Respinge apelul - pretenţii

Decizie 133 din 14.03.2019


Pe rol soluţionarea apelului formulat de apelanta-pârâtă .............................împotriva sentinţei civile nr........./25.06.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ............. în contradictoriu cu intimata-reclamantă ................ şi intimatul-intervenient .................., având ca obiect pretenţii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în  încheierea de şedinţă din data de ................., care face parte din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea la data de ...................

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului:

Constată că prin sentinţa civilă nr. ................... Judecătoria Craiova a admis acţiunea formulată de reclamanta ...................., împotriva paratei.................., şi  în contradictoriu cu intervenientul .............................

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de ............... lei cu titlu de despăgubiri , sumă la care se vor calcula penalităţi în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, de la data de ......................... până la achitarea efectivă a debitului.

Prin aceeaşi sentinţă a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de ................. lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă, judiciară de timbre, onorariu avocat şi onorariu expert.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în fapt, la data de .................. auto marca BMW 730 D proprietatea reclamantei ........................., a fost implicat într-un accident rutier pe raza comunei Coţofenii din Faţă, judeţul Dolj şi autoturismul era condus de o prietenă a fiicei reclamantei, respectiv numita ......................., care în seara zilei mai sus-menţionate, circulând dinspre Filiaşi către Craiova, în momentul coborârii unui pod de la intrarea  în comuna Coţofenii din Faţă, a fost lovită din spate de intervenientul forţat ....................... care conducea un auto marca Opel .......... iar în urma coliziunii, auto reclamantei a intrat în derapaj şi a fost proiectat într-un parapet metalic de pe partea dreaptă a drumului.

A mai reţinut instanţa că reclamanta a precizat că la momentul producerii evenimentului rutier, afară ningea abundent, carosabilul fiind acoperit de zăpadă şi având în vedere că niciuna din persoanele aflate în autoturisme nu a fost vătămată, a fost întocmit procesul-verbal de contravenţie emis de Postul de Poliţie Coţofenii din Faţă, fiindu-i emisă în acelaşi timp şi autorizaţia de reparaţie pentru autoturism.

De asemenea instanţa a arătat că, cu aceste documente şi cu actele autoturismului s-a adresat societăţii pârâte care, la 22.01.2016 a efectuat nota de constatare în care au fost menţionate avariile constatate la o primă vizionare a autoturismului, fiind astfel deschis şi dosar de daună şi în acelaşi sens, la 26.01.2016 s-a adresat ........................, care a întocmit un calcul de reparaţie estimativ în sistemul Audatex, doar pentru elementele vizibile, fără ca maşinii să fie desfăcute reperele avariate.

S-a mai reţinut că în urma efectuării calcului de reparaţie, a reieşit un cost total de reparaţie în cuantum de .................... lei, în situaţia în care maşina ar fi fost dezmembrată, atunci s-ar fi observat şi alte repere nevizibile la momentul efectuării notei de constatare, a depus şi acest document la asiguratorul intervenientului forţat societatea pârâtă şi pentru ca acesta să-i comunice că dosarul este acceptat la plată.

Instanţa a arătat că la 20.04.2016 cu adresa nr. .............., pârâta i-a comunicat că, în raport de dispoziţiile art. 46 Norma 23/2014 „nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, la cauzele şi împrejurările producerii accidentului,  precum şi la cuantumul prejudiciilor produse”, astfel că se refuză plata despăgubirii şi în aceste condiţii, reclamanta apreciază că soluţia de respingere a despăgubirii este una total nefondată, motiv pentru care a formulat acţiunea de faţă, solicitând obligarea societăţii pârâte la plata sumei de .................... lei, reprezentând despăgubire pentru auto proprietatea reclamantei.

S-a arătat că din modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile sale pe răspunderea civilă delictuală respectiv pe răspunderea ce decurge din contractul de asigurare de răspundere obligatorie încheiat între pârâtă şi proprietarul celuilalt autovehicul implicat în accidentul rutier.

Potrivit disp. art. 2223 alin. 1 c.civ. " În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil".

Aşa cum rezultă din art. 49, art. 50, art. 54 din Legea 136 / 1995 şi din art. 2223 din C.civ. asigurătorul plăteşte despăgubirea către persoana prejudiciată de fapta asiguratului, instanţa constată că această formă de răspundere este angajată dacă se va reţine culpa persoanei asigurate în comiterea faptei prejudiciabilă, astfel că se impune mai întâi analizarea răspunderii pentru fapta proprie şi apoi se va analiza şi cealaltă formă a răspunderii.

Pentru dovedirea pretenţiilor sale reclamantul este obligat ca în temeiul art. 1357 din C.civ., să facă dovada prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa sau vinovăţia făptuitorului, fiind necesar ca aceste patru condiţii să fie îndeplinite cumulativ, pe baza acestor condiţii şi în eventualitatea în care acestea se vor dovedi în temeiul prevederilor legale din Legea 136/1995 se va putea angaja răspunderea asigurătorului.

În ceea ce priveşte prejudiciul instanţa a constatat că reclamanta a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri ( f.10 - 17 ) denumite calcul reparaţie  deviz estimativ în sistem Audatex pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare ............., ce aparţine  numtei ......................în cuprinsul acestor calcule rezultă costul total al reparaţiei autovehiculului menţionat anterior care se ridică la suma de .................... lei, astfel cum reiese şi din cuprinsul fişei  privind calcul reparaţie .

Pe baza acestor înscrisuri, instanţa a constatat că reclamanta a dovedit existenţa prejudiciului.

Cu privire la existenţa faptei ilicite, instanţa a constatat că la dosarul cauzei sunt depuse următoarele înscrisuri:

- constatare amiabilă de accident ( f. 15 ) întocmită şi semnată de către cei doi conducători auto la momentul producerii accidentului rutier,

- un set de înscrisuri ce redau imaginile cu cele două autovehicule imediat după producerea accidentului rutier ( f. 49 -53).

Pe baza acestor înscrisuri care se constituie în tot atâtea probe administrate de către instanţă, aceasta din urmă trage concluzia că în prezenta cauză există fără îndoială o faptă ilicită reprezentată de accidentul rutier ( aşa cum este el definit de art. 75 din OUG 195/2002 ) derulat la data de ................, din cele menţionate mai sus reieşind şi cealaltă condiţie respectiv cea reprezentată de vinovăţia persoanei, astfel cum aceasta incumbă intervenientului forţat din această cauză.

În ceea ce priveşte existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu instanţa a constatat următoarele:

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că, din analiza celor două autoturisme a rezultat o corespondenţă totală.

Referitor la prejudiciu instanţa a reţinut că acesta este rezultatul dăunător de natură patrimonială sau morală şi este consecinţa încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane, în această cauză prejudiciul suferit este consecinţa dăunătoare care are valoare economică şi care poate fi evaluat pecuniar, însă cu privire la acest aspect instanţa constată că deşi prejudiciul este existent, urmează ca în continuare instanţa să transpună prejudiciul şi în forma unei sume de bani.

Instanţa a constatat că în conformitate cu prevederile art. 37 din Ordinul CSA nr.23 / 2014 ( în vigoare la data producerii accidentului auto) asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, iar art. 2226 din C.civ. prevede că asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.

În temeiul acestor prevederi legale instanţa a apreciat că reclamantul este obligat a proba întinderea pagubelor suferite astfel încât să poată beneficia de dreptul de a fi despăgubit.

Astfel prin nota de constatare întocmită la data de 22.01.2016 s-a reţinut ca fiind avariate, următoarele elemente:oglindă, capotă motor, aripă faţă stg., bec xenon far stg, far stg, camera night vision, grila bară faţă centru, grila bară faţă centru stg., ornament faţă stg, proiector faţă stg., ornament nichel, etc., în cuantum de 64.829 lei conform calcului de reparaţii. În consecinţă va obliga pârâta la plata sumei de 58.516,98 lei către reclamantă, reprezentând 75% din valoarea autoturismului aflat în situaţia de daună totală, astfel cum a stabilit şi expertul în cadrul expertizei tehnice efectuate în cauză.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la acordarea de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere în conformitate cu prevederile Normei ASF 23/2014, instanţa a reţinut că:

Art. 37. - (1) in termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat:

a) fie sa raspunda cererii partii solicitante, formuland in scris o oferta de despagubire justificata, transmisa cu confirmare de primire, in cazul in care se dovedeste raspunderea asiguratului in producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie sa notifice partii prejudiciate in scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire.

(2) Daca in termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA nu a notificat partii prejudiciate respingerea pretentiilor de despagubire, precum si motivele respingerii, asiguratorul RCA este obligat la plata despagubirii.

(3) Asiguratorul RCA poate desfasura investigatii privind producerea accidentului, in termenul prevazut la alin. (1), in conditiile in care acesta nu face obiectul unor cercetari efectuate de catre autoritatile publice competente, aflate in curs de desfasurare.

(4) Despagubirea se plateste de catre asiguratorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, solicitat in scris de catre asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.

Art. 38. - Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la art. 37 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, se aplica o penalizare de 0,2%, calculata pentru fiecare zi de intarziere, la intreaga suma de despagubire cuvenita sau la diferenta de suma neachitata, care se plateste de asigurator.

În speţă, instanţa a apreciat că pârâta a dat dovadă de o atitudine cuplabilă, având în vedere faptul că deşi avizarea daunei a avut loc la data de 22.01.2016, aceasta nu a efectuat plata nici până în momentul de faţă. În virtutea dispoziţiilor legale amintite, instanţa apreciază că, reclamanta este în drept să pretindă obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%/ zi calculate de la date de 20.04.2016, şi  in continuare  pana la achitarea efectiva a debitului.

In baza art. 451-453 alin 2 C.proc. civ., potrivit căruia " când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată",  instanţa a obligat parata si la plata sumei de 4.901,58 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă, judiciară de timbru, onorariu avocat şi onorariu expert.

Împotriva sentinţei civile nr. .................... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...................., a formulat apel, pârâta ........................, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei civile atacate în sensul de a respinge cererea de chemare în judecată promovată de către reclamantă.

A arătat că un prim motiv priveşte obligarea societăţii pârâte la plata către reclamanta a sumei de ........................lei cu titlu- de despăgubiri.

 Apelanta a precizat că a procedat la întocmirea unui raport de expertiza auto, in baza documentaţiei dosarului de dauna, din concluziile acestuia rezultând că autoturismele Opel ............. cu număr de înmatriculare .................si BMW 730d cu număr de înmatriculare .....................nu au prezentat avarii complementare din punct de vedere structural la nivelul zonelor deformate, care sa poata demonstra existenta unui contact material intre acestea produs in împrejurările declarate de parti.

A solicitat apelanta să se constate ca avariile existente la coltul stanga fata al auto BMW 730 d cu număr de înmatriculare ..........................nu corespund cu forma constructiva a parapetului metalic indicat de părți.

Apelanta a arătat că un al doilea motiv pentru care a înteles sa declare apel în contra sentinţei pronunţate de catre instanţa de fond , priveşte obligarea societăţii pârâte la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, de la data de ................... pana la achitarea efectiva a debitului.

A arătat că potrivit dispoziţiilor art. 38 din Ordinul 23/2014 al ASF, daca asigurătorul RCA nu isi îndeplineşte obligaţiile in termenele prevăzute la art. 37 sau si le îndeplineşte defectuos, inclusiv daca diminuează nejustificat despăgubirea, se aplica o penalizare de 0,2%, calculata pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga suma de despăgubire cuvenita sau la diferenţa de suma neachitata, care se plăteşte de asigurător.

A solicitat apelanta a se observa ca nu exista temei legal care să susţină obligarea societăţii pârâte la plata penalităţilor de întârziere de la data transmiterii adresei de soluţionare a dosarului de dauna reclamantei şi doar simplul considerent ca soluţia adoptata pentru dosarul de dauna a fost de respingere la plata a despăgubirii, nu conduce la concluzia ca societatea pârâtă nu a respectat termenele impuse de către legiuitor.

A apreciat apelanta că în mod eronat instanţa de fond a retinut ca in sarcina societăţii pârâte exista obligaţia de plata a despăgubirilor, la împlinirea termenului de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat.

Apelanta a arătat că in termen de cel mult 3 luni legiuitorul a prevăzut, in sarcina asigurătorului obligaţia de a adopta o soluţie in dosarul de dauna fie ca aceasta soluţie este de plata, de respingere parţiala de la plata a despăgubirii, sau de respingere in totalitate de la plata a despăgubirii, obligaţie respectata de către societatea pârâtă in speţa dedusa judecaţii, la data de 20.04.2016 prin adresa numărul .................... comunicând reclamantei soluţia adoptata in dosarul de dauna.

Cererea de apel a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 466 C.pr.civ şi a fost legal timbrată.

La dosarul cauzei reclamanta ......................... a depus la dosarul cauzei întâmpinare la apelul formulat de pârâta ............................... solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei pronunţată de către Judecătoria Craiova ca temeinică şi legală.

În motivare a arătat că criticile cu privire la modul de producere a accidentului auto au fost menţionate şi in întâmpinarea depusă la instanţa de fond, acestea fiind avute în vedere atât de către instanţa de judecată cât şi de către expertul desemnat în cauză pentru a efectua expertiza tehnică auto.

A arătat că expertiza tehnică dispusă în cauză a stabilit în concret la obiectivul numărul 1 modul de producere a accidentului, stabilind în concret faptul că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul auto ce conducea auto cu numărul .................., numitul ........................ iar cu privire la acest raport de expertiză, aşa cum se poate observa şi dosarul cauzei, apelanta nu a făcut nicio obiecţiune, fiind astfel de acord cu cele menţionate în raportul de expertiză, inclusiv cu modul de producere al accidentului.

In aceste condiţii, fără a mai relua menţiunile pe care le-a făcut în cererea de chemare în judecată, intimata a solicitat să constataţi că dinamica accidentului expusă de către domnul expert în raportul de expertiză este aceeaşi cu cea expusă de către intimată în cererea de chemare în judecată.

De asemenea intimata a precizat că apelanta îşi motivează apelul prin raportare la dispoziţiile art. 38 alin. 4 din Ordinul 23/2014 al ASF, motivare care însă din punctul său de vedere este una greşită.

A arătat că la data de 20.04.2016 prin adresa nr. ............, apelanta ..................... i-a comunicat că în raport de art. 46 alin. 3 din Norma 23/2014 “nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea accidentului, la cauzele si imprejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse”, astfel că se refuză plata despăgubirii  şi nu i-a fost oferită nicio altă explicaţie, deşi a depus toate actele care i-au fost solicitate, procesul verbal de contravenţie nu a fost contestat si nici anulat, iar persoana care conducea autoturismul intimatei i-a fost luată declaraţie de către reprezentanţii pârâtei.

Contrar celor susţinute de către apelantă, a considerat că in cauză sunt incidente dispoziţiile Legii 136/1995 şi ale Normei CSA nr. 23/2014, art. 38 care prevede că: “Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 37 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată, care se plăteşte de asigurător.”

Analizând  legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, instanţa de apel reţine următoarele:

 Critica apelantei- pârâte conform căreia instanţa de fond la pronunțarea soluției a ignorat raportul de  expertiză extrajudiciară întocmit de pârâtă  prin care s-a stabilit că avariile celor două autoturisme ce au intrat în coliziune nu sunt complementare, se înlătură de tribunal pentru cele ce se vor expune. 

În ceea ce privește raportul de expertiză auto extrajudiciară, tribunalul reține că s-a realizat la  cererea apelantei- pârâte, în lipsa intimatei –reclamante din prezenta cauză, iar un atare raport  este o probă extrajudiciară fără însă a avea puterea probatorie a unei expertize judiciare, dat fiind că raportul efectuat este combătut prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert ................... ce se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar.

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii, Tribunalul constată că este legală şi temeinică, aceasta fiind rezultatul aprecierii în ansamblu a întregului probatoriu administrat în cauză.

Starea de fapt reţinută de către instanţa de fond și normele legale incidente au fost corect aplicate, iar aceasta și-a axat soluția în mod corect  pe raportul de expertiză tehnică judiciară  efectuat de către expert ...................... care este unul  lămuritor cu privire la aspectele esenţiale în soluţionarea cauzei, respectiv dinamica producerii accidentului rutier , legătura de cauzalitate, iar elementele contestate au fost analizate de către instanță prin examinarea conținutului expertizei judiciare care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Așa cum a reținut și instanța de fond, tribunalul constată că existenţa legăturii de cauzalitate între dinamica producerii accidentului  şi avariile produse celor două autoturisme implicate în evenimentul rutier a fost constatată de către expertul tehnic  .................. în urma analizării planșelor foto, în cuprinsul lucrării, acesta concluzionând că  avariile prezentate sunt corespondente și respectă specificul unei coliziuni de tip față-spate, iar legătura de cauzalitate existând atât la nivel de distribuție spațială cât și în profunzimea elementelor de caroserie. Cu atât mai mult , tribunalul constată pârâta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară efectuat de expert ............................., ceea ce înseamnă că și-a însușit concluziile expertului.

Critica apelantei-pârâte privind obligarea societății de asigurări la plata  penalităţilor de întârziere începând cu data de 20.04.2016, tribunalul o apreciază neîntemeiată, aşa cum se va arăta în continuare.

Astfel, tribunalul reţine că în speţă este aplicabil art. 37 din Norma ASF nr. 23/2014 deoarece intimatul- reclamant nu s-a adresat direct instanţei judecătoreşti pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ci a urmat procedura administrativă prevăzută de această normă, iar asigurătorul RCA trebuia să se conformeze normelor legale.

Conform art.36 din Norma 23/2014 ,,Persoana păgubită are dreptul să înainteze avizarea de daună către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentei norme, sau către Asociaţia "Fondul de protecţie a victimelor străzii", în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ori către BAAR, în calitatea sa de birou gestionar.,,

La art.37 din norma sus menționată se prevede că  (1)În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

a)fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b)fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.

(2)Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.

(3)Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termenul prevăzut la alin. (1), în condiţiile în care acesta nu face obiectul unor cercetări efectuate de către autorităţile publice competente, aflate în curs de desfăşurare.

(4)Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

(5)Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relaţii contractuale, sau absenţa acestor daune.

(6)Certificatul privind daunele înregistrate trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele informaţii: numele/denumirea asiguratului, CNP/CUI, datele vehiculului, numărul poliţei de asigurare, perioada de valabilitate, clasa bonus-malus aferentă, data producerii evenimentului înregistrat, data plăţii despăgubirii.

 Conform art.38 din aceiași normă ,,Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 37 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, la întreaga sumă de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată, care se plăteşte de asigurător.,,

 Din textele legale mai sus citate , rezultă că asigurătorul RCA are obligaţia ca în termen de cel mult trei luni de la avizarea producerii evenimentului să adopte una din următoarele conduite: fie să răspundă solicitantului, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigaţii cu privire la producerea evenimentului asigurat, fie să notifice persoanei prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în tot sau în parte, pretenţiile solicitate, iar dacă asigurătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sau și le îndeplinește defectuos, sancţiunea este aceea a aplicării unei penalităţi de 0,2% pe fiecare zi întârziere calculată la suma de despăgubire cuvenită.

 În cauză, tribunalul reține că pârâta-apelantă prin adresa nr. .................. din ...........  i-a  notificat reclamantei soluția de neacordare a despăgubirii solicitate și motivele pentru care nu a aprobat despăgubirile, iar cum refuzul asigurătorului RCA de a suporta paguba suferită de către reclamant este unul nelegal, într-o astfel de ipoteză, data la care obligaţia de plată a despăgubirilor a devenit exigibilă este data notificării refuzului asigurătorului de acordarea despăgubirii, adică data 20.04.2016, moment de la care începe să curgă şi sancţiunea penalităţii pentru fiecare zi de întârziere de 0,2 % stabilită de art. 38 din Ordinul 14/2011 așa încât corect a fost obligată la plata penalităților începând  cu această dată.

Prin urmare, tribunalul apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect legea la situația de fapt stabilită în raport de probele administrate în cauză, astfel încât în baza art.480 C.P.CIV, va respinge apelul ca nefondat. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă ...................... împotriva sentinţei civile nr. .............../25.06.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ................... în contradictoriu cu intimata-reclamantă .....................şi intimatul-intervenient ...................., având ca obiect pretenţii.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Martie 2019