Drept material în litigiile cu profesionisti

Domeniu: Drept material în litigiile cu profesionisti

Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata într-un litigiu privind drepturile si obligatiile în legatura cu activele statului preluate de AVAS..

- O.U.G. nr. 51/1998

În materia prescriptiei dreptului material la actiune, Legea nr. 409/2011 a introdus dispozitii speciale în OUG nr. 51/1998, prin articolul 1923 care, dupa republicarea OUG nr. 51/1998, a devenit articolului 49.

Aceste dispozitii legale prevad un termen de prescriptie de 6 luni pentru toate  actiunile  îndreptate împotriva A.V.A.S., termen ce curge de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se cunoasca faptul sau actul pe care se întemeiaza actiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau a încheierii actului, daca legea  nu prevede un termen mai scurt.

Curtea constata ca, în lumina alin. 1  al OUG nr. 51/1998, nu se distinge dupa tipul de actiune introdusa împotriva A.V.A.S,  ceea ce face ca termenul  special de prescriptie sa fie aplicabil tuturor  tipurilor de actiuni.

În speta , Curtea  constata ca actele si faptele invocate în sustinerea actiunii introductive de instanta erau preexistente Legii nr.409/2001, ca urmare  termenul de prescriptie de 6 luni a început  sa curga de la data intrarii în vigoare  a acestei legi - 19 iulie 2001 si s-a împlinit la 19 ianuarie 2002.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,

SENTINTA CIVILA NR. 56 din 03.05.2012)

Prin sentinta civila nr.23525 din 30 noiembrie 2011, pronuntata  în dosarul nr. 45627/3/2011, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila  a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Civila.

 Pentru  a hotarî astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:

 Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI- a Civila sub nr. 45627/3/2011 , reclamanta S.C  G SA a chemat-o în judecata pe pârâta AVAS , solicitând sa se constate: (1) nulitatea absoluta a Contractului de Cesiune de creanta nr.090575 din 7.07.1999, semnat de Bancorex si Agentia de Valorificare a Activelor Bancare, (2) nulitatea absoluta a Contractului de gaj fara deposedare încheiat la data de 28 ian.1993 între Bancorex si General Transport SA, transcris in registrul de gajuri al Notariatului de stat Local al Sectorului 6 sub nr.5686/28.03.1993 si (3) sa se dispuna în sarcina AVAS ca, în temeiul prevederilor art.42 din HG nr.802/1999 , sa efectueze in termen de 5 zile de la ramânerea definitiva a hotarârii instantei  formalitatile de înscriere a  avizului de garantie initial având  identificatorul de înscriere 2001-98655620237-GBQ si a prelungirilor ulterioare. Ca o consecinta a admiterii capatului (1) de cerere, se solicita (4) sa se dispuna repunerea partilor în situatia anterioara, respectiv  toate platile efectuate de reclamanta în contul B/AVAB/AVAS ulterior datei de 20 septembrie 1996 cu titlu de "rambursare credit" urmând a fi considerate ca fiind facute din eroare si (5) sa se dispuna în sarcina pârâtei AVAS repetitiunea platilor efectuate de reclamanta din eroare în contul B /AVAB /AVAS , al carui cuantum  se va stabili prin expertiza contabila, cât si a dobânzilor legale datorate din ziua primirii pe nedrept a sumelor.

În drept , au fost invocate dispozitiile art.111 si urmatoarele Cod procedura civila, art.948, 966, 992, 1169 Cod civil , Legea 99/1999 si art.42 din H.G. 802/1999.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului .

Tinuta fiind, potrivit art.137 alin.1 Cod procedura civila , sa se pronunte mai întâi asupra exceptiei de necompetenta materiala în conditiile art.159 pct.2 Cod procedura civila, instanta a constatat ca nu Tribunalul Bucuresti este competent a solutiona cauza.

Astfel, potrivit art. 45 din OUG 51/1998, în redactarea în vigoare în prezent, ,, cererile de orice natura privind drepturile si obligatiile in legatura cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea raspunderii civile a persoanelor fizice si juridice, altele decât debitorii definiti la art. 38, sunt de competenta Curtii de apel în a carei raza teritoriala se afla sediul sau, dupa caz, domiciliul pârâtului si se judeca de urgenta si cu precadere''. Având in vedere obiectul cererii reclamantei, instanta constata ca aceasta norma juridica este incidenta in cauza, iar aceasta trebuie sa se aplice in redactarea in vigoare in prezent, fata de dispozitiile  art. 725 alin. 1 si 2 Cod procedura civila .

Cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Civila  sub nr. 1308/2/2012  la 17 februarie  2012 .

La termenul din 3 mai  2012, Curtea a pus în discutie exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de intimata pârâta AVAS prin întâmpinarea depusa în dosarul  Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Civila.

Exceptia este întemeiata.

Atât Tribunalul Bucuresti, în motivarea sentintei prin care a declinat competenta materiala de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, cât si Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V- a Civila, în motivarea încheierii de sedinta pronuntata la 20 aprilie 2012 în prezenta cauza , prin care a respins exceptia  necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti, au retinut incidenta în cauza a dispozitiilor OUG nr. 51/1998, întrucât  litigiul priveste drepturile si obligatiile în legatura cu activele statului preluate de A.V.A.S.

Acest act normativ nu se impune, în speta, numai sub aspectul determinarii competentei de atributiune, ci si în materia prescriptiei dreptului material la actiune, ca act normativ special, aplicabil conform principiului general de drept specialia  generalibus derogant.

În materia prescriptiei dreptului material la actiune, trebuie reamintit faptul ca Legea nr. 409/2011 a introdus dispozitii speciale în OUG nr. 51/1998, prin articolul 1923 care, dupa republicarea OUG nr. 51/1998, a devenit articolului 49.

Aceste dispozitii legale prevad un termen de prescriptie pentru toate  actiunile  îndreptate împotriva A.V.A.S. de 6 luni, care curge de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se cunoasca faptul sau actul pe care se întemeiaza actiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau a încheierii actului, daca legea  nu prevede un termen mai scurt.

Curtea constata ca, în lumina alin. 1  al OUG nr. 51/1998, nu se distinge dupa tipul de actiune introdusa împotriva A.V.A.S,  ceea ce face ca termenul  special de prescriptie sa fie aplicabil tuturor  tipurilor de actiuni.

Constata, de asemenea, ca alin.1 al articolului 49 precitat pare prima facie a nu avea incidenta în speta, întrucât actele juridice a caror nulitate se solicita a se constata sunt anterioare OUG nr.51/1998 si Legii nr. 409/2011.

Numai ca alin. 2 al aceluiasi articolul prevede ca, pentru acte sau fapte anterioare legii de aprobare a OUG nr.51/1998, termenul de prescriptie prevazut de alin. 1 curge de la data intrarii în vigoare a legii de aprobare.

În speta , Curtea constata ca actele si faptele invocate în sustinerea actiunii introductive de instanta erau preexistente Legii nr.409/2001, ca urmare  termenul de prescriptie de 6 luni a început  sa curga de la data intrarii în vigoare  a acestei legi - 19 iulie 2001 si s-a împlinit la 19 ianuarie 2002.

Curtea  a înlaturat aparare reclamantei cu privire la aplicabilitatea  principiului tempus regit actum si a principiului neretroactivitatii legii civile, nu pentru ca ar pune la îndoiala aceste doua principii fundamentale, ci în considerarea alin.2 al articolului 49 din OUG nr. 51/1998, care are în vedere exact  situatia din speta, a actiunilor întemeiate pe acte sau fapte anterioare acestui act normativ.

Curtea  a apreciat ca forta acestor dispozitii legale nu putea fi înlaturata în speta decât pe calea contenciosului constitutional, însa reclamanta nu a uzat de aceasta cale.

Prin urmare, în temeiul articolului 49 alin. 1 si 2 din OUG nr. 51/1998, Curtea  a respins cererea ca prescrisa .

2

Domenii speta

Spete similare