Acţiune în constatare – îndeplinirea obligaţiilor de către pârâtă rezultă din considerentele decizorii ale unei hotărâri judecătoreşti definitive

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 25.06.2014 sub nr. 18116/197/2014, reclamanta D.B.C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M.B.L. IFN S.A., să se constate că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura folosinţa liniştită a vehiculului, obligaţie care îi revenea în baza contractului de leasing financiar FEUI – 02116/04.02.2011, să se constate încetarea contractului de leasing financiar la data de 14.10.2011, ca urmare a rezilierii din culpa exclusivă a pârâtei, în subsidiar, să se constate încetarea contractului de leasing la data de 17.10.2011, prin consimţământul părţilor, să se constate că la data de 17.10.2011, reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile care îi reveneau faţă de pârâtă, născute în temeiul contractului de leasing, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între aceasta, în calitate de utilizator şi pârâta M.B.L. IFN S.A., în calitate de locator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. FEUI- 02116/04.02.2011, având ca obiect finanţarea de către pârâtă a achiziţionării unui autovehicul rulat, valoarea totală a contractului fiind în cuantum de 19.609,10 euro. A arătat că, în baza acestui contract, la data de 04.02.2011, aceasta a predat pârâtei 10 bilete la ordin cu suma şi scadenţa în alb, drept garanţie de bună îndeplinire a obligaţiei de plată, însă, la aproximativ 3 luni de la încheierea contractului, pârâta nu dobândise dreptul de proprietate asupra autovehiculului şi nu îşi îndeplinise obligaţia de înmatriculare a acestuia. În urma verificărilor efectuate, a constatat că asupra autovehiculului era constituită o garanţie reală mobiliară înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2009-00013017321491-UZD, în favoarea P.L.R. IFN S.A., debitor fiind S.C. B.C. S.R.L., pentru care fusese deja deschisă procedura insolvenţei, motiv pentru care reclamanta a emis o adresă către pârâtă la data de 05.05.2011, notificând-o cu privire la suspendarea executării obligaţiei de plată a ratelor de leasing până la data înmatriculării autovehiculului. A mai arătat că, T.A. S.R.L., vânzătorul autovehiculului se înscrisese la masa credală pentru recuperarea sumei plătite către B.C. S.R.L.

A învederat că, la data de 13.05.2011, pârâta i-a comunicat faptul că este de acord să accepte încetarea contractului în anumite condiţii şi începând cu această dată, întrucât autovehiculul putea fi oricând obiectul unei ridicări intempestive din partea proprietarului urmăritor, reclamanta nu a mai utilizat autovehiculul, existând intenţia fermă de a-l returna societăţii de la care l-a primit: M.L. IFN S.A, iar la data de 12.08.2011, reprezentanţii reclamantei s-au prezentat cu autovehiculul la sediul pârâtei, însă aceasta a refuzat să preia autovehiculul, fiind nevoiţi să emită notificare prin executor judecătoresc. Ulterior, la data de 14.10.2011, pârâta a trimis o notificare de reziliere a contractului pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor de plată, punându-i în vedere să predea în cel mai scurt termen autovehiculul, fiind indicate pretenţii în cuantum de 5.963,50 lei, reprezentând rate scadente în perioada iulie 2011-octombrie 2011, însă la data emiterii acestei notificări erau împlinite condiţiile rezilierii contractuale din culpa pârâtei.

În continuare, reclamanta a arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile de a dobândi dreptul de proprietate asupra autovehiculului, de a-l înmatricula şi de a asigura folosinţa liniştită a vehiculului, obligaţii care îi reveneau în baza art. 12, art. 6.6 şi art. 14.1 din contractul de leasing.

În drept, reclamanta a invocat art. 969 alin. 2, art. 1020-1021 Cod civil 1864.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse şi a probei cu interogatoriul pârâtei.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la data de 18.05.2015, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat că, la data de 04.02.2011, între aceasta, în calitate de locator şi reclamantă, în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. FEUI – 02116, având ca obiect finanţarea prin leasing financiar  a unui autovehicul rulat, marca MAZDA model 6 cu nr. de saşiu ..., vehicul ce urma a fi achiziţionat de către pârâtă, la cererea expresă a utilizatorului, de la furnizorul ales de aceasta – T.A. S.R.L., conform prevederilor art. 2.2 din contract. A arătat că, la data de 09.02.2011 aceasta a achitat integral preţul autoturismului şi a asigurat astfel utilizatorului posibilitatea de a prelua autoturismul de la T.A. S.R.L. în vederea folosirii, iar reclamanta a intrat în posesia şi folosinţa efectivă a maşinii la data de 11.02.2011, când aceasta a semnat un protocol de predare primire, direct cu furnizoarea T.A. S.R.L., căreia pârâta i-a achitat integral preţul maşinii, devenind astfel proprietara autoturismului.

A învederat că, este cu mult prematură şi, totodată, neîntemeiată, susţinerea reclamantei potrivit căreia aceasta nu ar mai fi putut obţine realizarea transferului dreptului de proprietate în patrimoniul său la sfârşitul perioadei de leasing din culpa pârâtei, atât timp cât aceasta nu a avut niciodată dreptul de a pretinde o astfel de conduită, deoarece obligaţia pârâtei de transfer nu s-a născut şi nu a devenit scadentă, reclamanta încercând să speculeze o situaţie pe care ea însăşi a produs-o prin alegerea unui anume autovehicul, iar mai apoi prin identificarea unui furnizor interpus, deoarece pârâta nu accepta să efectueze tranzacţii cu furnizorul real – B.C. , astfel încât să poată obţine finanţarea de la aceasta. A arătat că, neîndeplinirea formalităţilor de înmatriculare pe numele pârâtei nu atrage nevalabilitatea transferului de proprietate, acestea fiind numai cerinţe de ordin administrativ, totodată reclamanta s-a putut folosi de autovehicul, acesta fiind înmatriculat, fiind exclusă posibilitatea ca P.L.R. IFN S.A. să se fi putut îndrepta în mod legal împotriva sa.

A susţinut că nu a putut proceda la înmatricularea autovehiculului din cauza neîndepliniri de către reclamantă a obligaţiei de a preda înscrisurile prevăzute la art. 6.6. aspect învederat şi în adresa nr. 552/13.05.2011, aceste susţineri fiind deja confirmate cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 7516/28.05.2012 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. …, în care aceeaşi reclamantă a solicitat în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, să se constate nulitatea contractului a cărui reziliere se solicită în prezentul dosar, sentinţa rămasă irevocabilă.

În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele, art. 126 C.proc.civ. şi art. 31 din OUG nr. 80/2013.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 10937/12.11.2015 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. …, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 12016/299/2016, la data de 10.03.2016.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamantă, în calitate de locator, şi pârâtă, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. FEUI – 02116/04.02.2011, având ca obiect finanţarea, prin leasing financiar, a unui vehicul rulat, marca Mazda model Mazda 6, corespunzând solicitării de finanţare formulată de utilizator, urmând ca vehiculul să fie achiziţionat de către locator, la cererea expresă a utilizatorului, de la T.A. S.R.L.

Potrivit art. 6.5 din contract, „Locatorul nu va răspunde pentru nici un prejudiciu direct/indirect adus utilizatorului de Furnizor sau terţi. Locatorul nu îşi asumă vreo responsabilitate cu privire la refuzul sau imposibilitatea Furnizorului de a preda Utilizatorului/Locatorului documentele prevăzute de lege.”

Potrivit art. 6.6 din contract: „Utilizatorul va transmite locatorului, în termen de maxim şapte zile calendaristice de la livrarea Vehiculului, fişa de înmatriculare a vehiculului, după obţinerea vizei de la direcţia de impozite şi taxe locale de la sediul utilizatorului. Utilizatorul are obligaţia de a efectua, dacă e cazul, în termen de 7 zile calendaristice de la livrarea vehiculului, toate formalităţile necesare pentru omologarea acestuia …. .Locatorul va întreprinde toate diligenţele necesare pentru a obţine înmatricularea autovehiculului în termen de 30 de zile de la data la care a intrat în posesia tuturor documentelor necesare pentru această operaţiune. Locatorul nu răspunde în situaţia în care înmatricularea nu poate fi efectuată în intervalul de timp mai sus menţionat din lipsa documentelor ce urmau a fi puse la dispoziţia acestuia de Utilizator.”

Potrivit art. 12.1 din contract, locatorul are următoarele obligaţii: să cumpere de la Furnizorul indicat de utilizator vehiculul menţionat, să emită facturile pentru ratele de leasing, să garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care utilizatorul a respectat toate clauzele contractuale, nu însă şi folosinţa utilă a bunului. Astfel, în teza a II a art. 12 alin. 1 lit. d, părţile au stabilit următoarele : „părţile înţeleg şi acceptă faptul că întreg riscul contractului este suportat de Utilizator. Valabilitatea şi executarea prezentului contract nu vor fi afectate în nici un fel de limitarea sau chiar imposibilitatea folosirii vehiculului de către utilizator din cauze legale, tehnice, economice sau de orice natură, în asemenea cazuri obligaţiile Utilizatorului prevăzute în prezentul contract rămânând deplin valabile.”

În drept, faţă de situaţia de fapt expusă, se impune, în primul rând, precizarea că, având în vedere încheierea contractului de leasing anterior datei de 1 octombrie 2011 (data la care Codul civil din 2009 a intrat în vigoare), raporturile juridice dintre părţi sunt guvernate de Codul civil din 1864, astfel cum stabilesc art. 6 alin. 2 din Codul civil din 2009 şi art. 3 şi art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009.

Potrivit art. 969 Cod civil 1864, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Conform art. 1020 Cod civil, condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său, iar potrivit art. 1021 Cod civil, „într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune interese.

Instanţa reţine că pârâta şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute în contract, astfel aceasta a cumpărat de la Furnizorul indicat de utilizator vehiculul solicitat de către acesta, prin plata preţului, aspect necontestat şi de asemenea stabilit cu autoritate de lucru judecat în considerentele decizorii ale sentinţei nr. 7516/28.05.2012, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. … (f. 96 dos Jud Braşov). Astfel, în această hotărâre s-a stabilit că: „S.C. T.A. S.R.L. a achitat preţul autovehiculului către utilizatorul S.C. B.C. S.R.L. la data de 08.02.2011, iar pârâta a achitat preţul aceluiaşi autovehicul către S.C. T.A. S.R.L. la data de 09.02.2011.” În aceeaşi hotărâre s-a mai răspuns, tot cu autoritatea de lucru judecat a considerentelor decizorii, uneia dintre apărările reclamantei referitoare la înmatriculare, reţinându-se că: „ În consecinţă, odată cu plata preţului bunului mobil este evident că pârâta a dobândit şi proprietatea bunului, faţă de dispoziţiile art. 1294 Cod civil. Astfel, neîndeplinirea formalităţilor de înmatriculare pe  numele pârâtei nu atrage nevalabilitatea transferului de proprietate, acestea fiind numai cerinţe de ordin administrativ.”

De asemenea, în aceeaşi hotărâre în care reclamanta, deşi a solicitat anularea contractului de leasing, a invocat aproximativ aceleaşi apărări ca în prezentul dosar, s-au stabilit următoarele: „ Conform protocolului de predare-primire, la data de 11.02.2011, reclamanta a lua în folosinţă autovehiculul de la S.C. T.A. S.R.L., în calitate de furnizor iar nu de la pârâtă, context în care nu se poate prevala de necunoaşterea situaţiei juridice a bunului şi rezultă că a contractat pe riscul propriu sub aspectul opţiunii de cumpărare a maşinii la finalizarea contractului.”

Din cele precizate, rezultă că pârâta şi-a îndeplinit şi ultima obligaţie din contract, referitoare la garantarea folosinţei liniştite a bunului, în limitele consfinţite de părţi în art. 12 alin. 1 lit. d din contract, în condiţiile în care reclamanta nu a putut dovedi în cauză că a fost efectiv tulburată în folosinţa bunului, nu i-a fost solicitat vehiculul până la momentul la care aceasta a hotărât să îl înapoieze. La analizarea acestui aspect, instanţa are în vedere şi faptul că riscul contractului aparţine utilizatorului, astfel cum părţile au stabilit, în condiţiile în care, atât autovehiculul, cât şi furnizorul, sunt aleşi de către utilizator, în speţă, de către reclamantă.

Cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de înmatriculare a vehiculului, din adresa emisă la data de 13.05.2011 de către pârâtă (f. 31 dos Jud. Braşov), rezultă că aceasta a solicitat reclamantei să îşi îndeplinească obligaţia prevăzută la art. 6.6, respectiv obligaţia de a furniza toate documentele necesare înmatriculării vehiculului, aspect invocat de către pârâtă prin întâmpinare, fără ca reclamanta să conteste sau să facă dovada îndeplinirii acestor obligaţii.

Având în vedere cele precizate anterior, instanţa nu poate reţine o culpă a societăţii pârâte, aceasta a plătit preţul autovehiculului, plată în baza căreia, reclamanta a intrat în posesia acestuia, fără a fi efectiv tulburată de către pârâtă sau o terţă persoană în folosinţa bunului.

De asemenea, instanţa nu poate constata că a încetat contractul prin consimţământul părţilor, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că părţile nu s-au înţeles cu privire la condiţiile de încetare a contractului şi nici nu poate constata că la data de 17.10.2011 reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile care îi reveneau faţă de pârâtă, născute în temeiul contractului, în condiţiile în care aceasta şi-a asumat prin contract plata ratelor de leasing până la finalul perioadei contractuale.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, precum şi cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.B.C. SRL  cu sediul ales în …. şi pe pârâta M.B.L. IFN SA, cu sediul ales …., ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 29.06.2016.

Domenii speta

Spete similare