la propunerea consilierului serviciului de probaţiune, sesizează instanţa care a judecat în primă instanţă infracţiunea, în vederea revocării suspendării, dispoziţii care au fost respectate în cauză.

De asemenea, potrivit art. 86/4 alin. 2 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se revocă dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă.

Or, în speţă, sub acest aspect, aşa cum rezultă din actele de la dosar,  la prima întrevedere fixată de serviciul de probaţiune s-a prezentat fiica condamnatului recurent care, în declaraţia dată (fila 7 din dosarul instanţei de fond) a arătat că tatăl său este plecat în SUA pentru efectuarea unui tratament.

De asemenea, aşa cum se arată şi în sesizarea serviciului de probaţiune, în data de 11 iulie 2011, condamnatul s-a prezentat la serviciul de probaţiune dar, întrucât consilierul de probaţiune responsabil de caz era ocupat, s-a convenit reprogramarea întrevederii în data şi la ora dorite de către condamnat, respectiv în 13 iulie 2011 ora 10,00 dată la care într-adevăr, din nou condamnatul nu s-a prezentat, dar consilierul de probaţiune a fost din nou anunţat de fiica condamnatului recurent că acesta este plecat din ţară, tot datorită stării sale de sănătate, în vederea efectuării unor tratamente medicale.

La dosarul instanţei de fond condamnatul recurent a depus două acte medicale, unul eliberat de Cabinetul medical Woodgrange – Universitatea din Londra, UK, iar celălalt de dr. I.C. din Chicago, USA, din care rezultă că  are probleme de sănătate, suferind de un diabet greu de controlat şi fiind candidat pentru un transplant pancreatic.

Aşa cum s-a arătat mai sus, pentru a se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: neîndeplinirea măsurilor de supraveghere şi reaua-credinţă.

În speţă, într-adevăr, consilierul de probaţiune nu a reuşit să-i comunice condamnatului recurent programul de supraveghere elaborat, dar curtea a apreciat  că acest lucru nu s-a datorat relei-credinţe a acestuia.

În opinia curţii atitudinea condamnatului recurent, chiar dacă criticabilă într-o anumită măsură, nu poate fi catalogată drept rea-credinţă, având în vedere actele medicale depuse la dosarul instanţei de fond, care fac dovada faptului că într-adevăr, acesta suferă de o afecţiune medicală gravă.

Faptul că fiica acestuia s-a prezentat la serviciul de probaţiune, respectiv că l-a anunţat pe consilierul responsabil de caz că tatăl său nu se poate prezenta pentru termenul fixat ulterior prezentării acestuia la acest serviciu, demonstrează totuşi că recurentul condamnat nu a manifestat  o atitudine sfidătoare, o greşeală  fiind  însă  faptul  că, într-adevăr, nu a prezentat serviciului de probaţiune actele medicale pe care le-a depus la dosarul instanţei de fond.

Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat, nu se poate reaua-credinţă a condamnatului recurent în neîndeplinirea obligaţiilor ce i-au fost impuse în sarcină, condiţii în care curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 86/4 Cod penal pentru a se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel fiind, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, curtea a admis recursul  declarat de către condamnat, a casat sentinţa atacată în sensul că s-a respins sesizarea compartimentului de executări penale al Tribunalului Satu Mare.

În raport de dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas  în sarcina statului urmând ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare