Încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale. Reducerea cuantumului daunelor morale.

Curtea de Apel Oradea

 Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

Reducerea cuantumului daunelor morale.

În recursul inculpatului s-a încetat procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal raportat la momentul săvârşirii infracţiunii şi al pronunţării soluţiei când era împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penal. În  privinţa infracţiunii de încăierare săvârşită  în modalitatea prevăzută de art.332 alin.2 Cod penal s-a constatat intervenţia termenului de prescripţie al răspunderii penale. Daunele  morale acordate părţii civile de către instanţa de fond fiind exagerat dozate raportat la prejudiciul suferit şi  numărul de zile de  îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor, au fost reduse de la 10.000 lei la  2000 lei.

DECIZIA PENALĂ NR.676/R/4.09.2012

Dosar nr. 12185/296/2011

Prin sentinţa penală nr.401  pronunţată la 12 aprilie 2012, Judecătoria Satu Mare, în baza art.180 alin.2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de: 6 (şase) luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art.82 Cod penal, stabilind 2 ani şi 6 luni, termen de încercare.

În baza art.359 Cod de procedură penală a învederat inculpatului consecinţele dispoziţiilor art.83 Cod penal  pe durata executării pedepsei.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II şi b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii le suspendă şi pe acestea.

În baza art.11 pct.2 lit.b Cod de procedură penală  şi art.10 lit.g Cod de procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.C.M., cu datele personale de mai sus, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută şi pedepsită de art.322 al.1 Cod penal, intervenind prescripţia răspunderii penale cu privire la această infracţiune.

În baza art.14,346 Cod de procedură penală a obligat pe inculpatul C.C.M. să plătească părţii civile V.A.V., prin mandatar V.A.  suma de 10.000 lei, daune morale şi suma de 1112 lei despăgubiri materiale şi respinge restul pretenţiilor civile.

În baza art.193 alin.2 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpatul C.C.M., să plătească părţii civile suma de 1400 lei, cheltuieli judiciare.

În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat să plătească suma de 1200 lei, cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele :

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare  întocmit la data de 23.11.2011 în dosar nr.2503/P/2007 înregistrat sub numărul de mai sus a fost trimis în judecată inculpatul C.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art.182 alin.2 Cod penal  şi încăierare, prevăzută şi pedepsită de art.322 alin.2 Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut următoarea stare de fapt:

În data de 01.01.2005 în intervalul orar 02,00-04,00 grupul de învinuiţi format din B.I.P., M.Z., M.N., V.A., C.R. , B.N.  şi minorul B.G.V. se deplasează la localul N. situat pe strada L. din S. pentru a rezolva o neînţelegere anterioară avută cu învinuitul L.M.G. la localul N&D sărbătoreau revelionul grupul de învinuiţi format din L.M., C.C., M.C., C.S., B.F.. Se retine faptul că, la acest bar petrecerea de revelion a fost organizată de înv. B.F. la care au fost invitaţi pe lângă alte persoane si înv. L.M.G., C.C.M., M.I. şi C.S.

Dupa ce au ajuns la bar învinuiţii B.I.P. şi B.N. au intrat în local fiind urmaţi de M.N. şi se îndreaptă spre înv.L.M.G. căruia i-au solicitat să iasă din bar. Observând şi auzind cele menţionate mai sus, în urma lor au ieşit şi inculpatul C.C.M. şi învinuitul M.I. iar învinuitul C.S. i-a relatat înv.B.F. cele observate spunându-i să-l însoţească până afară cu scopul de a vedea ce se întâmplă.

Odată ieşiţi în faţa barului, înv.L.M.G. a fost imediat atacat şi lovit cu pumnii în faţă şi corp de înv.B.I.P. şi de înv.B.N., care se aflau în stânga acestuia, în urma loviturilor primite înv. L.M.a cazut pe jos. În aceste condiţii, toţi învinuiţii au intervenit în altercaţie începând să se lovească reciproc unii pe alţii cu pumnii şi picioarele. În încăierarea produsă, inculpatul C.C., după ce a fost anterior atacat a aplicat o lovitură în urma căreia partea vătămată V.A.i-a fost scos incisivul superior stâng, fapt pe care,  inculpatul C.C. i l-a relatat înv.L.M. după încetarea încăierării.

La data de 03.01.2005 partea vătămată V.A.V. s-a prezentat la Serviciul Medico Legal în vederea examinării, data la care, s-a constatat şi s-a consemnat în certificatul medico-legal nr.l0/I/a/5 faptul că partea vătămată. prezenta avulsia incisivului frontal stâng, leziunea în cauza necesitând 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Ulterior la 04.03.2005 s-a întocmit un nou Raport constatator medico-legal nr.353/II/a/109/2005 care  a stabilit durata de îngrijiri medicale la 12-14 zile, timp ce include tratamentul necesar protezării dentare.

Inculpatul C.C.M. a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, a încercat împăcarea cu partea vătămată dar nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu aceasta.

Din materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În data de 01.01.2005 în intervalul orar 02,00-04,00 grupul format din B.I.P., M.Z., M.N., V.A., C.R., B.N. şi B.G.V. s-a deplasat la localul N. situat pe strada L. din  S. pentru a rezolva o neînţelegere anterioară avută cu L.M.G.. La local sărbătoreau revelionul grupul format din L.M., C.C., M.C., C.S., B.F.. S-a reţinut faptul că, la acest bar petrecerea de revelion a fost organizată de numitul B.F. la care au fost invitaţi pe lângă alte persoane şi numiţii L.M.G., M.I., C.S. şi inculpatul C.C.

După ce au ajuns la bar numiţii B.I.P. si B.N. au intrat în local fiind urmaţi de M.N. şi s-au îndreaptat spre numitul L.M.G. căruia i-au solicitat să iasă din bar. Observând si auzind cele menţionate mai sus, în urma lor au ieşit şi inculpatul C.C.M. si numitul M.I. iar C.S. i-a relatat lui B.F. cele observate spunându-i să-l însoţească până afară cu scopul de a vedea ce se întâmplă.

Odată ieşiţi în faţa barului L.M.G. a fost imediat atacat şi lovit cu pumnii în faţă şi corp de către B.I.P. şi de numitul B.N., care s-a aflat în stânga acestuia. În urma loviturilor primite L.M.a căzut pe jos. În aceste condiţii, toţi au intervenit în altercaţie începând să se lovească reciproc unii pe alţii cu pumnii şi picioarele. În încăierarea produsă, inculpatul C.C. după ce a fost anterior atacat, a aplicat o lovitură a existat persoanei care a vrut să-l lovească în cap cu o sticlă. A fost lovit în mână şi s-a deplasat la spital fiindu-i cusută rana de la mână, fără a-şi scoate certificat medical. În urma loviturii aplicate persoanei care l-a lovit, adică partea vătămată V.A.i-a căzut incisivul superior stâng.

La data de 03.01.2005 parte vătămată V.A.V. s-a prezentat la îndemnul tatălui său la Serviciul Medico Legal în vederea examinării, data la care se constatat si s-a consemnat în certificatul medico-legal nr.l0/I/a/5 faptul că, partea vătămată prezenta avulsia incisivului frontal stâng, leziunea în cauză necesitând 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii. Ulterior la 04.03.2005 s-a întocmit un nou Raport constatator medico-legal cu nr.353/II/a/109/2005 care a stabilit durata de îngrijiri medicale la 12-14 zile, timp ce include tratamentul necesar protezării dentare.

Prin Sentinţa penală nr.942/25.05.2007 Judecătoria Satu Mare a hotărât schimbarea încadrării juridice, la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, din infracţiunea de lovire, prevăzută şi pedepsită de art.180 alin.2 Cod penal  în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art.182, alin.2 Cod penal şi încăierare, prevăzută şi pedepsită de  art.322 Cod penal.

Inculpatul C.C.M. a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, precizând faptul că, nu a făcut altceva decât să riposteze ca urmare a faptului că a fost lovit de către persoana ca a vrut să-i dea cu o sticlă în cap, dar pt. că s-a ferit l-a nimerit în mână şi a fost cusut la spital. Acesta arată că a încercat împăcarea cu partea vătămată dar nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu aceasta, parte vătămată pe care nu o cunoştea anterior acestei întâmplări.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă,  în cauză cu suma de 40.000 lei daune morale şi 3.500 lei daune materiale, fila 10 la dosarul instanţei.

În şedinţa publică din data de  05.04.2012 instanţa în baza art. 334 Cod de procedură penală a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor din  infracţiunea de  vătămare corporală gravă, prevăzută şi pedepsită de art.182 al.2 Cod penal, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art.180 Cod penal, astfel că s-a impus şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de încăierare prevăzută şi pedepsită de art.322 alin.2 Cod penal în infracţiunea încăierare prevăzută şi pedepsită de art.322 al.1 Cod penal, nemaifiind vorba despre o vătămare gravă.

Prin sluţire, în sensul art.182 Cod penal  se înţelege alterarea înfăţişării fizice a victimei, deformarea desfigurarea sau mutilarea acesteia, de natură să-i creeze un aspect neplăcut şi să o prejudicieze din punct de vedere estetic. Este necesar să se stabilească prin acte medicale neechivoce că victima a suferit un asemenea prejudiciu estetic. Sluţirea trebuie să aibă un caracter permanenţă. În practică s-a stabilit că este sluţire pierderea a patru dinţi din faţă, deoarece acesta creează o dizarmonie substanţială a fizionomiei victimei, ceea ce reprezintă un prejudiciu estetic însemnat şi ireversibil. Împrejurarea că dinţii din faţă ar putea fi înlocuiţi printr-o proteză dentară este lipsită de relevanţă sub acest aspect deoarece, în asemenea caz, nu are loc un proces de vindecare normal, iar lucrarea dentară efectuată, deşi în anumite condiţii poate ascunde un prejudiciu estetic suferit, nu este totuşi de natură să-l înlăture.

Tot în teorie şi practică s-a stabilit faptul că, fracturarea unui dinte incisiv lateral superior (Dr. Penal Parte specială, Tudorel Toader) sau unicul dinte pe care-l avea victima agresiunii nu constituie o sluţire, fapta neîncadrându-se în dispoziţiile art.182 Cod penal.

Având în vedere starea de fapt reţinută, instanţa a apreciat că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire în forma prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal. Rezultă faptul că, inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa din coroborarea tuturor probelor care au fost administrate în cauză.

Astfel, prin fapta s-a inculpatul au adus atingere integrităţii fizice părţii vătămate, prin actele de lovire, ce au produs leziuni, care pentru vindecare au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, dovedite prin certificatul medico-legal nr.l0/I/a/5 fila 338 la dosarul de urmărire penală  şi confirmate prin Expertiza medico legală SML Satu Mare 337 la dosarul de urmărire penală, eliberat de Serviciul de medicină legală Satu Mare, stabilindu-se totodată că leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur contondent.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a aplicat lovituri părţii vătămate, urmarea imediată constând în suferinţa provocată.

Sub aspect subiectiv, instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta urmărind producerea rezultatului prin comiterea faptei . 

La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal: dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele pedepselor fixate în partea specială,  gradul de pericol social al faptei săvârşite,  persoana inculpatului.

Analizând modalitatea în care au fost săvârşită fapta a rezultat că aceasta prezintă pericol social, fiindu-i provocată o suferinţă fizică victimei, pentru vindecare aceasta necesitând chiar îngrijirii medicale de 12-14  zile.

În ce priveşte persoana inculpatului, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului C.C.M., nu este cunoscut cu antecedente penale, aspect ce a fost reţinut ca circumstanţă atenuantă.

Fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe  în ce-l priveşte pe inculpatul C.C.M., în baza art.180 al.2 Cod penal l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 6 luni închisoare .

În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art.82 Cod penal şi a stabilit 2 ani şi 6 luni, termen de încercare, considerând că această modalitate este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv educativ al pedepsei.

In baza art.359 Cod de procedură penală a învederat inculpatului consecinţele dispoziţiile art.83 Cod penal  pe durata executării pedepsei.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii le va suspenda şi pe acestea.

Raportat la data comiterii infracţiunilor de încăierare 01.01.2005 în conformitate cu art.122 alin.1 litera e, pedeapsa nefiind mai mare de 1 an, termenul este de 3 ani şi art.124 Cod penal, care spune că prescripţia intervine dacă termenul de la art122 Cod penal este depăşit cu încă jumătate. Astfel, s-a contatat că pentru infracţiunea de încăierare prevăzută şi pedepsită de art.322 al.1 Cod penal a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la această infracţiune şi în baza art.11 pct.2 lit.b  raportat la art.10 lit.g Cod de procedură penală a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului C.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzută şi pedepsită de art.322 al.1 Cod penal,  intervenind prescripţia răspunderii penale cu privire la această infracţiune.

În baza art.14,346 Cod de procedură penală a obligat pe inculpatul C.C.M., să plătească părţii civile V.A.V., prin mandatar V.A., suma de 10.000 lei, daune morale pentru suferinţe fizică şi morală pricinuită prin prejudiciul estetic temporar creat şi suma de 1112 lei despăgubiri materiale contravaloarea lucrării dentare şi a medicamentelor cumpărate şi a respins restul pretenţiilor civile ca nedovedite.

În baza art.193 al.2 Cod de procedură penală a obligat pe inculpatul C.C.M., să plătească părţii civile suma de 1400 lei, cheltuieli judiciare.

În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a obligat pe inculpatul C.M., să plătească suma de 1200 lei, cheltuielile judiciare către stat.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs partea civilă V.A.V. şi inculpatul C.C.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Partea civilă a criticat hotărârea instanţei de fond aceasta fiind nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei într-o infracţiune mai puţin gravă, deşi sunt îndeplinite pe deplin elementele constitutive ale vătămării corporale grave.

În urma agresiunii suferite din partea inculpatului partea civilă artă că a pierdut un dinte, ceea ce în accepţiunea literaturii de specialitate reprezintă un organ, astfel încât în cauză trebuie reţinută infracţiunea de vătămare corporală gravă în modalitatea de comiterea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.

Inculpatul a arătat că încadrarea juridică este corect reţinută, fiind vorba despre o infracţiune de loviri şi alte violenţe pentru care însă a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, curtea a a apreciat  că aceasta este în parte nelegală .

Din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 1 ianuarie 2005 a avut loc o altercaţie între două grupuri de persoane, efectuându-se cercetări şi  sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încăierare, finalmente dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului C.C.M. pentru comiterea în concurs a infracţiunilor prevăzute de art.180 alin.2 şi art.322 alin.2 Cod penal.

În încăierarea produsă inculpatul a aplicat o lovitură puternică părţii civile V.A., acesta pierzându-şi incisivul frontal stâng, iar leziunile produce necesitând îngrijiri medicale de 14-16 zile. Au fost efectuate examinări medico legale ale victimei rezultând că partea vătămată iniţial a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar ulterior, într-un nou raport medico legal s-a concluzionat că durata necesară vindecării prin includerea tratamentului necesar protezării dentare ar fi de 12-14 zile.

Raportat la probele administrate în cauză, curtea apreciază că soluţia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire şi alte violenţe, prevăzută de art.280 alin.2 Cod penal este corectă, întrucât avulsia incisivului stâng nu a produs o acţiune de sluţire a părţii vătămate care trebuie să aibă caracter permanent, pentru a fi în prezenţa ipotezei prevăzută în alin.1 al art.182 Cod penal.

Argumentele instanţei de fond în acest sens sunt pertinente, iar criticile formulate de către partea civilă în recurs, curtea le va considera ca fiind nefondate.

S-a constatat  însă că hotărârea atacată este nelegală prin prisma condamnării inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare în baza art. 180 alin.2 Cod penal, deşi raportat la momentul săvârşirii infracţiunii  precum şi al pronunţării soluţiei era împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

 Soluţia instanţei de fond este cu atât mai criticabilă cu cât în privinţa infracţiunii de încăierare în modalitatea prevăzută de art.322 alin.2 Cod penal, a constatat intervenţia termenului de prescripţie al răspunderii penale.

Sub aspectul laturii civile curtea a apreciat  că daunele morale acordate părţii civile de către instanţa de fond sunt exagerat dozate raportat la prejudiciul moral efectiv suferit şi la numărul de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor produse.

În consecinţă, curtea a redus  cuantumul acestor despăgubiri la 2000 lei, suficiente pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.

Recursul declarat de către parte civilă, curtea l-a respins  ca fiind nefondat pentru argumentele expuse anterior  cu obligarea acesteia la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Admiţând recursul declarat de inculpat a fost  casată hotărârea atacată  înlăturându-se dispoziţia de condamnare la  pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 180 alin. 2 Cod penal în condiţiile prevăzute de art. 81 şi 82 Cod penal , iar  în baza art.11 punctul 2 lit. b rap. la art. 20 lit. g Cod de procedură penală s-a încetat  procesul penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare