Contestatie la executare

Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmării garantul  şi avalistul fie individual fie împreună astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 58/1934.

Trăgătorul, acceptantul , girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor, posesorul având dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să respecte ordinea în care s-au obligat , astfel încât acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi , nu împiedică urmărirea celorlalţi .

Prin încheierea  nr. 502/29/03/2016, Judecătoria RV a respins  contestaţia la executare formulată de contestatoarea TFC,  în contradictoriu cu intimata S.C. P S.A..

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată contestatoarea TFC, în contradictoriu cu intimata S.C P SA a solicitat anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 84/2015, precum şi suspendarea executării silite.

Contestatoarea a arătat că,  la data de 11.10.2013 şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al Consiliului de administraţie al SA V şi nu cunoaşte situaţia financiară a societăţii, nu a avut cunoştinţă despre neplata debitului, apreciază că nu mai avea dreptul de a mai reprezenta societatea agricolă şi că biletul la ordin trebuia retras cu consecinţa emiterii altor acte de plată.

Din verificarea actelor dosarului instanţa a reţinut faptul că la data de 27.02.2014 a fost emis Biletul la ordin de către S.A V pentru suma de 173767,66 lei cu dată scadentă la 29 iulie 2015, numita TF semnând acest bilet la ordin în calitate de avalist pentru SA V.

Biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil, iar începând cu data de 01.01.2015 contestatoarea nu mai este angajată a SA V.

Din analiza actelor dosarului instanţa a apreciat  că motivele invocate de către contestatoarea sunt nefondate.

Potrivit principiilor dreptului comercial biletului la ordin îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind cambia, iar avalul este definit ca un act juridic prin care o persoană numită avalist se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali numit avalizat.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 58/1934 avalistul intervine pentru a întări încrederea în titlul emis şi se obligă  solidar cu ceilalţi semnatari la plata sumei de bani.

În cazul de faţă contestatoarea figurează în calitate de avalist şi garantează în solidar cu SA V suma pentru care s-a emis Biletul la ordin, fără ca această calitate de avalist să fie legată de calitatea sa de preşedinte sau angajat al societăţii pentru care a garantat plata.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 din actul normativ menţionat, contestatoarea este obligată la plată în acelaşi mod ca şi societatea pentru care a garantat  iar posesorul Biletului la ordin are dreptul de a urmări  girantul şi avalistul fie individual fie împreună astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 58/1934.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel , în termenul prevăzut de art. 468 CPC , apelantul contestator TFC solicitând în principal, schimbarea în tot a încheierii apelate cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare , iar în subsidiar , suspendarea formelor de executare din dosarul execuţional nr. 84/2015 până la soluţionarea dosarului nr. 3490/87/2015 privind insolvenţa SA V.

Criticând încheierea pentru nelegalitate şi netemeinicie a arătat că executarea silită a fost începută în baza unui titlu executoriu reprezentat de biletul la ordin seria RNCB 3AR nr. 0260719 emis la data de 27/02/2014 şi scadent la data de 29/07/2015 învestit cu formulă executorie , instrument bancar de plată ce trebuia înlocuit cu un alt instrument bancar avalizat de către administratorul SA V, respectiv CDE, până la finalizarea dosarului de insolvenţă şi îndestularea creditorilor societăţii agricole din bunurile ce vor fi lichidate la masa credală.

În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 470 CPC.

Prin întâmpinarea formulată la data de 17/06/2016 intimatul SC P SA a solicitat respingerea ca nefundat a apelului declarat.

A arătat că, susţinerile apelantei privind inopozabilitatea titlului de credit pentru motivul că la data emiterii biletului la ordin nu mai avea calitatea de reprezentant legal al SA V sunt lipsite de relevanţă juridică în condiţiile în care , aceasta având calitatea de avalist a biletului la ordin emis de către debitoarea SA V, este ţinută în mod solidar cu emitentul titlului de credit la obligaţia de a achita debitul datorat societăţii, avalistul fiind ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat.

La data de 06/07/2016 apelanta contestatoare a formulat cerere de ajutor public judiciar, cererea ce a fost soluţionată prin încheierea din 19/06/2016 în sensul admiterii acesteia şi reducerii cu 50% a taxei judiciare de timbru.

În cursul cercetării judecătoreşti nu au fost administrate probe noi.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul  constată apelul  nefondat pentru următoarele considerente:

Critica apelantei contestatoare privind inopozabilitatea titlului de credit motivat de faptul că, la data emiterii biletului la ordin nu mai avea calitatea de reprezentant legal al SA V este nefondată.

În fapt, între intimata P SA şi SA V s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. REG 446/27/02/2014 în baza căruia SA V s-a obligat să achite până la scadenţă valoarea produselor ce fac obiectul prezentului contract prin compensare cu produse agricole şi/ sau prin achitarea în numerar a contravalorii produselor livrate – art. 7 teza 7 din contract, şi penalităţi de întârziere de 0,1% în cazul nerespectării obligaţiilor - art. 9 din contract.

Pentru garantarea îndeplinirii obligaţiilor de plată SA V s-a obligat să emită bilete la ordin sau cecuri, pentru fiecare scadenţă agreată, conform anexelor la contract , cu menţiunea că biletele la ordin se vor avaliza în nume personal de către asociatul unic, acţionarul majoritar, administratorul persoanei juridice, întreprinzătorul persoană fizică.

Pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, a fost emis biletul la ordin seria RNCB3AR nr. 0260719 avalizat de apelanta contestatoare şi predat intimatei la data de 27/02/2014, aceasta din urmă procedând conform art. 7 alin. 3 din contract la completarea biletului la ordin în alb, cu menţiunile privind data scadentă şi suma de plată.

Avalul este definit ca  fiind actul juridic prin care o persoană numită avalist se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali numit avalizat. Prin semnarea biletului la ordin avalistul îşi asumă obligaţia de plată în aceleaşi condiţii ca şi emitentul, obligându-se el însuşi să achite suma din biletul la ordin, dacă la scadenţă emitentul nu face plata.

Prin urmare avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmării garantul  şi avalistul fie individual fie împreună astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 58/1934.

Din această perspectivă corect a reţinut prima instanţă că, apelanta contestatoare figurează în calitate de avalist şi garantează în solidar cu SA V suma pentru care s-a emis biletul la ordin fără ca această  calitate să fie legată de calitatea de preşedinte sau angajat al societăţii pentru care a garantat plata, apelanta contestatoare fiind obligată la plată în acelaşi mod ca şi societatea pentru care a garantat. 

Nici susţinerile apelantei contestatoare cu referire la împrejurarea că, SA V se află în procedura simplificată de faliment, iar creditoarea P SA îşi va putea recupera creanţa în cadrul acestei proceduri speciale nu sunt fondate, dispoziţiile art. 52 din legea nr. 58/1934, fiind în sensul că, trăgătorul, acceptantul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor, posesorul având dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat, acţiunea pornită împotriva unuia din obligaţi, nu împiedică urmărirea celorlalţi.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 480 alin. 1 CPC va respinge ca nefondat apelul declarat .

Domenii speta

Spete similare