Încuviinţarea unor măsuri de protecţie corespunzătoare a creanţelor unui creditor garantat prin constituirea unor garanţii suplimentare în temeiul art. 39 din Legea nr. 85/2006, anterior formulării unei cereri de ridicare a suspendării şi lichidare a bunu

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea adoptării unor măsuri de protecţie corespunzătoare a creanţei garantate ca un paliativ în cazul în care cererii creditorului, de ridicare a suspendării şi lichidarea bunurilor obiect al garanţiei, care nu se încadrează în categoria celor prevăzute la art. 39 alin.1 lit.A, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile alin.1 lit. B ale aceluiaşi text de lege şi această cerere este respinsă.

Dispoziţiile art. 39 alin.1 din Legea nr. 85/2006 statuează că şi în cazul eventualei diminuării a valorii obiectului garanţiei, creditorul garantat poate beneficia de facilităţi numai în ipoteza şi cu condiţia existenţei unei cereri de ridicare a suspendării şi valorificare a obiectului garanţiei respinse.

Prin sentinţa nr.101/2016 din 24 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.9089/101/2013/a136, s-a respins cererea formulată de reclamanta GB S.A. împotriva pârâtei RAAN - prin administrator judiciar T & A SPRL.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic de la Tribunalul Mehedinţi a reţinut că, prin încheierea din data de 18.09.2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr.9089/101/2013, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei RAAN.

Judecătorul sindic a constatat că, reclamanta GB S.A. este creditor garantat şi figurează în tabelul creditorilor, constituit împotriva debitoarei RAAN, cu suma de 73.904.875,09 lei.

A reţinut judecătorul sindic că, prin cererea pendinte, se solicită acordarea unei protecţii corespunzătoare a creanţei garantate a reclamantei GB S.A., prin constituirea unor garanţii, care să înlocuiască garanţiile asupra unor creanţe, ce proveneau din contractele de furnizare cesionate de către RAAN, în favoarea acesteia, prin contractul de cesiune de creanţe nr. 12.082/31.03.2011.

Judecătorul sindic a avut în vedere dispoziţiile art. 39 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora: „(1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116 - 118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii:

A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect:

a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus;

b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;

B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza:

a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;

b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;

c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:

a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;

b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;

c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.

(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente.”

Judecătorul sindic a constatat că, aceste prevederi reprezintă o limitare a regulii suspendării legale, instituită de art. 36 din lege, în favoarea anumitor creditori, respectiv a titularilor de creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel.

A considerat judecătorul sindic că este neîndoielnic că reclamanta este unul dintre creditorii vizaţi de textul legal, însă a reţinut că facilitatea acordată de legiuitor acestora este posibilitatea ridicării suspendării şi valorificarea imediată a acestuia.

Judecătorul sindic a reţinut că, inexistenţa unei protecţii corespunzătoare şi acordarea acesteia, astfel cum solicită reclamanta GB S.A., reprezintă una dintre condiţiile prevăzute de legiuitor, pentru a putea deveni aplicabilă măsura ridicării suspendării.

Judecătorul sindic a apreciat că, nici pe fond nu este întemeiată cererea.

Astfel, judecătorul sindic  a reţinut că, din probatoriu, a rezultat că, la data declaraţiei de creanţă reclamanta avea constituite următoarele garanţii: 

a)Ipoteca asupra stocului de apa grea in valoare de minim 93.000.000 lei, conform Contractului de garanţie mobiliara 12.081 /27.06.2011;

b)Ipoteca asupra tuturor disponibilităţilor băneşti prezente si viitoare, aflate in conturile

curente deschise de RAAN la GB S.A., conform Contractului de garanţie reala mobiliara nr. 12080/31.03.2011;

c)Ipoteca asupra bunurilor aflate in proprietatea RAAN, constând in echipamente necesare desfăşurării obiectului de activitate, conform Contractului de garanţie reala mobiliara nr. 18608/29.11.2012;

d)Ipoteca asupra creanţelor rezultate din contractele menţionate in Anexa 1 la Contractul de cesiune de creanţe nr. 12.082/31.03.2011.

Judecătorul sindic a constatat că, reclamanta GB S.A. a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu o creanţă în sumă de 73.904.874,09 lei şi că numai ipoteca asupra stocului de apă grea este în valoare de minim 93.000.000 lei, conform contractului de garanţie mobiliară nr.12081/27.06.2011, deci cu mult peste valoarea creanţei acesteia, astfel încât a considerat că nu se impune adoptarea uneia sau mai multor măsuri de protecţie a creanţei garantate.

Constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 39 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic  a respins cererea formulată de reclamanta GB S.A.

Împotriva sentinţei pronunţate de judecătorul sindic de la Tribunalul Mehedinţi a declarat apel, în termen legal, reclamanta GB S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, reclamanta GB S.A. a susţinut că, a fost înscrisă la masa credală a debitoarei RAAN cu o creanţă în cuantum de 63.306.020,92 lei, garantată cu ipoteci asupra unor bunuri mobile ale debitoarei, menţionate în contractul de cesiune de creanţă nr.12082 din 31.03.2011, constând în ipotecă asupra stocului de apă grea, a tuturor disponibilităţilor băneşti prezente şi viitoare, aflate în conturile curente şi asupra echipamentelor necesare desfăşurării obiectului de activitate, aflate în proprietatea debitoarei.

Apelanta reclamanta GB S.A a mai susţinut că, prin hotărârea pronunţată, judecătorul sindic a reţinut, în mod eronat, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.39 din Legea nr.85/2006, fără a analiza, în mod concret, dispoziţiile art.2 pct.2 din contractul de cesiune de creanţă nr.12082 din 31.03.2011, în care se menţionează expres obligaţia debitoarei de a constitui alte garanţii pentru aceasta, în cazul în care contractele de furnizare încetează fie din culpa debitoarei RAAN, fie din alte motive, neimputabile acesteia.

În aceste condiţii, a invocat apelanta reclamantă GB S.A, majoritatea contractelor de furnizare, încheiate de debitoarea RAAN, din care rezultau creanţele cedate, au fost valabile până la data de 31.12.2013, astfel că nu au încetat nici anterior şi nici ulterior intrării debitoarei în insolvenţă, iar, în refuzul de a respecta prevederile contractuale privitoare la înlocuirea garanţiilor pentru creditul acordat, debitoarea s-a prevalat de lipsa unui acord al judecătorului sindic.

Apelanta reclamantă GB S.A a arătat că, valoarea ipotecilor s-a diminuat ca urmare a încetării contractelor de furnizare, cesionate în favoarea sa, iar, în prezent, creanţa nu mai beneficiază de o protecţie corespunzătoare, în raport cu obiectul garanţiei, astfel că se impune reîntregirea valorilor garanţiilor, până la un nivel cel puţin egal cu nivelul obligaţiilor de plată ale debitoarei.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa pronunţată de judecătorul sindic de la Tribunalul Mehedinţi prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea introductivă promovată la data de 13 ianuarie 2016, apelanta reclamantă GB S.A. a solicitat, în temeiul art.39 alin.2 din Legea nr.85/2006, încuviinţarea unor măsuri de protecţie corespunzătoare a creanţelor sale garantate, prin constituirea unor garanţii, care să înlocuiască garanţia asupra unor creanţe, conform contractului de cesiune de creanţe nr.12082, încheiat la data de 31.03.2011.

În conformitate cu dispoziţiile art.39 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116 - 118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ la lit.A, în condiţiile a) - b) şi lit.B, în condiţiile a) - c).

De asemenea, potrivit alineatului 2 al art.39 din Legea nr.85/2006, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic a respins cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum cea prevăzută la lit.a) - c).

Textele de lege invocate consacră o excepţie de la regula suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi statuează, cu valoare de principiu, că judecătorul sindic are posibilitatea să încuviinţeze cererea creditorilor cu creanţe garantate de ridicare a suspendării şi de lichidare a obiectului garanţiei în condiţiile impuse şi în cazurile limitativ şi expres prevăzute.

De asemenea, textul de lege prevede şi posibilitatea respingerii cererii de ridicare a suspendării, pe care au formulat-o creditorii cu creanţe garantate şi de lichidare a obiectului garanţiei.

Această situaţie este posibilă doar în ipoteza şi cu condiţia ca judecătorul sindic, după ce analizează că bunurile obiect al garanţiei, pentru care se solicită ridicarea suspendării şi lichidarea lor, nu se încadrează în categoria celor prevăzute la art.39 alin.1 lit.A şi că sunt incidente prevederile alin.1 lit.B, să dispună respingerea cererii, iar, ca un paliativ, debitorul sau administratorul judiciar propun adoptarea unor măsuri de protecţie corespunzătoare a creanţei garantate, prevăzute la alin.2 lit.a) – c) ale acestui text de lege.

În speţă, Curtea a constatat că, cerinţele legale prevăzute de textul de lege incident în cauză, art.39 din Legea nr.85/2006, pentru adoptarea unor măsuri de protecţie corespunzătoare creanţei garantate a apelantei reclamante GB S.A., nu sunt îndeplinite, concluzia judecătorului sindic fiind corectă.

Într-adevăr, apelanta creditoare GB S.A. se înscrie în sfera creditorilor garantaţi, vizaţi de norma legală invocată, însă, astfel cum s-a relevat, pentru adoptarea unor măsuri de protecţie corespunzătoare creanţei sale garantate, legea reglementează această posibilitate (doar) numai în ipoteza existenţei unei cereri a apelantei reclamante, de ridicare a suspendării şi lichidarea bunurilor obiect al garanţiei, respinsă de judecătorul sindic.

În speţă, Curtea a constatat că, apelanta reclamantă GB S.A. nu a făcut dovada că a formulat o cerere de ridicare a suspendării şi de valorificare a bunurilor ce fac obiectul garanţiei, aşa cum prevede, în mod obligatoriu, dispoziţia legală invocată şi nici că o eventuală astfel de cerere a fost respinsă, conform cerinţei legale.

În acest context, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile formulate de apelanta reclamantă GB S.A., ce vizează îndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea unor garanţii suplimentare, întrucât apelanta reclamantă nu poate beneficia de facilităţile reglementate de dispoziţiile art.39 alin.2 lit.a)-c) din Legea nr.85/2014, de a acorda măsuri de protecţie corespunzătoare creanţelor sale garantate, chiar în cazul eventualei diminuări a valorii obiectului garanţiei, în condiţiile inexistenţei unei cereri respinse, având ca obiect ridicarea suspendării şi valorificarea obiectului garanţiei, formulată de această creditoare.

De altfel, în situaţia diminuării valorii obiectului garanţiei, apelanta reclamantă are posibilitatea, conferită de lege, art.39 alin.1 lit.A şi B din Legea nr.85/2014, de a solicita ridicarea suspendării şi valorificarea imediată a bunurilor ce fac obiectul garanţiei.

De asemenea, Curtea a constatat că, sunt nefondate şi criticile apelantei reclamante GB S.A., ce vizează neanalizarea dispoziţiilor art.2 pct.2 din Legea nr.85/2014 din contractul de cesiune de creanţă nr.12082 încheiat cu debitoarea RAAN, întrucât o eventuală răspundere contractuală, în temeiul convenţiei încheiate de părţi, conform dreptului comun, poate fi angajată, potrivit art.342 alin.1 din Legea nr.85/2014, numai în măsura compatibilităţii acestor clauze cu dispoziţiile Legii insolvenţei, lege specială, derogatorie de la dreptul comun, întrucât debitoarea nu se mai află în perioada de desfăşurare normală a activităţii economice, ci este supusă procedurii de executare, reglementată de Legea nr.85/2014, fiindu-i aplicabile dispoziţiile acestei legi.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi textele de lege invocate, Curtea a constatat că apelul este nefondat şi, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, l-a respins

Domenii speta

Spete similare