Recurs litigii cu profesionişti. anulare hotărâre aga de revocare a administratorului. nelegalitate pentru neluarea hotărârii cu votul tuturor asociaţilor.

Decizie 9 din 25.04.2013


SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. ANULARE HOTĂRÂRE AGA DE REVOCARE A ADMINISTRATORULUI. NELEGALITATE PENTRU NELUAREA HOTĂRÂRII CU VOTUL TUTUROR ASOCIAŢILOR.

art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990;

art.192 din Legea nr.31/1990.

 

Decizia nr.9/C/25.04.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr.347/COM din 29 octombrie 2012 Tribunalul Satu Mare  a respins acţiunea comercială, având ca obiect anulare hotărâre Adunare Generală a Asociaţilor, formulată de reclamantul P. A.  R. , în contradictoriu cu pârâta SC T.  I. SRL S.  M. , ca neîntemeiată şi a respins şi  cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că prin hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor a SC T.  I.  SRL din data de 11.07.2011 s-a hotărât că asociaţii cu drept de vot au hotărât în unanimitate revocarea reclamantului P. A. R. din funcţia de administrator(f.8).

Instanţa a reţinut şi că potrivit contractului de societate pârâta SC T. I. SRL are doi asociaţi, respectiv C.  T.  S. şi reclamantul P. A.  R., asociaţii având fiecare câte 10 părţi sociale, din cele 20 de părţi sociale, de administrarea societăţii ocupându-se ambii asociaţi(f.51-55).

În data de 12.06.2008 reclamantul P. A.  R., deşi avea calitatea de asociat şi administrator al pârâtei SC T. I.  SRL, a cărui obiect principal de activitate efectuarea de inspecţii ITP, a devenit asociat şi administrator al SC E. R.  SRL, societate comercială care avea acelaşi obiect de activitate ca şi pârâta din prezenta cauză.

Ulterior, după dobândirea calităţii de asociat – administrator al SC E. R. SRL, reclamantul P. A.  R. a convocat adunarea generală a asociaţilor SC T. I. SRL pentru a se discuta propunerea sa de concediere sau reziliere a contractelor de muncă a tuturor angajaţilor pârâtei(f.28).

Totodată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul P. A.  R. a comunicat Registrului Auto Român prin care solicita să nu mai autorizeze staţia de ITP ce aparţinea pârâtei SC T.  I. SRL şi în urma acestei adrese pârâta nu a mai fost autorizată să presteze obiectul său principal de activitate.

În aceste condiţii, asociatul C. T. S.  a convocat adunarea generală a asociaţilor şi a adoptat Hotărârea Generală a Asociaţilor a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.

În drept, instanţa a reţinut că potrivit art. 192 alin.1 din Legea nr.31/1990 în cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată adunarea generală a asociaţilor decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.

Aşadar, regula instituită de legiuitor este că în cazul hotărârilor generale a asociaţilor societăţilor cu răspundere limitată acestea trebuie adoptate cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale.

Însă potrivit art.197 din Legea nr.31/1990  „ (1) Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

(2) Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

(3) Dispoziţiile art. 75, 76, 77 alin. (1) şi 79 se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.”

Conform art.79 alin. 1 din Legea nr.31/1990  „ Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune.”

Din interpretarea coroborată a textelor de lege menţionate anterior, instanţa a reţinut că deşi art.192 din Legea nr.31/1990 prevede regula dublei majorităţi la adoptarea hotărârilor Adunărilor Asociaţilor din cadrul societăţilor cu răspundere limitată, aşa cum a susţinut reclamantul, totuşi art.197 alin.3, din acelaşi act normativ, instituie o excepţie de la această regulă generală, respectiv situaţia în care un asociat are interese contrare societăţii comerciale.

Astfel, prin menţionarea expresă de către legiuitor că dispoziţiile art.79 sunt  aplicabile şi în cazul funcţionării şi societăţilor cu răspundere limitată s-a reglementat şi situaţia în care un asociat are interese contrare societăţii comerciale, statuându-se o excepţie de la regula dublei majorităţi a asociaţilor şi a părţilor sociale.

 În opinia tribunalului, în prezenta cauză, în situaţia în situaţia în care adunarea generală a asociaţilor are pe ordinea de zi revocarea  unui administrator care este în acelaşi timp şi asociat al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată este asimilată cu ipoteza în care persoana se află în contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere şi voturile administratorului asociat. Opinia contrară nu poate fi reţinută întrucât ar exista astfel posibilitatea ca administratorul asociat să poată bloca discreţionar votarea revocării sale, atrăgând dificultăţi în funcţionarea societăţii, lucru care nu poate fi acceptat.

Cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză, instanţa a reţinut că  din actele şi lucrările dosarului se poate reţine că P. A.  R. are interese contrare pârâtei SC T.  I. SRL, fiind asociat şi administrator al unei societăţi comerciale concurente, dar prin acţiunile sale a pune în pericol inclusiv existenţa pârâtei în condiţiile în care prin actele sale a împiedicat-o să obţină reautorizarea staţiei ITP şi a convocat adunarea generală a asociaţilor pentru a se discuta  concedierea tuturor asociaţilor.

Or, o societate comercială care, din cauza acţiunii unui administrator, care este în acelaşi timp şi asociat, nu mai obţine autorizaţia de la autorităţile competente, act necesar, nu-şi mai poate desfăşura obiectul de activitate  are periclitată însăşi existenţa şi are interese contrare celui care o împiedică, prin acţiunile sale, să-şi desfăşoare activitatea curentă. În consecinţă, se poate reţine, fără dubiu, că la data adoptării hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor a cărei anulare se cere în prezenta cauză, reclamantul P. A.  R. avea interese contrare societăţii pârâte.

Instanţa nu a putut reţine susţinerea reclamantului P. A.  R. în sensul că a avut acordul celuilalt asociat, C. T. S. , pentru a fi, în acelaşi timp asociat şi în SC E. R.  SRL.  Din actul adiţional din data de 19.12.2005 rezultă că, după asocierea reclamantului în societatea pârâtă, P. A.  R. şi C.  T. S.  au cesionat părţile sociale către al treilea asociat al SC E. R.  SRL(f.26). Reclamantul a redevenit asociat şi administrator al SC E. R.  SRL în data de 12.06.2008 aşa cum rezultă din actul adiţional depus la fila 27 dosar. În aceste condiţii, în opinia instanţei nu se poate reţine, aşa cum neîntemeiat susţine reclamantul, că a avut acordul lui C. S. pentru a dobândi calitatea de asociat la o societate comercială concurentă.

Susţinerea reclamantului privitoare la faptul că în speţă nu a fost respectată dubla majoritate la care se referă art. 192 alin. 1 din Legea nr.31/1990, care statuează că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afara de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel, şi că neîntrunirea majorităţii prevăzute de lege fiind sancţionată cu nulitatea nu este întemeiată în condiţiile în care asociatul P. A.  R. avea interese contrare dubla majoritate se stabileşte fără a fi avute în vedere părţile sociale ale acestui asociat şi persoana acestui asociat.

În consecinţă, faţă de cele expuse anterior, instanţa, având în vedere dispoziţiile art.192, art.197 alin.3 şi 79 alin.1 din  Legea nr.31/1990, constatând că reclamantul avea interese contrare la adoptarea hotărârii Adunării Asociaţilor a cărei anulare o cere, a respins acţiunea comercială promovată de reclamantul P. A.  R. în contradictoriu cu pârâta SC T.  I.  SRL, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei de a i se acorda cheltuieli de judecată, instanţa a reţinut că potrivit art.274 alin.1 C.p.c. „ Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Instanţa a constatat faptul că reclamantul a căzut în pretenţii iar pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată însă nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să ateste efectuarea de cheltuieli de judecată care să privească prezentul proces, taxele de timbru care au fost achitate în prezentul dosar priveau cererea reconvenţională la care a renunţat ulterior şi nu pot fi restituite.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, legal timbrat a declarat recurs reclamantul P. A.  R., solicitând instanţei admiterea recursului, modificarea in tot a sentinţei civile recurate,în sensul admiterii acţiunii iniţiale, anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor S.C. T. I.  S.R.L. S. M.  nr. 5/11.07.2011, cu cheltuieli de judecată în fond şi recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că, prin sentinţa civila recurată instanţa de fond a respins acţiunea, fără a acorda cheltuieli de judecată reţinând în esenţa următoarele: „prin menţionarea expresa de către legiuitor că dispoziţiile art. 79 sunt aplicabile şi în cazul funcţionarii societăţilor cu răspundere limitată, s-a reglementat şi situaţia în care un asociat are interese contrare societăţii comerciale, statuându-se o excepţie de la regula dublei majorităţi a asociaţilor şi a părţilor sociale. În opinia tribunalului, în prezenta cauză, în situaţia în care adunarea generală a asociaţilor are pe ordinea de zi revocarea unui administrator care este în acelaşi timp şi asociat al unei societăţi comerciale cu răspundere limitata este asimilata cu ipoteza în care persoana aflata în contrarietate de interese cu societatea , iar cvorumul cerut trebuie calculat fără a fi avute în vedere şi voturile administratorului asociat. Opinia contrară nu poate fi reţinuta întrucât ar exista astfel posibilitatea ca administratorul asociat să poată bloca discreţionar votarea revocării sale, atrăgând dificultăţi în funcţionarea societăţii, lucru care nu poate fi acceptat. "

Apreciază că raţionamentul instanţei de fond este în contradicţie cu normele legale care reglementează funcţionarea societăţii cu răspundere limitata (Legea 31/1990) II.) Starea de fapt expusă în fata instanţei de fond, şi necontestată de intimata este următoarea: intimata, S.C. T. I.  S.R.L. S. M.  este persoana juridica română organizata sub forma societăţii cu răspundere limitata şi are ca asociaţi, recurentul şi pe d-nul C. T. S. , ambii deţinând 50% din capitalul social. Societatea are 2 administratori, recurentul şi d-nul C. T. S. . La data de 11.07.2011 are loc Adunarea Generala a Asociaţilor, la sediul social al societăţii, adunare convocata de administratorul C. T. S. , cu un singur punct pe ordinea de zi: revocarea recurentului din funcţia de administrator.

La adunarea generală a asociaţilor participa ambii asociaţi, d-nul C. T. S. votând pentru revocarea recurentului din funcţia de administrator, iar recurentul votând împotriva. Faptele sunt consemnate în Procesul Verbal al Adunării Generale întocmit de recurent şi comunicat celuilalt asociat, prin poştă, cu confirmare de primire. Cu toate acestea, asociatul C. T. S. întocmeşte Procesul Verbal al Adunării Generale nr. 23/11.07.2011 precum si Hotărârea nr. 5/11.07.2011 prin care, Adunarea Generala a Asociaţilor hotărăşte revocarea sa din funcţia de administrator. Atât procesul verbal cât şi hotărârea sunt semnate doar de asociatul C. T. S.

Principiile şi Temeiurile de drept incidente în speţă, din punctul de vedere al recurentului sunt următoarele:

Pentru adoptarea oricărei hotărâri de către adunarea generala a asociaţilor, în cazul societăţilor cu răspundere limitata, este necesara întrunirea cumulativa a doua majorităţi absolute: majoritatea de persoane si majoritatea de capitaluri (art. 192 alin.1 Legea nr.31/1990). Aceasta este regula generală, care suporta o singura excepţie: în afara de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. Actul Constitutiv al societăţii T.  I.  prin art. 11 alin. 3 (Contractul de Societate) reia prevederile legale, menţinând necesitatea existentei celor 2 majorităţi absolute: majoritatea de persoane si majoritatea de capitaluri.

Legea societăţilor comerciale prevede ca regulă specială, în cazul modificării actelor constitutive, suplimentar faţă de regula generala, necesitatea ca toţi asociaţii să fie de acord cu modificările propuse, nemodificând cerinţa majorităţii absolute de capitaluri (art. 192 alin2 Legea nr.31/1990). Astfel, pentru modificarea actelor constitutive, (revocarea administratorului intrând în aceasta categorie) este necesara o hotărâre a Adunării Generale care să fie luată cu unanimitate de persoane şi majoritate absoluta de capitaluri.

Art. 192 alin. 2 prevede 2 derogări posibile de la cerinţa unanimităţii de persoane: „în afara de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel". În actul constitutiv nu exista o prevedere contrară, în discuţie rămânând doar existenta unei prevederi legale. In cuprinsul procesului verbal al adunării generale, d-nul C. T.  S.  invoca existenţa unei prevederi legale contrare respectiv situaţia reglementată de art. 79 alin.1 din Legea nr.31/1990. Nu ne aflăm în situaţia reglementata de art.79 alin.1, nu exista pentru operaţiunea juridica propusa adunării generale - revocarea sa din funcţie - nu există interese contrare între recurent şi societatea T.  I.  Faptul că deţine funcţia de administrator în societatea E. R. , nu face ca, din punct de vedere juridic operaţiunea propusa adunării generale sa fie susceptibila de abordare diferita în funcţie de interesele sale sau ale societăţii T. I. 

Ar fi fost aplicabilă aceasta prevedere legala dacă, actul supus aprobării Adunării Generale a T. I.  ar fi un ipotetic act juridic (ex. contract de vânzare cumpărare ) între cele 2 societăţi sau între societatea T.  şi recurentul personal. Atunci şi doar atunci ar exista interese contrare care să justifice aplicarea art.79. alin.1. C. T.  S.  din momentul convocării AGA, excede normelor legale şi statutare, interesul societăţii născându-se ulterior adoptării hotărârii adunării generale. În aceste condiţii, este evident că, lipsind recurentul de dreptul de vot în adunarea generală, prin hotărârea AGA atacată, interesul asociatului C.  se transforma în interesul societăţii, însă doar ulterior adoptării hotărârii. La momentul desfăşurării adunării generale existau doar interesele contrare ale celor doi asociaţi. În aceeaşi ordine de idei, dacă legiuitorul ar fi apreciat că asociatul administrator nu are drept de vot în cadrul adunării generale având ca obiect revocarea sa din funcţia de administrator, ar fi cuprins-o în mod expres sub forma unei norme juridice, în cadrul Legii 31/1990. Nu există o astfel de normă juridica, iar situaţia speţei nu este aplicabilă prevederilor art.79 din lege, contrarietatea de interese existând doar între asociaţi şi nicidecum între asociat şi societate, interesul societăţii nefiind conturat la momentul desfăşurării adunării AGA.

Revenind la argumentaţia juridica, a arătat instanţei de recurs că, dacă legiuitorul a instituit o excepţie de la regula unanimităţii de persoane pentru hotărârile AGA privind modificarea actelor constitutive, excepţie reglementată de art.79 din lege, aceasta nu a instituit nici o excepţie cu privire la necesitatea existentei majorităţii absolute de capitaluri. În prezenta speţa, hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, nu întruneşte condiţia majorităţii absolute de capitaluri, fiind anulabilă sub acest aspect.

De asemenea, caracterul mixt al societăţii cu răspundere limitata (societate de persoane şi societate de capitaluri) conferit de prevederile Legii nr.31/1990, şi de caracterul intuitu personae al relaţiilor dintre asociaţii în societatea cu răspundere limitata. Argumentul instanţei de fond, conform căruia „un asociat poate bloca discreţionar votarea în AGA a revocării sale din funcţia de administrator, atrage dificultăţi în funcţionarea societăţii, lucru care nu poate fi acceptat" este parţial corect, însă soluţia legiuitorului prevăzută expres în actul normativ de reglementare (Legea nr.31/1990) nu este adoptarea hotărârii AGA fără îndeplinirea condiţiei majorităţii absolute de capitaluri, ci este dizolvarea societăţii (art. 227 alin.1 lit.e Legea 31/1990).

Pentru validitatea hotărârii adunării generale este necesara întrunirea cel puţin a dublei majorităţi absolute: de persoane şi de capitaluri. Pentru modificarea actelor constitutive este necesară unanimitatea de persoane şi majoritatea absolută de capitaluri. Aceste condiţii de validitate a Hotărârii Adunării Generale nu sunt respectate de actul a cărui anulare a solicitat-o în faţa instanţei de fond în cadrul prezentului dosar.

În drept au fost invocate prevederile. art.304, pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinare SC”T. I. ”SRL, a solicitat instanţei respingerea recursului formulat ca neîntemeiat şi menţinerea Sentinţei Civile atacate, ca temeinică şi legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecat.

A arătat în fapt, că prin hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor a SC T.  I. SRL din data de 11.07.2011 asociaţii cu drept de vot au hotărât in unanimitate revocarea recurentului P. A.  R. din funcţia de administrator. Potrivit contractului de societate, societatea comercială T.  I.  SRL are doi asociaţi respectiv domnul C. T.  S.  şi domnul P. A.  R., asociaţii având fiecare câte 10 părţi sociale, din cele 20 de părţi. Fiecare dintre asociaţi se ocupa de administrarea societăţii având calitatea de administratori. În data de 12.06.2008 recurentul P. A.  R. deşi avea calitatea de asociat şi administrator al SC T.  I.  SRL, al cărui obiect principal de activitate este efectuarea de inspecţii ITP, a devenit asociat şi administrator al SC E. R. SRL, societate comercială care are acelaşi obiect de activitate ca şi societatea comercială T.  I.  SRL.

Ulterior, după dobândirea calităţii de asociat administrator al SC E. R. , dl. P. A.  R. a convocat adunarea generală a asociaţilor SC T.  I. SRL pentru a discuta propunerea sa de concediere sau reziliere a contractelor de munca a tuturor angajaţilor acesteia din urmă. Totodată dl. P. A.  R. a solicitat în scris Registrului Auto Roman să nu mai autorizeze staţia ITP care aparţine SC T. I. SRL. Este evident faptul domnul P. A.  R. la data adoptării hotărârii AGA a cărei anulare se cere în prezentul recurs a avut şi are în continuare interese contrare societăţii intimate .

În consecinţă, instanţa de fond apreciază în mod corect faptul că recurentul avea interese contrare la adoptarea hotărârii AGA a cărei anulare a fost cerută şi respinge în mod justificat ca neîntemeiată acţiunea comercială a acestuia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 312 alin.  1 Cod procedură civilă, art. 197 alin. 2 si art. 79 alin. 1 din Legea 31/1990 republicată şi modificată.

 Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, a reţinut că este fondat,  în baza prevederilor art.304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă dispunând admiterea lui  şi modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, pentru următoarele considerente:

Potrivit contractului de societate al societăţii pârâte SC”T.  I. „SRL, societate care are doi asociaţi cu cote egale de participare la capitalul social de câte 50% fiecare, respectiv reclamantul şi C. T.  S. , ambii asociaţi deţinând şi calitatea de administratori, stabilită prin contractul de societate.

La data de 11.07.2011 s-a convocat la sediul societăţii adunarea generală a asociaţilor, pe ordinea de zi figurând ca punct de discuţie revocarea din funcţia de administrator a reclamantului.

La data şi ora fixată pentru ţinerea şedinţei s-au prezentat ambii asociaţi şi administratori, rezultatul dezbaterilor fiind consemnat diferit, prin înscrisul olograf din care rezultă că nu au fost întrunite dispoziţiile legale pentru revocarea din funcţie a administratorului aflat la fila 5 în dosar, înscris contestat de pârâtă, cât şi un al doilea înscris denumit proces – verbal semnat doar de asociatul C. T.  S. , din care rezultă că  s-a decis în unanimitate revocarea din funcţie a reclamantului în condiţiile în care s-a consemnat că acesta nu are drept de vot, deoarece are interese contrare în sensul vizat de art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990.

Acest ultim proces – verbal ce consemnează hotărârea luată doar de unul din asociaţii societăţii deţinând 50% din capitalul social a fost atacat de reclamant cu prezenta acţiune în nulitate, invocându-se inaplicabilitatea art.79 alin.1 din lege şi neîndeplinirea condiţiilor de majoritate prevăzute de lege pentru legala adoptare a hotărârii AGA.

Conform prevederilor art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990 asociatul care într-o operaţiune determinată, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţiune.

Pentru a se putea reţine incidenţa acestei prevederi legale este necesară dovedirea existenţei unui interes contrar al asociatului faţă de cel al societăţii în operaţiunea determinată.

În speţă, nu a făcut obiectul adunării generale încheierea unei anumite operaţiuni determinate, cum ar fi cea a unui contract de înstrăinare a unor bunuri ori grevare a acestora, ci revocarea din funcţie a unuia dintre cei doi administratori, aspect ce nu poate fi încadrat în noţiunea de”operaţiune determinată”. Pe de altă parte, nu s-a făcut nici dovada interesului contrar al asociatului administrator a cărui revocare  s-a propus a fi adoptată faţă de cel al societăţii, din întreg materialul probator aflat la dosar rezultând că măsura propusă a fi luată avea la bază neînţelegerile reclamantului cu celălalt asociat administrator. Emiterea adresei de către reclamant către RAR prin care acesta îşi manifesta dezacordul faţă de reautorizarea funcţionării societăţii a avut ca punct de pornire tocmai aceste neînţelegeri cu celălalt asociat, fapt ce rezultă expres din conţinutul înscrisului respectiv. De asemenea, faptul că unii dintre angajaţii societăţii au ales să părăsească firma, s-a datorat tot neînţelegerilor dintre cei doi asociaţi, aspect ce rezultă din depoziţia martorului audiat în primă instanţă, aflată la fila 179.

În aceste condiţii, în care rezultă doar lipsa de colaborare dintre cei doi asociaţi cu părţi egale de participare la capitalul social şi administratori în acelaşi timp, neînţelegeri legate de modul de conducere şi desfăşurare a activităţii, nu se poate reţine incidenţa prevederii legale invocate de asociatul ce a adoptat hotărârea atacată de către celălalt asociat, respectiv existenţa unui interes contrar faţă de societate al celuilalt asociat, fiind evidente interesele contrare dintre asociaţi şi nu cele dintre aceştia şi societatea însăşi. Faptul că reclamantul mai deţine părţi de interese într-o altă societate cu obiect de activitate similar, nu echivalează în mod automat cu existenţa unui interes contrar al acestuia faţă de societatea pârâtă, câtă vreme obiect al deliberărilor adunării generale nu l-a reprezentat încheierea vreunei operaţiuni în raport de societatea respectivă terţă, iar operaţiunile pe care le-a întreprins în cadrul societăţii pârâte invocate au avut la bază neînţelegerile cu celălalt asociat şi procesul aflat pe rolul instanţelor decurgând din aceleaşi neînţelegeri.

Prin urmare, raportat la cele arătate mai sus nu se poate reţine în cauză incidenţa prevederii legale reţinute în cuprinsul procesului – verbal de şedinţă ca temei al blocării dreptului de vot al reclamantului în cadrul adunării generale.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reţine asimilarea cazului contrarietăţii de interese cu societatea, reţinut prin hotărârea recurată şi care ar fi implicat necesitatea abţinerii asociatului administrator de la vot şi nu blocarea dreptului său de vot, pentru valabila adoptare a hotărârii este necesară respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adoptarea ei.

În cauză, astfel cum rezultă din contractul de societate aflat la dosarul cauzei reclamantul a fost numit în funcţia de administrator prin actul constitutiv al societăţii, situaţie în care pentru revocarea sa din funcţie este necesară existenţa votului unanim al asociaţilor, fiind vorba despre o modificare a actului constitutiv.

Dispoziţiile art.192 alin.3 din Legea nr.31/1990, stipulează că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv, este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Cum, în cauză hotărârea AGA atacată a fost adoptată doar prin votul asociatului ce deţine 50% din capitalul social al societăţii, nu se poate reţine îndeplinirea cerinţei legale prevăzute în textul legal mai sus arătat.

Şi dacă s-ar accepta teza că revocarea administratorului societăţii numit prin act constitutiv nu ar reprezenta o modificare a actului constitutiv, în cauză nu sunt îndeplinite nici cerinţele de majoritate absolută a asociaţilor şi părţilor sociale prevăzute de art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990, majoritatea prevăzută de lege nefiind întrunită doar cu votul unui asociat ce deţine 50% din capitalul social . Nici dacă se elimină din calcul cvorumului şi majorităţii necesare, partea de capital social deţinută de asociatul administrator care ar trebui să se abţină de la votul privind revocarea sa din funcţie, partea din capital rămasă nu este suficientă pentru adoptarea unei hotărâri cu majoritatea prevăzută de lege.

Este adevărat că există posibilitatea ca administratorul asociat a cărui revocare este pusă în discuţie, să poată bloca discreţionar revocarea sa din funcţie, fapt ce ar putea crea dificultăţi în funcţionarea societăţii, însă această consecinţă asupra funcţionării societăţii nu poate justifica adoptarea unei hotărâri cu nerespectarea prevederilor legale, legiuitorul stabilind alte modalităţi de reglementare a situaţiei.

În aceste condiţii, nu se poate reţine legalitatea hotărârii adoptate de societate doar de către unul dintre asociaţii societăţii, ce nu deţine majoritatea prevăzută de lege pentru adoptarea valabilă a hotărârii.

Pentru aceste considerente, apreciindu-se fondate motivele de recurs invocate, a dispus admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.

În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanţa a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 4529,5 lei, cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.