Procedura insolvenţei

Potrivit art.108 din Legea nr.85/2014, o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită şi toate tabelele vor fi actualizate corespunzător cu sumele distribuite. Câtă vreme această regulă este aplicabilă atunci când toţi debitorii aceleaşi obligaţii solidare sunt în insolvenţă, prin aplicarea principiului cine poate mai mult, poate şi mai puţin, înseamnă că regula va fi incidentă chiar dacă numai unul sau unii dintre debitorii aceleaşi datorii vor fi intrat în procedura insolvenţei.

Prin Decizia civilă nr. 659/15.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă în dosarul nr. … a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.330/19 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Arad în acelaşi dosar, având ca obiect contestaţie la tabelul preliminar de creanţe, schimbând în întregime sentinţa atacată în sensul că a fost admisă contestaţia formulată, fiind dispusă înscrierea creditoarei-apelante în tabelul preliminar al debitoarei cu următoarele sume: 60.000 de lei, creanţă pură şi simplă garantată, în categoria creditorilor garantaţi; 133.683 lei, creanţă pură şi simplă, în categoria creditorilor bugetari, fără cheltuieli de judecată în apel. 

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa apelată Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de creditorul bugetar împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitorului, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că prin declaraţia de creanţă înregistrată în data de 7.01.2016, creditorul a solicitat înscrierea la masa credală a debitorului SC F… SRL Arad pentru neachitarea sumei de 193.683 lei,  reprezentând obligaţii fiscale existente şi datorate bugetului general consolidat inclusiv majorări şi penalităţi din care 133.683 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art.161 al. 1 pct. 5 şi suma de 60.000 lei cu rang de preferinţă prevăzut de art. 159 al. 1 pct. 3 din Legea 85/2014, susţinând că sumele sunt certe, lichide şi exigibile.

Constatând că în tabelul preliminar al creanţelor debitorului această creanţă a fost trecută în temeiul art.102 pct.4 din Legea 85/2014, sub condiție, prima instanţă a apreciat că înscrierea creanţei s-a făcut în mod corect având în vedere împrejurarea că acest creditor, prin adresa nr.39603/8.10.2015, a instituit concomitent o poprire asiguratorie asupra veniturilor administratorului societar care a devenit astfel codebitor, reţinând că dispoziţiile Ordinului nr.2869/2014 privind modificarea şi completarea anexei 1 la Ordinul Preşedintelui ANAF nr.127/2014 pentru aprobarea instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art.27 şi art.28 din OG nr.92/2003 statuează, la art.12 indice 1.2, că, în această situaţie, cu sumele realizate se sting creanţele fiscale ale debitorului insolvent, dispoziţiile art.115 al.3 din Codul de procedură fiscală aplicându-se în mod corespunzător.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel creditoarea-apelantă bugetară, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva tabelului preliminar al creanţelor faţă de debitoarea S.C. F…. S.R.L., cu consecinţa admiterii cererii de înscriere în tabelul preliminar a sumei de 193.683 lei, din care suma de 60.000 de lei, creanţă pură şi simplă garantată, în categoria creditorilor garantaţi, respectiv suma de 133.683 lei, creanţă pură şi simplă, în categoria creditorilor bugetari.

 În motivarea apelului apelanta a susţinut că nu există niciun motiv pentru care lichidatorul să înscrie această creanţă sub condiţie suspensivă din moment ce la dosar a depus toate înscrisurile din care rezultă că întreaga sumă este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, apreciind totodată că motivarea reţinută de prima instanţă, referitoare la existenţa unei popriri asigurătorii asupra veniturilor administratorului societăţii debitoare, este neîntemeiată, fiind o încălcare a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.

Astfel, se arată că extrasele de cont pentru perioada 15.10.2015-14.01.2016 emise de BCR nu fac în niciun fel dovada achitării către creditoare a sumelor datorate, întrucât sumele de bani au fost luate din contul persoanei fizice şi transmise într-un "cont colateral", care nu aparţine creditorului, sumele de bani nefiind transmise de Bancă către creditor, situaţie în care, în opinia apelantei, societatea debitoare figurează datoare în continuare, cu suma de 193.683 lei, din care 60.000 lei, creanţă garantată.

Se arată că obiectele sechestrate prin procesul-verbal nr. 9514/21.03.2011 aparţin exclusiv societăţii debitoare şi nu fostului administrator social al acesteia, creditoarea considerând că în acest dosar de insolvenţă trebuie să figureze ca şi creditor garantat iar nu în dosarul de executare la care face referire Tribunalul Arad, care, prin soluţia pronunţată, a prejudiciat bugetul de stat, întrucât sumele rezultate din vânzarea bunurilor pentru care apelanta are instituit sechestru, vor fi distribuite către alţi creditori, ceea ce este total nelegal. De asemenea, se învederează că prima instanţă nu a arătat până când va rămâne creanţa apelantei sub condiţie suspensivă şi care condiţie trebuie îndeplinită pentru a vedea în mod clar de care eveniment viitor şi nesigur depinde creditoarea.

Invocând dispoziţiile art. 151 alin. 8 din Codul de procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea insolvenţei, apelanta a conchis că deţine o creanţă garantată de la momentul înregistrării declaraţiei de creanţă, considerând că nu există nicio justificare legală a judecătorului sindic de a o înscrie sub condiţie suspensivă, concluzionând că administratorul judiciar avea obligaţia să înscrie creditorul Arad în tabelul preliminar al creanţelor ca şi creditor garantat pentru suma de 60.000 lei, iar diferenţa, ca şi creanţă bugetară.

În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă, art. 151 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală, art. 2328 şi 2333 Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată, debitoarea, prin administrator judiciar, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate, apreciind, în principal, că apelanta deţine o creanţă care nu are caracter cert, întrucât aceasta se diminuează periodic cu sumele recuperate din poprirea veniturilor administratorului special al societăţii debitoarei. Pe de altă parte, practicianul de insolvenţă a apreciat că înscrierea creanţei suspensive, neafectată de condiţia suspensivă, ar defavoriza ceilalţi creditori ai debitoarei, care vin în concurs pentru recuperarea creanţelor lor, având un drept de gaj general asupra debitoarei, ori câtă vreme un creditor recuperează în permanenţă sume din creanţa sa, prin efectul art. 27 Cod procedură fiscală, participarea sa la procedura insolvenţei este inechitabilă faţă de ceilalţi creditori.

Intimata, prin administratorul judiciar desemnat, a mai subliniat că în situaţia în care un creditor îşi îndestulează creanţa cu care s-a înscris la masa credală din alte surse, procentul deţinut în cadrul tabelelor de creanţe se modifică în sensul diminuării acestuia, altfel că ar fi în mod constant defavorizaţi ceilalţi creditori. În susţinerea punctului său de vedere, a invocat Ordinul nr. 2869/2014 privind modificarea si completarea anexei nr.1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 si 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. 

Cât priveşte susţinerea apelantei, în sensul că extrasele de cont nu fac în niciun fel dovada achitării către aceasta a sumelor datorate, intimatul consideră că este evident faptul că aceste sume poprite din veniturile salariale realizate de codebitoare sunt puse la dispoziţia contestatoarei în baza adresei de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. 39603/08.10.2015.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art.27 Cod Procedura Fiscală, Legea nr.85/2014 şi Ordinul antemenţionat nr. 127/2014.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de apel şi ale limitelor devolutive ale apelului consacrate de art.477-478 C. pr.civ., Curtea constată că apelul este fondat, hotărârea primei instanţe fiind consecinţa unei greşite aplicări a dispoziţiilor legale ce reglementează modalitatea de înscriere a creanţelor în tabelul de creanţe.

Aspectul litigios dintre părţi nu priveşte existenţa sau cuantumul creanţei creditoarei-apelante, ci împrejurarea că practicianul de insolvenţă a dispus înscrierea creanţei acestei creditoare sub condiţie suspensivă, fără drept de vot, pentru simplul motiv că, pentru aceeaşi creanţă solicitată, se află în derulare o procedură de executare silită prin poprire a altui codebitor a aceleaşi obligaţii, fostul administrator statutar al societăţii insolvente.

În acest sens, Curtea reaminteşte că, potrivit art.108 din Legea nr.85/2014, o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită şi toate tabelele vor fi actualizate corespunzător cu sumele distribuite. Câtă vreme această regulă este aplicabilă atunci când toţi debitorii aceleaşi obligaţii solidare sunt în insolvenţă, prin aplicarea principiului cine poate mai mult, poate şi mai puţin, înseamnă că regula va fi incidentă chiar dacă numai unul sau unii dintre debitorii aceleaşi datorii vor fi intrat în procedura insolvenţei.

O atare procedură nu este de natură a aduce niciun fel de prejudicii, aşa cum în mod eronat a apreciat administratorul judiciar. În măsura în care creditorul îşi recuperează constant părţi din creanţă, de la unul din codebitorii solidari, devin incidente prevederile art.108 alin.2 din acelaşi act normativ, conform cărora, dacă creanţele au fost stinse sau modificate, total sau parţial, se va proceda la o modificare (actualizare) corespunzătoare a tabelului de creanţe, după caz.

De altfel, se poate constata că dispoziţiile invocate de către practicianul de insolvenţă şi reţinute ca fiind incidente de către instanţa de fond – art.121.2 din Ordinul ANAF nr.127/2014, fără a susţine juridic soluţia primei instanţe, completează prevederile Legii nr.85/2014 mai sus enunţate, respectiv că „în situaţia în care s-a dispus atragerea răspunderii unei persoane juridice, cu debitorul aflat în insolvenţă, iar organul fiscal a încasat sumele pentru care s-a atras răspunderea, cu sumele astfel realizate se sting creanţele fiscale ale debitorului insolvent, dispoziţiile art. 115 alin. (3) din Codul de procedură fiscală aplicându-se în mod corespunzător”.

Aceste prevederi sunt cât se poate de fireşti deoarece, oricâţi debitori solidari sau garanţi ar avea un creditor, şi oricâte urmăriri silite simultane ar demara în vederea recuperării creanţei sale, el nu va fi niciodată îndreptăţit să încaseze mai mult decât cuantumul creanţei sale, eventual cu accesorii, atunci când este cazul.

Plecând de la aceste considerente preliminare, Curtea observă că soluţia la care s-a oprit practicianul de insolvenţă, confirmată de către prima instanţă în mod greşit, este vădit nelegală, fiind lipsită de orice temei juridic.

Plecând de la ceea ce înseamnă condiţia suspensivă ca modalitate a actului juridic civil, Curtea subliniază că înscrierea în tabel a unei creanţe sub o condiţie suspensivă, cu consecinţa negării dreptului de vot al creditorului în adunarea creditorilor, se poate dispune numai atunci când eficacitatea obligaţiei debitorului depinde de un eveniment viitor şi nesigur în ce priveşte realizarea lui (art.1400 C. civ.). O obligaţie afectată de o condiţie suspensivă este o obligaţie ineficace, care nu poate fi executată până la împlinirea condiţiei, care ea însăşi este un eveniment viitor şi nesigur în ce priveşte realizarea sa. Această incertitudine a eficacităţii obligaţiei afectată de o condiţie suspensivă reprezintă motivul pentru care legiuitorul s-a oprit la soluţia acceptării creanţei corelative unei astfel de obligaţii, dar a înscrierii ei tot sub condiţie suspensivă, fără drept de vot pentru creditor, câtă vreme, de împlinirea condiţiei depinde însăşi eficacitatea creanţei sale.

Or, aşa cum rezultă din întregul probatoriu administrat, şi în lipsa oricărei divergenţe între părţi cu privire la acest aspect,  obligaţia debitoarei insolvente s-a născut ca o obligaţie pură şi simplă, astfel că împrejurări ulterioare şi totodată exterioare voinţei juridice a creditorului nu o pot transforma într-o obligaţie sub condiţie suspensivă.

Simpla împrejurare că una şi aceeaşi obligaţie, având acelaşi creditor, are mai mulţi debitori, nu prezintă de asemenea relevanţă din perspectiva modalităţilor de care este afectată. Altfel spus, o obligaţie care se naşte pură şi simplă, îşi păstrează această caracteristică pentru toţi debitorii, chiar dacă unul dintre debitori este executat silit pentru realizarea ei.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că înscrierea creditoarei-apelante în tabelul preliminar al debitoarei insolvente cu întreaga creanţă, dar sub condiţie suspensivă, este contrară dispoziţiilor legale cuprinse în Codul civil şi în Legea nr. 85/2014, impunându-se înscrierea acestei creanţe ca fiind o creanţă pură şi simplă.

Examinând celelalte susţineri ale apelantei, referitoare la necesitatea înscrierii creanţei sale ca o creanţă garantată în limita sumei de 60.000 de lei, Curtea constată că şi aceste susţineri sunt fondate.

Astfel, din cuprinsul procesului verbal de instituire a unui sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. … 2011, rezultă că din patrimoniul debitoarei insolvente s-a indisponibilizat un fotoliu de masaj tip MSC 712 având o valoare estimată de 60.000 de lei. Conform art.151 alin.8 din O.G. nr.92/2003, „prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun”.

Potrivit art.110 alin.2 din Legea nr.85/2014, la creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă, odată cu înscrierea în tabelul preliminar de creanţe, se vor arăta titlul din care izvorăşte dreptul de preferinţă, rangul acesteia şi, dacă e cazul, motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate, urmând ca ulterior, în considerarea prevederilor art.103 din acelaşi act normativ, în urma evaluării bunului ce constituie obiect al garanţiei, cu ocazia întocmirii tabelului definitiv de creanţe, creanţa garantată să fie înscrisă numai până la limita valorii de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluarea dispusă de administratorul/lichidatorul judiciar. 

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea, în aplicarea art.480 alin.2 C. pr.civ. a pronunţat soluţia mai sus menţionată.

Domenii speta

Spete similare