Pretenţii

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2275

Şedinţa publică  din  07.06.2013

Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecăţii, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei … la data de 24.01.2013 sub numărul …, reclamanta … a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul …, obligarea acestuia la plata sumei de 709,27 lei, reprezentând contravaloarea gazelor naturale livrate şi neplătite şi majorări de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a încheiat cu pârâtul contractul nr. …, pentru furnizarea gazelor naturale la consumatorii casnici, iar în temeiul acestuia în perioada iunie 2.. – martie 2… a furnizat gaze naturale pârâtului, însă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 c.civ., solicitând judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă .

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând copii ale contractului părţilor şi ale facturilor neachitate.

Legal citat, pârâtul s-a prezentat în faţa instanţei şi a recunoscut debitul, însă a precizat că nu are posibilitatea să plătească.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

În fapt, între reclamantă şi pârât a existat un raport juridic de drept civil, dovedit prin contractul nr… din 07.09.2009 (fila 8).

În baza acestui contract, reclamanta a emis o serie de facturi, aferente perioadei iunie 2011 – martie 2012, în valoare totală de 639,68 lei, pentru care s-au calculat şi penalităţie de întârziere de 69,59 lei.

În drept, contractul reprezintă legea părţilor, având putere obligatorie pentru acestea, în baza art. 969 Codul civil anterior, în vigoare şi aplicabil la data naşterii raportului juridic dedus judecăţii.

Or, în temeiul răspunderii civile contractuale, partea care nu face dovada executării obligaţiilor care îi revin este prezumată a se afla în culpă, până la proba contrară, care în speţă nu a fost administrată, din contră, pârâtul a recunoscut că are o datorie către reclamantă, fără a preciza însă cuantumul acesteia.

Ca atare, acţiunea reclamantei apare ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă, astfel cum a fost formulată.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat pârâtul şi la plata sumei de 69,24 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare