Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.04.2016, sub nr……/259/2016, contestatoarea M.M.,  în contradictoriu cu intimatele Ministerul Finaţelor Publice - Agenţia Naţională Fiscală- Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil, şi Direcţia Generala a Finanţelor Publice Ploieşti, a formulat prezenta contestație la executare, în ceea ce priveşte creanţele, impozitele și contribuţiile stabilite în sumă totală de 4605 lei în cadrul dosarului de executare nr.230032, în sarcina contestatoarei și comunicate la data de 01.04.2016, evidenţiate în mod individual, în următoarele somaţii și titluri executorii: somaţia nr. 294070036995721/30.03.2016, respectiv titlul executoriu nr.294070027391484/30.03.2016 , în cuantum de 4.605 lei, solicitând, în principal, excepţia nulităţii actului administrativ fiscal în temeiul art.43, art.46 și 145 alin. 2 vechiul Cod Procedură Fiscală O.G.92/2003, în cadrul cărora legiuitorul a consfinţit elementele obligatorii ce trebuie să le cuprindă actul administrativ fiscal și anume: „actul administrativ cuprinde pe lângă elementele generale este obligatoriu să cuprindă și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal potrivit legii precum, ştampila organului fiscal emitent precum și temeiul de drept în baza căruia a fost emise ".

Lipsa elementelor obligatorii privind emiterea actelor administrativ fiscale atrage nulitatea acestor acte conform legii. De asemenea contestatoarea  a precizat și faptul că prevederilor consfinţite în baza unui ordin al ministrului finanţelor privind emiterea unor acte administrative nu poate să contravină legii cadru reprezentată de însuși Noul Codul de Procedura Fiscală, respectiv Legea 207/2015 - vechiul Cod de Procedură Fiscală OG nr. 92/2003.

Pe de altă parte, contestatoarea  a solicitat instanței să constate că debitul în baza căruia au fost stabilite obligaţii enumerate mai sus, în sarcina contestatoarei nu există, dar în titlurile executorii el se configurează prin reluarea abuzivă a unei sume ce a făcut şi obiectul unei cercetări penale care nu a confirmat existenţa prejudiciului ce face ulterior în mod obsesiv obiectul multor executări silite începute de ANAF; obligarea pârâtelor la plata de daune în valoare de 10.000 lei și a cheltuielilor de judecată.

De asemenea, contestatoarea  a solicitat instanței să constate că în cauză există autoritate de lucru judecat, sens în care începând cu anul 2009, în acest dosar de executare au fost emise în mod continuu titluri executorii pornite de la acelaşi debit inexistent, anulate în mod definitiv de instanţele de judecată.

Având în vedere abuzul săvârşit de pârâte începând cu anul 2009 şi până în prezent, contestatoarea  a solicitat instanței să constate abuzul de drept săvârşit de pârâte şi să le oblige pe acestea la plata de daune în valoare de 10.000 lei.Cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea cererii, contestatoarea a  arătat că, în anul 2006, un număr de 5 consilieri ai primăriei Baba Ana, au formulat o serie de sesizări către mai multe organe ale statului, cu privire la anumite nereguli săvârşite de către funcţionarii Primăriei comunei Baba - Ana, în perioada 2003-2006, cu ocazia desfăşurării unor licitaţii la care a participat și asociaţia familială A.F. Complet Mizil. În urma declanşării cercetărilor penale, organele de cercetare penală prin adresa nr. 28l/P/19.06.2007, au solicitat organelor de inspecţie fiscală efectuarea unei inspecţii fiscală în sarcina AF. Complet Mizil cuprinzând ca perioada de control august 2007 - ianuarie 2008, ocazie cu care în urma celor stabilite de organele de inspecţie fiscală, tot în aceeaşi perioadă s-a solicitat, în data de 19.03.2008, efectuarea unei expertize financiar contabile și a unei expertize tehnice în construcţii ce au fost finalizate la data de 25.05.2008.

Raportat la cele expuse mai sus, contestatoarea a  arătat că s-a creat o analiză complexă foarte bine administrată de către organele de cercetare penală, instituindu-se o cooperare firească între autorităţi ale statului cu sarcini și competente diferite ce pot forma baza clarificării sesizării organelor de cercetare penală respectiv existența infracţiunii de evaziune fiscală ce automat este strâns legată de existența unui prejudiciu. Astfel au fost angrenate în ancheta următoarele instituţii :

1. Organele de inspecţie fiscală ce au ca atribuţii strict verificarea îndeplinirii cu bună credinţă a operaţiunilor de înregistrare a operatorului economic,verificarea legalităţii și conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii și exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligaţiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.

 2. Organele de cercetare penală ce au avut ca sarcini, stabilirea dacă documentele financiar contabile în speţa noastră facturile de bunuri reprezintă documente justificative conform legii, dacă au produs efecte și au intrat în gestiunea financiar contabilă și dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.:

3. Experţii numiţi în cauză ce au avut competența necesară de a stabili dacă operaţiunile neluate în calcul de către organele fiscale au fost fictive sau nu, dacă facturile îndeplinesc elementele de document justificativ și dacă lucrările efectuate în baza contractului cu Primăria Baba Ana au fost efectuate.

Raportat la cele prezentate, organele de inspecţie fiscală, cu bună ştiinţă au refuzat să ia în calcul cele stabilite prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv concluziile experţilor numiţi în cauză, nepunând în aplicare atât cele declarate de către dânșii în cadrul procesului verbal de control nr. 776/2008 «în cazul în care, din cercetările efectuate de organele de poliție se vor stabili și alte aspecte cu eventuale implicaţii asupra impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat se va proceda la recalcularea acestora », coroborate cu articolul nr.105 vechiul Cod Procedura Fiscală « (3) Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau alte autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare. ».Astfel organele de inspecţie fiscală, deși le-a fost adusă la cunoştinţă decizia definitivă a organelor de cercetare penală prin care s-a stabilit că documentele neluate în calcul de organele de inspecţie fiscală și în baza cărora au calculat debitul de datorat la bugetul de stat, sunt documente justificative conform legii, anulând atât angajarea elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală cât și răspunderea celor doi soţi cu o datorie la bugetul de stat, aceştia și-au susţinut cele stabilite în procesul verbal de control anterior apariţiei elementelor noi, întocmind un raport de inspecţie fiscală având la bază eludarea procedurilor legale și a deciziilor organelor competente în stabilirea situaţiei de fapt.

Procedura foarte des întâlnită în practică este aceea în care organele de inspecţie fiscală efectuează un control ( periodic, încrucișat, inopinat etc), iar în cazul în care întrunesc, documente considerate nejustificative procedează în baza art. 108 Cod Procedură Fiscală la sesizarea organelor de cercetare penală, în vederea stabilirii dacă documentele sunt justificative sau nu, reprezentând apanajul și baza elementelor de evaziune fiscală. Astfel, dacă în mod normal și legal organele fiscale sesizează și solicită ajutorul organele de cercetare penală în legătură cu stabilirea unor documente ca fiind justificative sau nu pentru a-și putea finaliza într-un mod corect și legal concluziile raportului de inspecţie fiscală, în situaţia noastră, care a avut ca diferenţă doar entitatea care a sesizat organele de cercetare penală, organul fiscal nu a ţinut cont de procedura legală punând-o pe contestatoare într-o situaţie excepţională, creând astfel un hățiș de dosare ce au la bază succesiunea de acte de executare silită. Organele fiscale au afirmat de nenumărate ori că, s-ar fi conformat anulării documentelor de executare silită, doar în cazul stabilirii în cadrul instanţelor de judecată a inexistentei unui prejudiciu pe latura civilă. Față de această situaţie contestatoarea prezintă următoarele :

Imediat după finalizarea cercetării penale, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată organelor de inspecţie fiscală punându-li-se în vedere ca în termen de 20 de zile să formuleze plângere conform legii. Urmare a comunicării ordonanţei NUP, organele de inspecţie fiscală nu au formulat plângere în termen legal. Atâta timp cât dumnealor nu au avut obiecțiuni la cele stabilite în cadrul cercetării penale, prin neformularea căii de atac împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale s-a considerat că se conformează celor stabilite și vor proceda la recalcularea și refacerea documentelor. În cazul în care s-ar fi dorit clarificarea situaţiei privind latura civilă erau singura parte ce avea interes în formularea căii de atac în vederea clarificării situaţiei. Deși organele fiscale nu au formulat plângere împotriva Ordonanţei NUP, aceasta situaţie a fost acoperită de către o altă parte care a avut interes în formularea plângerii împotriva NUP, luând naştere astfel Dosarul penal nr. 2615/259/2008, în cadrul căruia, în ceea ce priveşte asociaţia familială A.F Complet Mizil s-au reţinut următoarele :« precizând ca pentru 3 din unităţile controlate, materialele au fost achiziţionate, au fost achitate furnizorilor, intrate în gestiune și operate la intrări în evidența contabilă simplă, au fost date în consum și reflectate în veniturile realizate, fapt pentru care bugetul statului nu a fost afectat cu nicio sumă de bani, cheltuielile făcute cu achiziţionarea acestor materiale fiind deductibile fiscal. Astfel că instanţa a respins plângerea formulată de către petentul S.C Strihani SRL, în contradictoriu cu făptuitorii Munteanu Ionel și Muntecmu Marieta ca neîntemeiată,  menţinând Ordonanţa pronunţată în dosarul  nr. 281/P/2007 al Parchetului de pe langă Judecătoria Mizil».

Imediat după finalizarea cercetării penale și neavând niciun dubiu că organele fiscale nu vor proceda la refacerea raportului de inspecţie fiscală, raportat la elementele noi apărute ce erau de natură a schimba în tot cele reţinute prin raportul de inspecţie, contestatoarea a considerat de bună cuviinţă să vină în întâmpinarea organelor fiscale, formulând la data de 15.12.2008 contestaţia nr. 8145, în cadrul căreia a solicitat refacerea actelor de control, în acord cu cele stabilite de către organele de cercetare penală. Raportat la această situaţie contestatoarea arată că, în ceea ce o priveşte, s-a dat curs unei situaţii excepţionale față de cele cu care de obicei sunt investite instanţele de judecată astfel :

Contestatoarea  a considerat că jurisprudența arată clar, că atunci când instanţele sunt învestite cu acţiuni având ca obiect contestaţie la executare a actelor de executare silită, emise în baza unui titlu de creanţă, instanţele nu pot desfiinţa titlul executoriu în cazul în care ar considera că titlul de creanţă stabilit în cadrul deciziei de impunere ar sta în picioare. În speța de față instanţele au mers pe interpretarea logică și legală, raportat la cele stabilite în cadrul cercetării penale, în sensul în care au fost desființate toate formele de executare privind titluri executorii, somaţii, popriri și procese verbale de sechestru pentru următoarele considerente : " având în vedere că în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. 281/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, nefiind reţinută săvârşirea vreunei fapte penale de evaziune fiscală, de neînregistrare a unor venituri sau eludarea unor obligaţii către bugetul de stat sau uz de fals și fals, și, neconstestându-se pe latura civilă o pagubă către bugetul statului, sens în care s-a efectuat expertiza Sever, iar prin expertiza contabilă dispusă în dosarul nr.1083/259/2010 s-a stabilit că A.F. Muteanu Marieta Complet Mizil nu datorează TVA suplimentar și nici impozit pe venitul net și pe cale de consecință nu datorează nici obligaţii fiscale accesorii, majorări de întârziere și penalităţi, întrucât obligaţiile asupra cărora s-au calculat acestea nu există. În aceeaşi cauză instanţa a reţinut că, creanţa fiscală principală nu are o existență certă deoarece intimatele nu au comunicat un răspuns sau decizie de soluţionare a contestaţiei formulate și înregistrare sub nr. 8145/15.12.2008.

Astfel, din cele menţionate mai sus este de la sine înțeles că numeroasele complete de judecată învestite în a soluţiona litigiile având ca obiect contestarea actelor de executare fiscală, nu ar fi putut anula acte de executare silită, dacă ar fi considerat că atât raportul de inspecţie fiscală cât și decizia de impunere, întocmite de organele fiscale ar fi avut o bază legală și ar fi anulat cele stabilite în cadrul cercetării penale. Organele fiscale neconformându-se obligaţiilor legale de refacere a documentelor de inspecţie fiscală conform legii, necontestând ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale și nedând curs căii administrative formulate de soţii Munteanu prin contestaţia nr.8145/2008 și ulterior revenirea la contestaţie prin adresa nr. 13761/2009 au continuat prin emiterea de acte de executare succesive ce au făcut obiectul numeroaselor litigii aflate pe rolul instanţelor de judecată și față de care instanţele au considerat ca fiind emise abuziv, având la bază elemente nereale, iar pe latură civilă neconstatându-se o pagubă adusă bugetului statului, după cum urmează : Dosar nr.23/259/2010, Dosar nr. 982/259/2010, Dosar nr. 1818/259/2011, Dosar nr: 434/259/2010, Dosar nr.63/259/2010, Dosar nr: 1188/259/2011 și Dosar nr.2643/259/2009, prin care a fost contestată creanţa privind debitul datorat la bugetul de Stat instituit în sarcina soţilor Munteanu, comunicat prin adresa nr. 1212/08.07.2009, ca urmare a adresei înregistrata sub nr. 21749/16.12.2008.

În urma comunicării titlurilor executorii principale privind debitul restant datorat de către cei doi soți, M.M. și M.I., s-a procedat la contestarea lor pe instanță, în termen legal, constituindu-se dosar nr. 2643/259/2009 - în cadrul căruia au fost contestate titlurile executorii principale privind obligaţiile fiscale restante pentru anii 2007 - 2008 de către persoanele fizice M.M. și M. I., instanţa pronunțându-se referitor la aceste titluri atât ca formă cât și ca fond reţinând următoarele:" Pe fondul cauzei instanţa reține că intimata A.F.P. - Mizil a emis un număr de 8 titluri executorii, reprezentând obligaţii restante în evidența fiscală (venituri din profesii libere și comerciale și obligaţii fiscale stabilite prin decizii de calcul accesoriu din perioada 15.12.2004 - 06.11.2008 ) către reprezentantul AF Complet Mizil M.I. și un număr de trei titluri executorii fiscale, cu aceeaşi natură fiscală, din aceeaşi perioadă, către reprezentanta legală a A.F. Complet Mizil M. M.".

De asemenea instanţa  a reţinut că, activitatea desfăşurata de A.F. Complet și membrii asociaţi ai acesteia, a format obiectul dosarului de urmărire penală nr.281/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și în baza probelor administrate în cauza respectivă, inclusiv a expertizei contabile judiciare efectuate de expert S.S., prin Ordonanţa din 12.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor M. I. și M. M., pentru infracţiunile prev. de art.9 alin 1 lit.b din Legea nr.241/2005 privind evaziunea fiscală și art.43 din Legea nr.82/1991 a contabilităţii, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, expertiza contabilă stabilind că M.I. și M. M. nu au eludat cu nimic obligaţiile către bugetul de stat și nu există date concrete privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art.289 și 291 Cod penal de către M.I., soluţia fiind comunicată și D.G.F.P. – Prahova. Activitatea de inspecţie fiscală și necontestata de către acestea cu plângere în termen legal, conform Codului de procedură penală.

Față de cele arătate și având în vedere susţinerea pârtilor, instanţa  a constatat că, deși față de contestatoare și reprezentanţii săi legali se efectua urmărirea penala în dosarul penal nr.281/P/2007, D.G.F.P. Prahova și A.F.P. Mizil au continuat executarea silită fiscală împotriva acestora, prin emiterea titlurilor executorii fiscale din aceeaşi perioadă, respectiv 2007 - 2008, pentru obligaţii fiscale calculate pentru venituri realizate într-o formă asociativă cu toate că se comunicase ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a celor două persoane asociate, întrucât s-a stabilit prin expertiză contabilă întocmită de expert Stoica Sever faptul că nu au eludat cu nimic obligaţiile la bugetul de stat, organele fiscale au continuat emiterea de acte de executare fiscală și fără a da o decizie de soluţionare a contestaţiei formulate de reprezentanţii legali ai A.F. Complet Mizil, contestaţie înregistrată sub nr.8145/15.12.2008.

În contextul celor reţinute anterior, având în vedere că în cursul urmăririi penale, în dosarul nr.281/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, nefiind reţinută săvârşirea vreunei fapte penale de evaziune fiscală de neînregistrare a unor venituri sau eludarea unor obligaţii către bugetul de stat sau de fals și uz de fals și neconstatându-se, pe latura civilă o pagubă către bugetul de stat, instanţa constată că, în mod nejustificat, s-au emis titlurile executorii contestate în prezenta cauză și pe cale de consecinţă, în baza art.175 Cod procedură fiscală, va admite contestaţia la executare și va anula titlurile executorii menţionate."

În speța de față a fost întocmit un control fiscal inopinat, solicitat de către organele de ancheta penală prin adresa nr. 3497/25.06.2007, în cadrul cercetării penale, dosar penal nr.281/P/l9.06.2007, pentru infracţiunea de evaziune fiscală. Evaziunea fiscală reprezintă prin ea însăși o infracţiune de prejudiciu. Pentru angajarea răspunderii penale având ca obiect o infracţiune de evaziune fiscal este esenţială stabilirea prejudiciului pe care această infracţiune l-a cauzat bugetului general consolidat astfel prejudiciul cauzat bugetului general consolidat este reclamat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc ( proces verbal, raport de inspecţie fiscală etc.) și "filtrat" de organele judiciare prin administrarea mijlocului de probă cu raportul de constatare fiscală sau cu raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate. Este nefezabil și fără logică judiciară să admitem teza că infracţiunea de evaziune fiscală poate produce un anumit prejudiciu, reţinut ca atare de organele judiciare pe latura penală și un alt prejudiciu stabilit de instanţa de judecată în considerarea laturii civile a procesului penal.

În consecinţă, săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală este imperativ necesară să dea naştere unui singur prejudiciu ce se cauzează bugetului general consolidat și în funcţie de care se vor genera toate consecinţele răspunderii penale, atât pe latură penală cât și pe latură civilă, a raţiona altfel însemnând a crea ambiguităţi legislative prin definirea duală a unei singure instituţii. Tocmai de aceea, în toate deciziile definitive și irevocabile privind atât A.F Complet cât și cei doi asociaţi M.M. și M.I., se face referire la acoperirea laturii civile în cadrul cercetării penale instanţa înţelegând faptul că toate actele de executare au fost emise dintr-o eroare privind situaţia creată.

Contestatoarea a considerat că toate cele arătate mai sus demonstrează pe de o parte caracterul excesiv al exercitării dreptului şi pe de altă parte deturnarea dreptului subiectiv civil de la scopul economic şi social în vederea căruia a fost recunoscut.

Caracterul excesiv al exercitării dreptului, necesar pentru antrenarea răspunderii, are în vedere situaţia valorificării acestuia de către titular într-un mod exacerbat, cauzându-se altuia un prejudiciu mai oneros decât cel care ar putea fi, în mod obiectiv, creat prin exercitarea acestui drept, în mod firesc, în conformitate cu scopul în virtutea căruia a fost recunoscut de legiuitor şi în limitele sale.

Caracterul excesiv al exercitării dreptului impune, per a contrario, necesitatea existenţei unui raport de proporţionalitate între exerciţiul dreptului de către titular şi prejudiciul care ar putea fi cauzat unui terţe persoane pe această cale. Depăşirea acestui raport de proporţionalitate şi, implicit, situarea dreptului subiectiv în afara limitelor sale, face ca exerciţiul dreptului să fie excesiv şi de natură să atragă răspunderea titularului. În plus, caracterul nerezonabil al exercitării dreptului întăreşte imperativul consfinţit implicit de legiuitor ca dreptul subiectiv să fie valorificat cu respectarea limitelor sale şi a scopului în considerarea căruia a fost edictat. Dreptul subiectiv nu-şi poate produce efectele şi nu se poate bucura de ocrotirea legii decât prin raportare la finalitatea pe care o are şi la funcţiile pentru care legea îl consacră.

Abuzul de drept este reglementat în strânsă legătură cu noţiunea de bună-credinţă. Faţă de dispoziţiile art. 15 din NCC, săvârşeşte un abuz de drept cel care exercită un drept subiectiv într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe. Noul Cod Civil face referire la buna-credinţă, prevăzând că „orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi cu bunele moravuri" (art. 14 din NCC).

Astfel, în măsura în care dreptul este exercitat cu rea-credinţă, prin deturnarea acestuia de la scopul economic şi social în vederea căruia a fost recunoscut şi, respectiv, prin încălcarea drepturilor unei alte persoane, acesta nu mai poate beneficia de protecţie juridică.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG.92/2003, art. 43 , art. 46 si 145 alin 2 vechiul Cod Procedura Fiscala OG 92/2003, art. 711 - art. 719 Noul Cod Procedura Civila, precum şi orice alte prevederi legale aplicabile în cauză.

În dovedirea prezentei, contestatoarea înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 18 aprilie 2016, contestatoarea M.M., în contradictoriu cu intimatele M.F.P- Anaf – Serviciul Fiscal Orăşenesc Mizil şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a solicitat anularea somaţiei nr.294070036995721 din data de 30.03.2016 şi a titlului executoriu nr.294070027391484 din 30.03.2016 prin care s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 4.605 lei.

Totodată s-a solicitat să se constate că debitul în baza căruia  s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 4605 lei nu există  şi să se constate abuzul de drept săvârşit de pârâte  pentru care  să fie obligate la plata sumei de 10.000 lei daune.

În motivarea contestaţiei se  susţine  nulitatea somaţiei  şi a titlului executoriu, mai sus menţionate, deoarece au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 43,46  şi art.145  alin 2 din vechiul Cod  de Procedură Fiscală, anume  nu poartă semnătura şi stampila organului emitent.

Contestatoarea  a  mai arătat că obligaţiile fiscale  menţionate au fost contestate începând cu anul 2007  în dosarele nr. 23/259/2010, 982/259/2010, dosar nr.1818/259/2011, 434/259/2010, 63/259/2010, 1188/259/2011, 2643/259/2009, contestând  debitul datorat la bugetul de stat şi prin care s-a stabilit ca AFPO  a emis un număr de 8 titluri executorii reprezentând obligaţii restante la bugetul de stat cu aceeaşi natură fiscală, din aceeaşi perioadă.

A mai precizat  contestatoarea  că activitatea desfăşurată de AF Complet ,  al cărei asociat este contestatoarea a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 281/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil,  şi baza probelor administrate, inclusiv expertiza contabilă, s-a stabilit că nu a efectuat acte de evaziune fiscală,  astfel că nu a eludat obligaţiile  la  bugetul de stat.

Având în vedere abuzul săvârşit de intimate care în cursul a 8 ani de zile au tot emis titluri executorii pentru creanţe care nu există, motiv pentru care au fost anulate de instanţă, solicită a se constata abuzul de drept, cu obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei daune.

În susţinerea acţiunii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.

Contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: somaţia nr.  294070036995721 din 30.03.2016, titlul executoriu 294070027391484 din 30.03.2016, ordonanţa nr. 281/P/2007  a Parchetului  de pe lângă Judecătoria Mizil, procesul verbal  de inspecţie fiscală din 28.01.2008, sentinţa penală nr. 20/2009, decizia penală nr. 266/2009, decizia civilă nr. 418/2011, sentinţa civilă nr. 230/2011, sentinţa civilă nr. 154/2010 şi alte hotărâri judecătoreşti.

Intimata DGRFP Ploieşti - AJFP  Prahova  prin adresa nr. 12768 din 05  mai 2016, în apărare, a comunicat înscrisurile  în baza cărora  a declanşat executarea silită în cadrul căreia a emis somaţia nr. 294070036995721 din 30.03.2016,  anume somaţia, titlul executoriu 294070027391484 din 30.03.2016, Decizia nr. 2940750977442  din 31.12.2015, nota de calcul a accesoriilor din decizia nr. 294075442, decizia anuala de impunere  pentru CASS pe anul 2012, situaţia deciziilor de impunere .

Contestatoarea a depus la dosar interogatorul  adresat intimatei DGRFP Prahova – AJFP Prahova, iar acesta a răspuns la interogatoriu şi l-a depus la dosar.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa  a reţinut următoarele :

Intimata DGRFP Ploieşti- AJFP Prahova, în procedura executării silite, la data de 30.03.2016 a emis somaţia nr.294070036995721 prin care a somat pe contestatoarea MUNTEANU V. MARIETA,  identificată prin codul fiscal 2620914292073, care pentru persoanele fizice este CNP-ul, la domiciliul profesional şi fiscal, oraş Mizil, B-dul Gării , nr.16, să plătească suma de 4.605 lei, compusă din suma de 1.686 lei, impozit pe venit din activităţi independente, diferenţa impozit anual regularizat 2891 lei şi contribuţie CASS în urma regularizării veniturilor 26 lei.

Somaţia a fost emisă în baza Titlului executoriu nr.294070027391484 din 30.03. 2016, din cuprinsul căruia rezultă că acesta a fost emis în baza deciziei nr.2940750977442 din 31.12.2015.

Din cuprinsul Deciziei nr.2940750977442 din 21/12/2015 referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi anexa la aceasta  ( filele 154-155 ) a rezultat că suma de 1687 lei reprezintă dobânzi la debitul de 61107 lei  creanţa stabilită în urma atragerii răspunderii solidare prin actul nr.25675 din 20.07.2012 pentru perioada 01.10.2015- 31.12.2015, 5 lei  dobânzi  la suma de 14 lei  impozit  pe venituri din activităţi independente, 2891 lei dobânzi pentru plata cu o întârziere de 92 zile a  sumei de 103.955  lei  care  reprezintă  diferenţa de impozit anual  regularizat, iar suma de 2 lei reprezintă  dobânda şi penalitate  pentru plata cu o întârziere de 185 de zile a sumei de 24 lei regularizare CASS.

Din probele administrate nu reieşit că a fost contestată şi anulată de către contestatoare Decizia nr.2940750977442  din 31.12.2015. Dosarele soluţionate prin hotărârile judecătoreşti  invocate de contestatoare, nu au ca obiect  debitele principale  la care s-au calculat accesorii prin  aceasta decizie  sau că a fost anulat actul 25675  din 20.07.2012  prin care s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a asociaţilor.

Drept urmare, se justifică emiterea titlului executoriu nr.294070027391484  la data de 30.03.2016  cât şi punerea  acestuia în executare silită. Asociaţia  având ca  formă de organizare  AF , asociaţii răspund cu averea personală.

În ce priveşte nulitatea  actelor pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 43, art.46 şi 145  alin 2 din Codul de procedura fiscal,  susţinerea contestatoarei este neîntemeiată, întrucât, aşa cum se şi menţionează în cuprinsul somaţiei şi titlului executoriu ( ultima scrie din pagina sub nr.pag )documentele sunt editate în sistemul informatic, motiv pentru care  sunt valabile fără semnătură şi stampilă conform Ordinului nr.1.107/2012 emis de viceprim-ministru şi ministrul finanţelor.

Faţă de cele mai sus menţionate  a fost respinsă contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă, au fost respinse capetele de cerere privind constatarea abuzului de drept  şi obligarea intimatelor la plata de daune.

Domenii speta

Spete similare