Ordin de protecţie

SENTINTA CIVILA NR.725

Şedinţa Camerei de Consiliu de la 13 Martie 2014

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată că sub numărul …. din … s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea formulată de către reclamanta … în contradictoriu cu pârâtul … prin care s-a solicitat instanţei emiterea unui ordin de protecţie prin care să se dispună obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reclamantă, de locuinţa acesteia şi de locul de muncă al acesteia, păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de fiica minoră a reclamantei şi faţă de şcoala unde aceasta învaţă, interdicţia pentru pârât de a se deplasa la locul de muncă al reclamantei, la domiciliul acesteia şi la şcoala unde fiica minoră a reclamantei învaţă, precum şi interzicerea oricărui contact al pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

 În motivarea cererii reclamanta a arătat că solicită emiterea ordinului de protecţie pentru violenţă verbală şi psihologică, astfel cum acestea sunt definite în art. 4 din Legea nr.217/2003.

În probaţiune, petenta a depus copii de pe înscrisuri: act de identitate, plângeri la poliţie şi parchet, alte înscrisuri, împuternicire avocaţială şi a cerut administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martorul ….

În drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 217/2003.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa va admite în parte acţiunea, reţinând următoarele:

Reclamanta a avut o relaţie de concubinaj cu pârâtul în perioada septembrie – noiembrie 2013.

Potrivit art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003, în accepţiunea acestui act normativ prin membri de familie se înţelege şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc, cum este cazul în speţă, părţile locuind împreună în timpul relaţiei lor, la domiciliul reclamantei.

Instanţa reţine că pârâtul a exercitat asupra reclamantei acte de violenţă verbală, împrejurare care reiese din declaraţia martorului audiat în cauză (fila 42).

De asemenea, din probele administrate rezultă că pârâtul a exercitat şi violenţe psihologice asupra reclamantei, care au constat în ameninţări verbale şi violenţe demonstrative asupra obiectelor, acţiuni care se încadrează în definiţia dată prin art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003 violenţelor psihologice. Astfel, din declaraţia martorului audiat rezultă că pârâtul a ameninţat-o pe reclamantă că aceasta şi fiica minoră a acesteia va avea de suferit, în cazul în care reclamanta nu acceptă să reia relaţia de concubinaj cu pârâtul. Împrejurarea arătată reiese şi din înscrisul depus la dosar (fila 22), care reprezintă un bilet de ameninţare.

Instanţa reţine că aceste ameninţări ale pârâtului la adresa reclamantei au avut un caracter de continuitate în timp, începând de la data despărţirii părţilor.

Apreciind asupra gravităţii violenţelor exercitate de către pârât asupra reclamantei, instanţa reţine că acestea au fost de natură să pună în pericol integritatea psihică ori libertatea reclamantei, ceea ce reprezintă o condiţie esenţială pentru a se putea emite un ordin de protecţie, conform art. 23 din Legea nr. 217/2003.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 217/2003, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa va admite în parte cererea, va emite un ordin de protecţie, pe durata maximă, de 6 luni, în cursul căruia pârâtul va avea următoarele obligaţii:

- obligaţia de a păstra o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă şi faţă de fiica reclamantei, ….;

- obligaţia de a păstra o distanţă minimă de 200 m faţă de locuinţa reclamantei, din mun. …,  şi faţă de şcoala unde învaţă fiica acesteia, situată în …;

 - interzicerea de a se afla în incinta locului de muncă al reclamantei, anume ….de pe str. ...

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

Instanţa urmează să respingă ca nefondată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului să păstreze o distanţă minimă determinată faţă de locul de muncă al acesteia, ţinând seama că acest loc de muncă se află în ….. Ţinând seama că locul de muncă este situat într-o zonă centrală a oraşului, pe unde trec mai multe străzi importante pentru comunicaţia în interiorul acestuia, măsura de a interzice pârâtului să se apropie sub o anumită limită spaţială faţă de acesta apare ca fiind prea drastică, cu atât mai mult cu cât pârâtul va avea de îndeplinit obligaţia, stabilită de instanţă, de a păstra o distanţă minimă faţă de persoana reclamantei, deci implicit şi faţă de locul de muncă al acesteia, atâta timp cât aceasta se află la serviciu.

În temeiul art. 274 alin. 1 noul C.p., aplicabil în cauză în temeiul art. II din Legea nr. 25/2012, onorariul apărătorului din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va vira din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Tulcea

Domenii speta

Spete similare