Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 409/2015

Şedinţa publică de la 14 Mai 2015

Obiectul cauzei:pretenţii

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 11.12.2012 sub nr. 25351/280/2012, reclamanta (...) a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii SC A.R.A.V.I.G. SA, SC C.L.T. SRL şi C.N.A.D.N. din Romania, să dispună obligarea acestora din urmă în solidar la plata sumei de 3246,98 lei, actualizată până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că în data de 05.09.2012 autoturismul proprietate personală marca Mitsubishi-ASX cu nr. (...) (actualmente (...) ) rula pe DN1 Km 355 între Sibiu şi Sebeş. O piatra căzută din autobasculantele ce transportau material pentru lucrările de la autostrada Nadlac – Sibiu a fost proiectată în parbrizul autoturismului reclamantei din roata stângă a autobuzului Setra cu nr. (...) , proprietatea SC C.L.T. SRL, producând avarierea acestuia. Toate aceste aspecte au fost menţionate de IPJ Alba – SR Alba în procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 2166105.

Autobuzul era asigurat la SC A.R.A.V.I.G. SA  cu contractul de răspundere civilă auto seria (...)  , motiv pentru care i-a fost pusă la dispoziţie o copie a poliţiei de asigurare. Încercând să repare avaria în baza poliţiei de asigurare menţionate, s-a lovit de refuzul societăţii de asigurări A.  care nu a fost de acord să efectueze plata. Prin adresa nr. 3586/03.10.2012 se menţionează că nu se poate reţine răspunderea civilă delictuală a asiguratului său, accidentul fiind produs ca urmare a unui caz de forţă majoră.

Reclamanta a apreciat că în niciun caz nu este vorba de forţă majoră, elementele răspunderii civile delictuale fiind certificate de procesul-verbal seria (...)  încheiat de IPJ Alba – SR Alba, care nu a fost contestat de pârâta SC C.L.T. SRL.

Conducătorul auto al autobuzului Setra nu a înţeles să ia în calcul obstacolele existente pe carosabil şi nu a adaptat viteza până la limita evitării oricărui pericol, în mod clar se face culpabil de prejudiciul produs. Astfel, poliţia de asigurare este deplin operabilă. Invocă în acest sens art. 2223 şi urm. NC.civ.

Având în vedere avaria produsă, parbrizul a necesitat înlocuirea, ceea ce s-a realizat pe cheltuiala reclamantei. Consideră că sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile delictuale: prejudiciul în patrimoniul reclamantei, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre acestea şi vinovăţie.

 Precizează că s-a îndreptat şi împotriva CNADNR deoarece aceasta gestionează şi întreţine reţeaua de drumuri şi autostrăzi, existenţa pietrelor pe un drum naţional fiind nefirească, astfel că se face deopotrivă culpabilă de producerea accidentului în cauză.

În drept, cererea a fost motivată pe disp. art. 1357, art. 2223 şi urm. NCciv., Legea nr. 136/1995, OUG nr. 195/2002 R.

În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri în copie (f. 8-2).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

La data de  27.03.2012, pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA a depus note de şedinţă la care a anexat în copie înscrisuri (f. 94-117) prin care a arătat că în urma incidentului din data de 05.09.2012 a fost deschis dosarul de dauna nr. 40172497 în baza poliţei RCA seria (...)  pentru vehiculul cu numărul de înmatriculare (...) , proprietatea SC C.L.T. SRL. Refuzul societăţii de asigurare de acordare a dspăgubirilor este întemeiat pe disp. art. 27 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011 potrivit căruia „asiguratorul nu acordă dspăgubiri dacă accidentul a fost produs ca urmare a unui caz de forţa majora. Prin forţa majora se înţelege un eveniment independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi insurmontabil”. În cnsecinţă, s-a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civilie delictuale, respectiv fapta ilicită şi vinovăţia.

S-a solicitat introducerea în cauza în calitate de intervenient forţat a conducătorului auto autobuzului Setra cu nr. (...) , respectiv (...)  .

Pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA a susţinut că în speţă poate fi antrenata răspunderea civilă delictuală a pârâtei C.N.A.D.N. din România în baza art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002, respectiv pentru fapta proprie a administratorului de drum care are obligaţia de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe carosabil care stanjeneşte sau pune în pericol siguranţa traficului, precum şi de a lua toate msurile de înlăturare a acestuia.

Ataşat au fost depuse înscrisuri (f. 96-117). 

Pârâta C.N.A.D.N. din România a depus întâmpinare la data de 15.01.2013 prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii. A susţinut că aceasta nu este titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic dedus judecăţii. Astfel, evenmentul rutier a avut loc pe DN1 km 355 deoarece o piatră căzută de la o basculantă ce tansporta material pentru autostrada Nadlac – Sibiu a fost proiectata din roata autobuzului cu nr. (...)  în vehiculul reclamantei. S-a susţinut că faptul că dintr.o autobasculantă au căzut mai multe pietre nu poate fi imputat pârâtei faţă de disp. art. 43 din OG 43/1997, răspunderea revenind societăţilor care transportau materiale.

De asmenea, răspunderea revine şi conducătorului autobuzului cu nr. (...)  care a fost sancţionat contravenţional, procesul – verbal nefiind contestat sau angajatorului în calitate de comitent, iar daca autobuzul era asigurat societatea de asigurare are obligaţia de a acoperi paguba pricinuită, nefiind vorba de un caz de forţă majora.

S-a susţinut totodată că participanţii la trafic au anumite obligaţii conform art. 35 şi 48 din OUG 195/2002.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OUG 195/2002, OG 43/1997.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C. pr. civ.

În soluţionarea cererii instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul (...) (f. 123).

Prin sentinţa civilă nr. 3050 din data de 28.03.2013 pronunţată de Judecatoria Piteşti s-a admis acţiunea formulată de reclamanta şi au fost obligat  pârâţii la plata în solidar către reclamantă a sumei de 3246,98 lei, sumă ce va fi actualizată la data plăţii, reprezentând contravaloare reparaţii. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că reclamanta solicită în temeiul art. 1357, art. 2223 şi urm. NCciv., Legea nr. 136/1995, OUG nr. 195/2002 obligarea pârâţilor la plata sumei de 3246,98 lei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a spargerii parbrizului autoturismului său marca Mitsubishi-ASX cu nr. (...) (actualmente (...) ) în timp ce rula pe DN1 Km 355 între Sibiu şi Sebeş.

Din depoziţia martorului audiat în cauză reiese că autoturismul avariat în care dânsul se afla, proprietatea reclamantei, s-a petrecut la un moment dat cu un autocar ce rula, pe respectiva porţiune de drum pe care datorită lucrărilor efectuate erau pietre şi materiale rezultate din lucrări, cu o viteză destul de mare raportată la condiţiile de drum. Datorită acestui fapt o piatră a sărit în parbrizul autoturismului în care se afla martorul şi a produs spargerea acestuia.

Vinovăţia soferului în săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii a fost constatată prin procesul verbal de constare a contraventiei seria (...)  întocmit de IPJ Alba, necontestat. În consecinţă fiind stabilită vinovăţia şoferului pârâtei SC C.L.T. SRL, devine operantă poliţa de asigurare seria (...) .

Prin urmare nu poate fi primită apărarea pe care încearcă să o facă prin notele de sedinţă pârâta A., în sensul că ar fi fost vorba de un caz de forţă majoră, şi că nu ar fi vorba cel putin de o neglijenţă din partea soferului asiguratului său care nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de trafic, rulând cu o viteză mult prea mare, astfel încât putea să prevadă rezultatul acţiunii sale şi să accepte producerea acestui rezultat.

S-a constata că sunt îndeplinite în cauză condiţiile art. 1357 C. civ. privind existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi sunt incidente disp. art. 2223-2226 din acelaşi cod.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat recurs pârâtele C.N.A.D.N. din România SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj şi SC A.R.A.V.I.G.  SA.

Prin decizia civilă nr. 478/26.02.2014 Tribunalul Argeş a admis recursurile formulate de pârâte, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, reţinând că instanţa de fond a procedat la judecarea cauzei fără ca pârâta C.N.A.D.N.R SA să fie legal citată în cauză. La data de 15.01.2013 s-a formulat întâmpinare de către C.N.A.D.N.R. SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, fiind indicat ca sediu procesual  de citare a acestei părţi în localitatea Cuj Napoca, str. Decebal nr. 128, jud. Cluj, iar prin întâmpinare s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale a acestei părţi.

Pentru termenele de judecată stabilite în cauză această parte nu s-a citat la adresa indicată ca fiind domiciliul procesual ales, in conformitate cu prevederile art. 93 C. pr. civ., iar pe de altă parte instanţa de fond nu a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de această pârâtă.

S-a dispus ca în rejudecarea cauzei  pârâta să fie citată la sediul procesual ales în raport de disp.art. 93 C.pr.civ. si să se analizeze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi celelalte apărări pe fond  în măsura în care se consideră că excepţia este nefondată în vederea respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii .

În ceea ce priveşte recursul declarat de SC A. SA, tribunalul a constatat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea privind chemarea în judecată în calitate de intervenient forţat a conducătorului autobuzului (...)  (...) , faţă de prevederile art. 54 din Legea 136/1995, astfel că, în raport de această normă de drept, instanţa de fond nu a stabilit cadrul procesual pasiv corect.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti, în al doilea ciclu procesual, la data de 07.04.2014 sub nr 25351/280/2012*.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.05.2014 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forţat a conducătorului autobuzului (...) , respectiv (...).

La data de 01.09.2014 intervenientul forţat (...)  a depus întâmpinare prin care a precizat că, în timp ce efectua o cursa pe ruta Iaşi – Italia, în zona localităţii Sebeş a fost oprit de o persoană care i-a reproşat că o piatră care a săit de la roata autocarului a lovit parbrizul vehiculului acesteia. S-a preciza că la data respectivă se efectuau lucrărri de amenajare a autostrăzii, iar circulaţia era îngreunată, viteza de deplasare nu depăşea 30 km/h pe sectorul de drum respectiv. Intervenientul a menţionat că i-a dat persoanei respective o carte de vizită pentru a lua legătura cu societatea la care era angajat, iar daca se va dovedi vinovăţia sa, societatea de asigurare trebuie să acopere paguba, conform Legii 136/1995, vehiculul fiind asigurat.

Intervenientul a precizat că se circula dificil pe ambele sensuri, o piatră putând sări de la alt vehicul.

Întrucât drumul era în lucru, urmează să se stabilească pe baza probelor şi culpa C.N.A.D.N.R. SA.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. OUG 195/2002, Legea 136/1995.

În cauză, în al doilea ciclu procesual, au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul luat pârâtei CNADNR (f. 39-40) şi testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii (...) (f. 42) şi (...) (f. 43-44).

Prin sentinţa civilă nr. 10140/28.10.2014, pronunţată de Judecătoria  Piteşti a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta C.N.A.D.N.  din România SA, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta (...) , în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.D.N.  DIN ROMANIA SA prin DIRECTIA REGIONALA DRUMURI SI PODURI CLUJ, SC A.R.A.V.I.G. SA, SC C.L.T. S.R.L.,  intervenient fiind (...)  .

Au fost obligaţi pârâţii SC A.R.A.V.I.G.  SA şi  C.N.A.D.N.  din România SA în solidar la plata către reclamantă a sumei de 3.246,98 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând despăgubiri civile.

Au fost obligaţi pârâţii SC A.R.A.V.I.G.  SA şi  C.N.A.D.N.  din România în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1270 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei se reţin următoarele:

În fapt, la data de 05.09.2012, în timp ce se deplasa pe DN1, Km 355 între Sibiu spre Sebeş, din roata stângă a autobuzului marca Setra cu numărul de înmatriculare (...) , condus de (...) , proprietatea SC C.L.T. SRL, a sărit o piatră aflată pe carosabil (căzută din autobasculantele ce transportau material pentru lucrările de la autostrada Nadlac – Sibiu) în parbrizul vehiculului reclamantei marca Mitsubishi-ASX cu nr. (...) (în prezent (...) ) ce rula pe DN1 Km 355 pe sensul opus între Sebeş şi Sibiu, avariindu-l.

Situaţia expusă mai sus reiese din procesul – verbal de contravenţie seria (...)  (f. 8 d. iniţial) încheiat de IPJ Alba – SR Alba, necontestat, prin care intervenientul (...)  a fost sancţionat contravenţional. Totodată, martorii audiaţi în cauză (...) (f. 42), aflat în vehiculul reclamantei şi (...) (f. 43-44), ce conducea auto Mitsubishi, au declarat că în timp ce se deplasau pe DN1 între Sebeş şi Sibiu, o piatră a fost propiectată din roata autobuzului marca Setra cu numărul de înmatriculare (...) , ce se deplasa cu viteză ridicată pe sensul opus, avariind parbrizul auto aparţinând reclamantei. Martorii au precizat că pe segmentul de drum între Sebeş şi Sibiu, pe alocuri mai accentuat, erau numeroase pietre şi materiale căzute din autobasculantele care transportau materiale pentru autostrada Transilvania care era în lucru, existând de asemenea numeroase restricţii de viteză. De altfel, acest aspect este confirmat şi de conducătorul autocarului prin notele scrise depuse la dosar.

Martorii au declarat că nu există dubiu cu privire la vehiculul din roata căruia a fost proiectată piatra întrucât ambele mijloace de transport se deplasau pe banda de la centrul sensului de mers şi erau singurele care s-au petrecut în acelaşi timp.

Din cauza avariei menţionate parbrizul auto Mitsubishi a fost înlocuit, conform înscrisurilor de la dosar (f. 12-14 d. iniţial), costul operaţiunii fiind de 3246,98 lei potrivit facturii seria MBP nr. 19513413/13.09.2012, suportat de reclamantă.

Întrucât autocarul (...)  era asigurat RCA de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA cu contractul de răspundere civilă auto seria (...) (f. 101), reclamanta s-a adresat acesteia în vederea despăgubirii, pârâta însă refuzând să acopere paguba prin adresa nr. 3586/03.10.2012 (f. 98 d. iniţial), susţinând că accidentul a fost produs ca urmare a unui caz de forţa majora, situaţie în care asiguratorul nu acordă despăgubiri potrivit disp. art. 27 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N.  din România SA, în temeiul art. 137 alin. 1 C. pr. civ., instanţa a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: potrivit art. 5 alin. 2 şi 6 din OUG 195/2002 privind circulaţia rutieră, „administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia. (6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii”.

Din dispoziţiile legale redate mai sus reiese că poate fi angajată răspunderea civilă a administratorului drumului în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public. Întrucât în cauză pârâta C.N.A.D.N.  din România SA este administratorul sectorului de drum pe care s-a produs incidentul, respectiv DN1, KM 355 între Sibiu şi Sebeş, după cum recunoaşte în interogatoriu (f. 39-40, întrebarea 1), conform disp. art. 9 din OUG 84/2003 şi art. 21 din OG 43/2007 şi faţă de faptul că se pretinde cauzarea accidentului din cauza pietrelor şi materialelor aflate pe carosabil, în temeiul art. 5 alin. 2 şi 6 din OUG 195/2002, instanţa constată că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând a se analiza în concret îndeplinirea condiţiilor răspunderii delictuale a acesteia.

În drept, ART. 1357 „Condiţiile răspunderii (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ elementele constitutive ale acesteia, respectiv fapta ilicită, vinovăţia făptuitorului, prejudiciu şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. 

Fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim aparţinând unei persoane, adică printr-o anumită manifestare exterioară a unei persoane s-a introdus în contextul relaţiilor sociale un factor nepermis, prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv şi s-au produs prejudicii unui drept subiectiv sau interesului legitim. Nimănui nu-i este permis să aducă, prin fapta sa, vreo vătămare unei alte persoane. Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite faţă de faptă şi urmările acesteia şi implică o atitudine de conştienţă faţă de faptă şi urmări şi un act de voinţă sub impulsul căruia este realizată fapta, răspunderea fiind angajată pentru cea mai uşoară culpă.

În ce priveşte răspunderea conducătorului autocarului cu numărul de înmatriculare (...)  din roata căruia a fost proiectată piatra ce a avariat parbrizul, sancţionat contravenţional prin procesul – verbal menţionat pe care nu l-a contestat, instanţa a  reţinut că acesta, potrivit declaraţiilor martorilor, nu a respectat regulile de circulaţie, respectiv nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile concrete de trafic conform art. 35 alin. 1 şi art. 48 din OUG 195/2002:  participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. Art. 48: conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Astfel, deşi acesta precizează în notele scrise că pe sectorul de drum respectiv erau pietre şi materiale şi circulaţia era îngreunată, ceea ce impunea o viteza de deplasare de cel mult 30 km/h, acesta se deplasa cu viteză ridicată, personal recunoscând că se grăbea pentru respectarea graficului cursei, ceea ce a antrenat proiectarea pietrei în vehiculul reclamantei şi avarierea acestuia.

 În speţă, în raport de situaţia de fapt prezentată conform probelor administrate şi dispoziţiile legale redate mai sus, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăţia conducătorului autocarului, prejudiciul produs şi legătura de cauzalitate.

În ce priveşte răspunderea societăţii SC C.L.T. SRL, aceasta este angajatorul conducătorului autocarului şi proprietara acestuia. De asemenea, producerea accidentului a avut loc în timpul serviciului şi în legătură cu atribuţiile de serviciu ale angajatului său.

Conform art. 1373 C. civ. Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi: ”(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3) Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate”.

În baza dispoziţiilor legale redate mai sus, instanţa a reţinut existenţa unui raport de prepuşenie între pârâta SC C.L.T. SRL şi intervenientul (...) , acesta din urmă acţionând în baza unui contract de muncă pe un vehicul aparţinând societăţii, în interesul acesteia, fiind îndeplinite atât condiţiile răspunderii pentru fapta proprie în persoana intervenientului, cât şi a societăţii pârâte în calitate de comitent.

În conformitate cu art. 49 alin. 1 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Art. 50 prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Potrivit art. 51 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Faţă de cele menţionate mai sus, având în vedere disp. art. 2223 şi faptul că autocarul (...)  era asigurat RCA de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, aceasta răspunde în baza art. 49-51 din Legea 136/1995 pentru avarierea vehiculului reclamantei.

Nu pot fi reţinute apărările societăţii de asigurare în sensul că accidentul a avut loc urmare a unui caz de forţă majoră, astfel că nu răspunde conform art. 27 lit. a din Ordinul CSA 14/2011. Astfel, potrivit art. 1351 alin. 2 C. civ., forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. În speţă, existenţa de pietre şi materiale pe carosabil îngreuna considerabil circulaţia, iar proiectarea acestora ca urmare a unei viteze de deplasare ridicate este previzibilă şi uşor de evitat prin reducerea vitezei, conducătorul autocarului însuşi precizând prin notele scrise că se impune o viteza de circa 30 km/h, ceea ce presupune că chiar a prevăzut o astfel de situaţie, pe care a acceptat-o, sperând în mod nejustificat că nu se va produce, acţionând cu neglijenţă. 

În ce priveşte răspunderea pârâtei C.N.A.D.N.  din România SA, aceasta, în calitate de administrator de drum, avea obligaţia de a asigura o stare tehnică corespunzătoare a drumului public. Întrucât pe sectorul respectiv erau numeroase pietre şi materiale, conform declaraţiei martorilor, aceasta urmează a răspunde, conform art. 6 alin. 5 din OUG 195/2002, pentru producerea evenimentului rutier ca urmare a stării tehnice deficitare a drumului şi, în consecinţă, pentru prejudiciul produs, alături de societatea de asigurare. Faptul că prin art. 43 din OG 43/1997 se interzice transportatorilor pierderea de materiale de construcţie pe carosabil nu este de natură a exonera pârâta de la răspundere, aceasta însăşi fiind în culpă pentru neluarea măsurilor necesare pentru respectarea dispoziţiilor menţionate.

În consecinţă, instanţa a reţinut să pentru avarierea vehiculului reclamantei răspund atat pârâta C.N.A.D.N.  din România SA, în calitate de administrator al drumului, cât si pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, în calitate de asigurator RCA al vehicului proprietatea SC C.L.T. SRL condus de intervenientul (...)  în persoana cărora sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale. Întrucât nu se poate stabili conform probelor administrate măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului, în temeiul art. 1383 C. civ. fiecare pârât trebuie să  contribuie în mod egal la repararea prejudiciului, iar în baza art. 1382 C. civ. au fost  obligaţi în solidar la reparaţie faţă de reclamantă. 

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii C.N.A.D.N.  DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DRUMURI SI PODURI CLUJ, SC A.R.A.V.I.G. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

I. Recurenta pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA critică sentinţa sub următoarele aspecte:

Sentinţa este dată cu aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă) pentru că instanţa a apreciat eronat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

În speţă nu există vinovăţia  şi fapta ilicită a conducătorului auto. Evenimentul s-a produs  ca urmare a unui caz de forţă majoră,  situaţie în care,  ţinând seama de art.27 alin.1 din Ordinul  nr.14/2011 al CSA,  refuzul de acordare a despăgubirilor de către A. este legal.

Pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.1357 Cod civil,  instanţa de recurs  trebuie să o exonereze pe recurenta A. de plata despăgubirilor.

Din probatoriul administrat nu rezultă cu exactitate de la care autoturism a sărit piatra.

Autoturismul condus de intervenientul forţat, aşa cum susţine acesta,  rula cu 30 km/h,  iar nu cu 100 km/h cum susţine martorul (...) .

În cauză se poate angaja doar răspunderea civilă delictuală a CNADNR, conform art.5 alin.5 din OUG 195/2002.

II. Recurenta pârâta C.N.A.D.N.  DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DRUMURI SI PODURI CLUJ, critică sentinţa sub următoarele aspecte:

Sentinţa este nelegală (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă ),  deoarece  faţă de  CNADNR  nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Din probatoriul administrat, rezultă că avarierea parbrizului s-a realizat din culpa şoferului autobuzului,  care a şi fost sancţionat contravenţional.

Cum vehiculul cu nr.de înmatriculare (...) ,  avea  asigurare la A. ,  această societate trebuie să acopere integral prejudiciul,  fiind evident că nu ne aflăm în prezenţa  unui caz de forţă majoră.

În recurs, intervenientul forţat (...) a formulat întâmpinare, prin care a  solicitat respingerea recursului promovat de CNADNR şi admiterea recursului formulat de A..

În susţinerea  acestei întâmpinări s-a precizat că intervenientul forţat nu are nicio culpă , deoarece a rulat cu viteza minimă de 30 km/h,  culpa aparţinând exclusiv recurentei CNADNR, care nu a semnalizat şi  nu a asigurat curăţarea drumului de pietrele  căzute din autovehiculele care cărau material pentru realizarea autostrăzii.

Şi intimata reclamantă (...) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri, deoarece  din probele administrate  a rezultat  faptul că  parbrizul autoturismului proprietatea sa a fost spart din culpa concurentă  a ambelor recurente.

Examinând actele dosarului şi recursurile formulate, tribunalul va reţine:

Prin procesul verbal de contravenţie seria (...) a fost sancţionat cu avertisment  intimatul intervenient forţat (...)  , pentru că în data de 05.09.2012, ora 17,oo,  pe DN 1, km 355, a  condus autobuzul Setra cu nr.de înmatriculare (...) , proprietatea intimatei pârâte SC C.L.T. SRL,iar din roata stângă a acestui autobuz a sărit o piatră ce a fost proiectată în parbrizul autoturismului marca Mitshubishi – ASX, cu nr.de  înmatriculare  (...) ( în prezent cu nr.de înmatriculare (...) ), care a fost spart.

Procesul verbal de contravenţie nu a fost atacat în instanţă,  astfel că, potrivit art.34 din OG 2/2001,  situaţia de faţă descrisă şi sancţionată în el, face dovada deplină, inclusiv cu privire la vinovăţia şoferului intervenient forţat (...)  .

Pentru autovehiculul  marca Setra cu nr.de înmatriculare (...)  proprietatea SC C.L.T. SRL, există poliţa de răspundere civilă auto RCA,  seria (…) (f.15).

Intimata reclamantă (...) , în calitatea sa de proprietar al autovehiculului avariat, s-a adresat recurentei pârâte A.  (f.98 prin ciclu procesual), însă aceasta a refuzat să-i acorde despăgubirea cuvenită, pe motiv că suntem într-un caz de forţă majoră.

In aceste împrejurări,  intimata reclamantă (...) şi-a înlocuit parbrizul pe propria cheltuială, în valoare de  3.246,98 lei (f.12-14 prim ciclu procesual).

Răspunderea  intimatei pârâte SC C.L.T. SRL ar putea fi angajată, potrivit art.1373 alin.2 Cod civil,  dată fiind calitatea acestei societăţi de comitent  al prepusului său,  intervenientul forţat (...)  .

Cum însă SC C.L.T. SRL deţine poliţă de asigurare RCA,  prejudiciul trebuie acoperit de către  A. .

În rejudecare, au fost audiaţi ca martori (...) şi (...)  (...)  (f.42-44 al doilea ciclu procesual),  care au relatat că în data de 05.09.2012,  în timp ce se deplasau pe raza jud.Alba,  în autoturismul proprietatea intimatei reclamante (...) ,  din roata din spate a autocarului de transport persoane  cu nr.de înmatriculare (...) , a sărit o piatră în parbrizul autoturismului Mitshubishi – ASX, care s-a spart.

Pe porţiunea de drum  unde a avut loc incidentul, existau pietre căzute din maşinile care transportau materiale pentru autostrada din apropiere.

Potrivit art.5 alin.6 din OUG 195/2002,  în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a existenţei  pe drumul  de rulare a unor obstacole ori lucrări care se execută pe acesta,  administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.

Prin urmare,  CNADNR, în calitate de administrator al drumului, se face vinovată de prejudiciul  produs intimatei reclamante (...) ,  prin faptul că nu a asigurat o stare tehnică corespunzătoare a drumului public,  pe care, aşa cum au arătat martorii, existau pietre şi alte materiale  căzute din  autobasculantele  care se deplasau  spre noua autostradă.

Raportat la situaţia de fapt reţinută mai sus  şi ţinând seama  că nu se poate stabili  măsura  în care  SC C.L.T. SRL,  beneficiar al asigurării la A. , în calitate de  comitent al  prepusului (...) şi  CNADNR au cauzat prejudiciul,  acesta va fi suportat egal, potrivit art.1383 Cod civil.

Recurenta A. a invocat cazul de forţă majoră,  care ar exonera-o de răspundere, conform art.27 din Ordinul 14/2011 al CSA.

Tribunalul reţine că  forţa majoră, conform art.1351 alin.2 Cod civil, presupune un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.

În condiţiile în care pe carosabil erau căzute pietre din maşinile care transportau pietriş din construcţia autostrăzii, intervenientul forţat trebuia să fie prevăzător şi să ruleze cu o viteză adecvată,  pentru a evita aruncarea pietrelor de pe carosabil în autoturismele participante la trafic,  în speţă în autoturismul intimatei reclamante,  care rula în spatele autovehiculului condus de intervenientul forţat.

Prin urmare  nu suntem în prezenţa unui eveniment imprevizibil şi absolut invincibil,  astfel că nu se poate reţine forţa majoră.

Pentru considerentele expuse, reţinând existenţa cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciul, legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia recurentelor),  tribunalul apreciază că în mod temeinic şi legal s-a angajat răspunderea în solidar a celor două recurente pârâte.

Ca urmare,  în baza art.312 rap.la art.3041 şi art.304 pct.9 Cod de procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.

În baza art.277 Cod de procedură civilă , recurenţii pârâţi, ca părţi căzute în pretenţii, vor fi obligaţi să plătească, în solidar, către intimata reclamantă (...) , suma de 500 lei cheltuieli de judecată, constând în  onorariu avocat (f.40 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de  pârâţii C.N.A.D.N.  DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DRUMURI SI PODURI CLUJ,  SC A.R.A.V.I.G. SA,  împotriva sentinţei civile nr. 10140/28.10.2014, pronunţată de Judecătoria  Piteşti în dosarul nr. 25351/280/2012*, intimaţi  fiind  reclamanta  (...) , pârâta SC C.L.T. SRL,  şi intervenientul  (...) . Obligă recurenţii în solidar la plata sumei de 500 lei către intimata reclamantă (...) cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14.05.2015.

Domenii speta

Spete similare