Ordonanţă preşedinţială

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 20107/280/2013

DECIZIE Nr. 51/2014

Şedinţa publică de la 29 Ianuarie 2014

Obiectul cauzei:ordonanţă preşedinţială

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 20.09.2013, sub nr. 20107/280/2013 reclamanta (...) a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele (...)  şi  (...) , ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună pe calea speciala a ordonanţei preşedinţiale: obligarea pârâtelor să demoleze gardul care îngrădeşte drumul de acces ala autovehiculelor şi al pietonilor din pasajul dinspre DN 7 la parcarea şi la Centrul Comercial Euromall Piteşti situat în mun. Piteşti, jud. Argeş, Calea Bucureşti, nr. 36, precum şi la hidranţii exteriori perimetrali ai Centrului Comercial Euromall Piteşti ce se învecinează cu râul Argeş, la bazinul de alimentare PSI şi la camera de apărare antiaeriană; obligarea paratelor să sisteze lucrările de demolare şi/sau construire  executate pe terenul în suprafaţa de 3.916 mp proprietatea pârâtei ce se învecinează la Vest cu terenul proprietatea acesteia, având nr. cadastral (...)  întabulat în cartea funciară nr. (...)  a Municipiului Piteşti, pe care sunt edificate construcţiile-parcarea şi drumul de acces al autovehiculelor şi pietonilor din pasaj spre DN 7 la parcare, proprietatea sa în baza Autorizaţiei de Construire nr. (...) şi a procesului verbal de Recepţie la terminarea lucrărilor nr. (...) ; obligarea acestora să le permită accesul pietonal şi auto pe drumul delimitat conform schiţei PAC care asigura intrarea către ieşirea secundara de siguranţă şi către hidranţii exteriori perimetrali ai Centrului Comercial Euromall Piteşti şi Calea Bucureşti (zona Podul Viilor).

În motivarea cererii reclamanta a arătat că deţine pe Calea Bucureşti, nr. 36 un teren în suprafaţa de 45944 mp pe care este edificată o construcţie în suprafaţa de 13298 mp la sol cu destinaţie comercială conform înscrisurilor depuse la dosar, imobil ce se învecinează cu terenul în suprafaţa de 3916 mp proprietatea pârâte (...) Reclamanta a precizat că a vândut pârâtei (...) suprafaţa de 2246 mp şi suprafaţa de 1275 mp în anul 2007 din totalul de 3916 mp, diferenţa fiind obţinuta de pârâtă printr-un schimb de terenuri realizat cu Primăria Piteşti. A precizat reclamanta că, pe terenul vândut, anterior vânzării, a edificat în baza autorizaţiei nr. (...) şi conform procesului verbal de recepţie nr. (...) accesul auto şi pietonal, precum şi o parte din pasajul auto aferent centrului Comercial. Reclamanta a arătat că pârâta intenţionează să execute pe terenul cumpărat un Centru Comercial, sens în care Primăria Piteşti a aprobat PUD prin Hotărârea nr. 222/2013 şi a emis către (...) o autorizaţie de construire a unor lucrări de sistematizare şi împrejmuire a terenului fără a lua în considerare existenţa accesului şi parcajului pe terenul pârâtei, însă autorizaţia prevede o limitare în executarea lucrărilor, în sensul că acestea se vor efectua cu respectarea dreptului de folosinţa şi acces al (...) . Cu toate acestea, a precizat reclamanta, pârâta (...) , contractata de pârâta (...) , a efectuat începând cu data de 30.08.2013 în mod ilegal şi în lipsa unei autorizaţii de desfiinţare lucrări de demolare cu privire la întregul parcaj şi cu privire la o parte din acces, fiind afectată şi obstrucţionată evacuarea persoanelor din centru comercial prin ieşirea secundară şi devenind imposibilă folosirea cailor de acces şi de siguranţă, blocând în acelaşi timp accesul către hidranţii exteriori perimetrali ai construcţiei şi punând în pericol, siguranţa centrului comercial ai angajaţilor societăţii şi ai clienţilor. Reclamanta a arătat că prin executarea lucrărilor şi împrejmuirii a fot grav afectat dreptul de proprietate cu privire la acces şi parcaj pe care le-a stăpânit  şi construit în mod legal. A justificat reclamanta urgenţa luării unei astfel de masuri prin faptul că este lipsită de atributele dreptului de proprietate  cu privire la parcaj şi acces şi de atributele dreptului de superficie ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, prin faptul că lucrările de demolare s-au executat fără autorizaţie, prin îngrădirea accesului la unele dintre obiectivele centrului comercial, la drumul de acces, prin împiedicarea folosirii construcţiilor ce-i aparţin şi a terenului de sub acestea aparţinând pârâtei, prin afectarea siguranţiei centrului comercial din moment ce ieşirea secundara de siguranţă şi către hidranţii exteriori este blocată. Aparenţa dreptului rezulta în principal din executarea lucrărilor de demolare şi construire în lipsa unei autorizaţii şi din faptul că este proprietara construiţilor afectate de demolare şi îngrădire. De asemenea, reclamanta a arătat că masurile solicitate au caracter vremelnic.

Prin sentinţa civilă nr. 8939/06.11.2013, Judecătoria Piteşti a admis în parte cererea, cu motivarea că reclamanta deţine o suprafaţa de teren în Piteşti, jud. Argeş, Calea Bucureşti, nr. 36 pe care este edificat Centru Comercial Euromall. La data de 05.05.2006 Primăria Piteşti a emis reclamantei autorizaţie pentru construire parcaj auto, alei carosabile şi pietonale, spaţii verzi (filele 45-47 din dosar). Lucrările au fost finalizate la data de 29.03.2007 conform procesului verbal nr. (...)  depus la filele 48-49 din dosar. Parcajele şi căile de acces executate în baza autorizaţiei de construire sunt evidenţiate în planşele anexa la autorizaţie întocmite în luna aprilie 2005, vizate spre neschimbare (filele 347-349 din dosar).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...) reclamanta prin reprezentant (...) a vândut  pârâtei  (...) reprezentata de asociat (...)  suprafeţele de 2246 mp şi 1275 mp în punctul în litigiu, pârâta dobândind şi suprafaţa de 415 mp în baza unui contract de schimb încheiat cu un terţ. În anul 2013 pârâta (...) a hotărât executarea unor lucrări de construcţie pe terenul dobândit în condiţiile anterior menţionate. În acest scop a întocmit documentaţia necesara şi a obţinut autorizaţia de construire nr. 2545/26.08.2013 emisă de Primăria Piteşti. S-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru împrejmuire parţială (fără afectarea accesului la (...) ), pentru sistematizare teren şi amplasare construcţii provizorii tip ,,organizare de şantier”. În autorizaţie s-a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia de a adopta o soluţie tehnică şi de a lua masurile necesare, astfel încât să nu fie afectate construcţiile şi proprietăţile învecinate, precum şi obligaţia de a nu afecta accesul la Centru Comercial Euromall prin împrejmuirea parţială. Schiţele anexa la autorizaţie sunt depuse la filele 176-177 din dosar. În aceste schiţe este evidenţiat accesul către Euromall. Pârâta (...) a încheiat contract de execuţie lucrări cu pârâta (...) în calitate de constructor. Deci, pârâta (...) a început executarea lucrărilor din ordinul şi la dispoziţia pârâtei  (...) .

Conform procesului verbal de cercetare la faţa locului şi schiţei de la fila 177 pe care s-au efectuat adnotări, drumul principal de acces existent şi evidenţiat în schiţele anexe la autorizaţie a fost modificat la solicitarea pârâtei (...) prin demolare parţială şi extindere în vederea asigurării destinaţiei iniţiale parţial pe terenul reclamantei şi parţial pe terenul pârâtei, aspect necontestat de părţi.

Extinderea drumului ca şi demolarea parţială s-au executat fără autorizaţie de construire. Pe terenul în litigiu, proprietatea pârâtei, a existat un drum care asigura accesul în partea din spate a construcţiei aparţinând reclamantei. Traseul drumului este evidenţiat în schiţa de la fila 177 de către instanţă pe aliniamentul D-E-F, în momentul efectuării cercetării la faţa locului, fiind recunoscut de toate părţile. Drumul secundar a fost demolat de către pârâta până la momentul efectuării cercetării la faţa locului. Pârâta (...) a dispus împrejmuirea terenului conform autorizaţiei de construire. Însă, prin împrejmuirea executată cu panouri demontabile s-a îngrădit parţial drumul de acces principal către Centru Comercial Euromall, drum evidenţiat în propriile schiţe anexe la autorizaţie. Drumul de acces principal către Centru Comercial Euromall şi drumul de acces secundar au fost executate de reclamanta în baza autorizaţiei de construire nr. (...) fiind evidenţiate în planşele anexe la autorizaţie depuse la filele 347-349 din dosar. Din aceste schiţe nu rezulta faptul că pe terenul în litigiu, proprietatea pârâtei, reclamanta a fost autorizata să execute locuri de parcare. Faptul că apar evidenţiate astfel de locuri în schiţa întocmită la solicitarea pârâtei nu presupune şi faptul că au fost autorizate.

Părţile au recunoscut că pe terenul în litigiu au existat spaţii verzi şi o platformă betonată, lucrări ce nu mai existau la momentul cercetării. În spatele construcţiei aparţinând reclamantei exista hidranţi exteriori şi bazin de alimentare PSI. Drumul care asigura accesul la aceste obiective ale o lăţime de aproximativ 5 metri, fiind mărginit de parapeţi şi de Centru Comercial Euromall. Efectuarea unei manevre de întoarcere este greu de realizat. Prin îngrădirea drumului secundar, accesul către aceste obiective se poate realiza pe partea opusă, însă este necesara efectuarea unei manevre de mers cu spatele a autoutilitarelor în situaţii de urgenţă pe o porţiune ce reprezintă aproximativ jumătate din lungimea construcţiei.

S-a reţinut de către instanţa de fond că în situaţii de criză, respectiv în situaţii de incendiu ce ar reclama prezenţa mai multor autoutilitare în vederea alimentarii cu apă, efectuarea acestor manevre ar fi practic imposibilă fără a se agrava starea de pericol ca urmare a întârzierii generata de necesitatea efectuării manevrelor de mers cu spatele. La momentul obţinerii autorizaţiei de construire de către reclamantă PSI-ul a avut în vedere existenţa drumului de acces secundar care permitea deplasarea autoutilitarelor în scopul menţionat fără a fi necesară efectuarea unor manevre de natură să întârzie luarea masurilor corespunzătoare în vederea înlăturării stării de pericol. Situaţia expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, cu cercetarea efectuata la faţa locului şi cu schiţa depusă la fila 177 din dosar.

Interesul reprezintă o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, respectiv folosul practic urmărit de parte prin apelarea la forţa coercitivă a statului în vederea protejării unui drept subiectiv. Prin promovarea prezentei cereri reclamanta urmăreşte în principal menţinerea unei situaţii de fapt existenta anterior executării lucrărilor de către pârâta (...) , respectiv asigurarea accesului către Centrul Comercial Euromall. În raport de aceste considerente, instanţa a reţinut că reclamanta justifică un interes personal, născut şi legitim în promovarea cererii de chemare în  judecată, drept pentru care a respins excepţia.

Conform dispoziţiilor  art. 996 alin 1 C.pr.civ. instanţa  de judecata, stabilind  că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru  înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unor executări. Deci, cererea de ordonanţa preşedinţială se analizează sub aspectul îndeplinirii următoarelor cerinţe: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al masurilor, existenţa unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.

Potrivit disp art. 44 alin 21 din Constituţia României  dreptul de proprietate este garantat, conţinutul şi limitele dreptului sunt stabilite de lege. Drepturile civile  sunt ocrotite de lege, putând fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. Exercitarea cu bună credinţa a drepturilor şi libertăţilor garantate implică punerea în valoare în conformitate cu scopul lor,  şi anume, asigurarea participării tuturor membrilor societăţii la viaţa socială şi nedeturnarea lor de la această finalitate. Deci, drepturile trebuie exercitate în aşa fel încât să nu încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi membrii ai societăţi. În condiţiile în care nu sunt exercitate în conformitate cu aceste exigenţe, înseamnă că au fost deturnate de la scopul avut în vedere de legiuitor, ajungându-se la abuzul de drept. Abuzul de drept presupune două elemente constitutive, respectiv un element subiectiv ce constă în exercitarea cu rea-credinţă a dreptului subiectiv şi un element obiectiv care constă în deturnarea dreptului subiectiv  de la scopul pentru care a fost recunoscut,  faptul săvârşit neputând fi explicat într-un mod legitim. Dreptul de proprietate asupra terenului conferă titularului său dreptul de a dispune de teren conform voinţei sale cu respectarea limitelor impuse de Constituţie şi de celelalte legi în vigoare.

În acelaşi timp, în cadrul procedurii ordonanţei  preşedinţiale instanţa a reţinut că este îndreptăţită să verifice aparenţa dreptului, verificare indispensabilă pentru a stabili care dintre părţi are în favoarea sa aparenţa unei situaţii legale şi justifică un interes legitim pentru a i se putea menţine o stare de fapt provizorie sau chiar de drept. Aparenţa de drept este în favoarea reclamantului daca poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize al situaţiei de fapt. Starea de fapt a unui proces se împleteşte întotdeauna indisolubil cu cea de drept.

În justificarea aparenţei de drept şi a urgenţei reclamanta a invocat în esenţa următoarele aspecte: executarea în baza unei autorizaţii de construire a drumurilor de acces, a parcajelor, existenţa în favoarea sa a unui drept de superficie raportat la aceste lucrări, neînstrainarea parcajelor şi drumurilor de acces către pârâta (...) , demolarea acestor lucrări de către pârâta (...) fără autorizaţie de construire, încălcarea de către pârâta (...) a obligaţiei instituită în sarcina sa prin autorizaţia de construire ce i-a fost emisă şi crearea unei stării de pericol prin blocarea accesului către hidranţii exteriori şi către  bazinul de alimentare PSI.

Analizând aspectele invocate de către reclamantă instanţa a reţinut că executarea celor doua căi de acces s-a realizat în baza autorizaţiei de construire, iar pentru demolarea lor pârâta (...) nu deţine autorizaţie de construire. Prin  autorizaţia emisa pârâtei (...) s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de a îngrădi parţial terenul, astfel încât să respecte accesul către terenul reclamantei, obligaţie ce a fost încălcată, aspect ce a rezultat din faptul îngrădirii accesului secundar către construcţiile reclamantei şi din îngrădirea parţială a accesului principal existent la data emiterii autorizaţiei. Deci, dreptul de proprietate al pârâtei (...) a fost parţial îngrădit prin emiterea autorizaţiei de construire. Daca autorizaţia este sau nu legal emisă urmează a se analiza de către instituţia emitentă având în vedere că reclamanta a formulat plângere prealabilă, eventual de către instanţa de contencios administrativ. În cadrul autorizaţiei s-a menţionat în mod expres faptul că împrejmuirea se va realiza fără afectarea accesului la (...) , termen folosit generic, nespecificându-se daca este vorba despre accesul principal, accesul secundar, ceea ce a condus la concluzia că s-au avut în vedere ambele căi de acces.

Calea secundara de acces reprezintă o prelungire a căii principale de acces, fiind denumite de instanţa cale de acces principală şi cale de acces secundara pentru  a realiza o delimitare între cele doua drumuri în vederea înţelegerii situaţiei de fapt, în cadrul autorizaţiilor de construire emise reclamantei şi pârâtei nefăcându-se o astfel de diferenţiere. Prin îngrădirea parţială a căii de acces principale şi totală a căii de acces secundare, instanţa a apreciat că pârâta (...) şi-a exercitat în mod abuziv dreptul de proprietate, încălcând dreptul reclamantei recunoscut prin autorizaţia de construire emisă de autoritatea competentă, drept constând în exploatarea nestingherită a accesului existent la data emiterii autorizaţiei.

Faţă de aceasta situaţie instanţa a reţinut că pârâta (...) a săvârşit un abuz de drept de natură să justifice urgenţa luării unor masuri pe calea ordonanţei preşedinţiale. Urgenţa luării unor masuri pe aceasta cale a fost apreciată ca fiind justificată inclusiv de faptul că prin blocarea accesului s-a creat o stare de pericol în situaţia producerii unui incendiu, fiind afectată siguranţa construcţiei Centrului Comercial Euromall, aspecte relatate pe larg în cadrul situaţiei de fapt.

De asemenea, instanţa a apreciat că în raport de considerentele menţionate, aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei. Este evident, însă ca în cadrul acestei proceduri instanţa nu a analizat existenţa sau inexistenţa dreptului de superficie al reclamantei, situaţie ce ar fi de natură să prejudece fondul cauzei, o astfel de analiză urmând a se realiza în cadrul dosarului de fond înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 972/1259/2013.

Masurile ce se cer a fi luate au caracter vremelnic având în vedere atât existenţa dosarului de fond, cât şi procedura prealabilă declanşata de reclamanta în vederea anularii autorizaţiei de construire emisă pârâtei. Prin analiza efectuată nu se prejudeca fondul cauzei.

În raport de aceste considerente instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale sub aspectul îngrădirii cailor de acces, sistării lucrărilor de construire şi demolare pe căile de acces, precum şi sub aspectul accesului pe calea secundară. În acelaşi timp instanţa a reţinut că nu se justifică urgenţa sistării lucrărilor de construire/demolare, respectiv de ridicare a gardului pe întreaga suprafaţa de teren aparţinând pârâtei. Prin continuarea lucrărilor şi menţinerea gardului pe terenul ce nu constituie căi de acces nu se creează o stare de pericol, nu se produce reclamantei nici un prejudiciu de natură sa nu poată fi înlăturat, lucrările fiind executate fără ca pârâta să săvârşească un abuz de drept. În condiţiile admiterii acţiunii de fond există instituţii legale prin intermediul cărora se va reglementa situaţia creata ca urmare a continuării lucrărilor de către pârâta.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 996 alin 1 C.pr.civ. a admis în parte cererea şi a obligat pe pârâta (...) să demoleze parţial gardul provizoriu executat pe terenul proprietatea sa situat în Piteşti strada Calea Bucureşti, nr. 36, jud. Argeş, (zona Podul Viilor), astfel încât să respecte cele două căi de acces la imobilul situat în Piteşti strada Calea Bucureşti, nr. 36, jud. Argeş, proprietatea reclamantei, existente anterior executării lucrărilor de sistematizare, căi de acces evidenţiate prin culoarea verde în schiţa de la fila 349 din dosar, să sisteze orice lucrare de construire sau demolare pe terenul aferent căilor de acces, să permită reclamantei accesul pe drumul care asigură intrarea către hidranţii exteriori ai Centrului Comercial Euromoll Piteşti evidenţiat, de asemenea, în schiţa de la fila 349 prin culoarea verde până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr.972/1259/2013.

Pârâta (...) nu este proprietara terenului, a executat lucrări în calitate de constructor la solicitarea şi din dispoziţia (...) , astfel încât în patrimoniul acesteia nu există obligaţia de a demola gardul provizoriu, de a sista lucrările şi de a permite accesul reclamantei, considerente pentru care instanţa a respins cererea formulata în contradictoriu cu aceasta pârâta.

Împotriva acestei hotărârii a declarat apel pârâta pe care a criticat-o pentru două motive principale:

1. sentinţa a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material prin raportare la prevederile art. 997 coroborate cu art. 178 NCPC, apreciindu-se că tribunalul comercial era instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială, ca instanţă învestită cu soluţionarea fondului pricinii;

2. prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită, bazată pe o motivare contradictorie, cu interpretarea trunchiată a materialului probator administrat.

În dezvoltarea acestui motiv, apelanta a învederat că, în mod eronat, a reţinut instanţa de fond că intimata urmăreşte menţinerea unei situaţii de fapt existente anterior formulării prezentei cereri, respectiv asigurarea accesului către Centrul Comercial Euromall, în condiţiile în care, chiar cu ocazia cercetării locale s-a constatat că accesul principal către acest centru nu este restricţionat. În plus, instanţa a constatat că terenul apelantei este împrejmuit cu un gard ce respectă limitele de proprietate, iar faptul că a avut loc o extindere a zonei de acces nu este de natură a afecta în vreun fel accesul la centrul comercial, atâta timp cât această extindere a avut loc parţial pe terenul, proprietatea apelantei şi parţial pe domeniul public.

Referitor la accesul secundar, intimata are acces chiar pe porţiunea de teren, proprietatea sa, situată în partea opusă terenului apelantei, astfel că reţinerea conform căreia este îngrădit întregul drum de acces secundar este eronată. În mod inadmisibil prima instanţă a stabilit pe calea ordonanţei preşedinţiale un drept de servitute în favoarea reclamantei – intimate, în contextul în care nu există nicio menţiune în cartea funciară cu privire la acest drept, iar, prin acordul din anul 2010, încheiat între părţi, s-a statuat în mod expres că acestea nu înţeleg să constituie un drept de superficie/servitute în favoarea reclamantei.

În ceea ce priveşte raporturile dintre părţi, în data de 5.05.2006, reclamanta a obţinut autorizaţie de construire pentru parcaj auto, alei carosabile şi spaţii verzi, autorizaţie care, la acel moment, viza şi terenul apelantei, iar în 2007, când acesta a fost vândut apelantei, s-a făcut fără a fi afectat de vreo sarcină sub forma vreunui drept de superficie/servitute. Este normal ca reclamanta să deţină autorizaţii ce au fost emise avându-se în vedere situaţia existentă la momentul realizării Centrului Comercial Euromall, însă, între părţi, a avut loc o vânzare a porţiunii de teren pe care se află o porţiune din aşa numitul drum secundar de acces. Totodată, între părţi există un acord de liberă trecere a reclamantei pe terenul apelantei la utilităţile primeia aflate pe terenul celei de-a doua, iar nu la utilităţile care se află pe terenul reclamantei, astfel neexistând nicio înţelegere care să consfinţească dreptul de trecere al reclamantei pe terenul apelantei pentru a ajunge la utilităţile aflate pe terenul reclamantei.

Nici în ceea ce priveşte condiţia urgenţei, aceasta nu este justificată, în condiţiile în care accesul principal nu este îngrădit, iar în ceea ce priveşte accesul secundar, acesta se poate realiza pe partea opusă terenului apelantei.

Sentinţa apelată nu poate fi pusă în executare, deoarece instanţa nu a menţionat coordonatele căilor de acces ce trebuie respectate limitându-se la a indica o filă din dosar care nu are nicio relevanţă în contextul în care nu este stabilit un drept de trecere legal, fiind necesară efectuarea unei expertize topo care să statueze clar ce a avut în vedere instanţa la momentul pronunţării.

Intimata – reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Instanţa a constatat admisibilă, a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile art. 479 NCPC, tribunalul reţine următoarele:

Primul motiv de apel referitor la necompetenţa instanţei de fond, nu poate fi reţinut.

Astfel, s-a invocat de către apelantă faptul că cererea de ordonanţă preşedinţială este de competenţa Tribunalului Comercial Argeş, instanţă învestită cu soluţionarea fondului, însă, din verificarea încheierilor de şedinţă din cadrul dosarului de fond, tribunalul reţine că excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată în faţa primei instanţe.

Or, potrivit art. 130 alin. 2 NCPC, necompetenţa materială trebuie invocată de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, textul de lege este clar formulat, în sensul că, prin noul cod, dacă nu a fost invocată în termenul legal, această excepţie nu va mai putea fi invocată până la finalizarea procesului, inclusiv în căile de atac.

Nici al doilea motiv de apel, referitor la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale nu va fi admis.

Astfel, prin sentinţa apelată, tribunalul reţine că prima instanţă a obligat pe pârâta – apelantă să demoleze parţial gardul provizoriu executat pe terenul proprietatea sa situat în Piteşti strada Calea Bucureşti, nr. 36, jud. Argeş, (zona Podul Viilor), astfel încât să respecte cele două căi de acces la imobilul situat în Piteşti strada Calea Bucureşti, nr. 36, jud. Argeş, proprietatea reclamantei, existente anterior executării lucrărilor de sistematizare, să sisteze orice lucrare de construire sau demolare pe terenul aferent căilor de acces şi să permită reclamantei accesul pe drumul care asigură intrarea către hidranţii exteriori ai Centrului Comercial Euromoll Piteşti.

Analizând înscrisurile depuse în susţinerea apărărilor părţilor atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, tribunalul constată că, în mod corect, a reţinut prima instanţă îndeplinirea condiţiei aparenţei în drept în favoarea reclamantei.

Astfel, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...) (f. 34, 35, dosar fond), intimata a vândut apelantei două terenuri, în unul în continuarea celuilalt, de 2246, respectiv 1275 mp, situate în Piteşti, Calea Bucureşti, Confluenţa Râul Argeş – Râul Doamnei, cu următoarele vecinătăţi: N – DN 7, S – (...) , E – (...) , V- Apele Române.

Este adevărat că, în cuprinsul contractului sus menţionat nu se face nicio referire cu privire la vreo construcţie existentă pe acest teren, proprietatea (...)  (de ex. parcare betonată), astfel încât, în mod corect, nu s-a dispus sistarea lucrărilor în interiorul terenului achiziţionat. În legătură cu acest aspect, s-a reproşat, cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, instanţei de fond faptul că, prin soluţia pronunţată, impietează asupra dezvoltării economice în zonă, inclusiv sub forma creării unor noi locuri de muncă, or, acest aspect nu poate fi reţinut tocmai prin prisma celor arătate anterior, şi anume, faptul că s-a dispus sistarea lucrărilor doar pe căile de acces către Centrul Comercial Euromall, iar nu şi în ceea ce priveşte restul suprafeţei de teren aparţinând apelantei.

 În legătură cu cele două căi de acces pe care s-a dispus sistarea lucrărilor, cea dinspre DN 7 şi cea secundară, tribunalul reţine că, potrivit contractului de vânzare cumpărare din 12.04.2007, dar şi memoriului de arhitectură emis pe numele apelantei (f. 160, dosar fond), apelanta se învecinează pe laturile de est cu drum acces (...)  şi sud cu (...) .

Faptul că la vecinătatea sudică apare tot (...) , iar nu drum de acces secundar nu are nicio relevanţă, întrucât, cel puţin în aparenţă, acest drum de acces se află tot în proprietatea (...) . De altfel, acest aspect este recunoscut parţial chiar de către apelantă în cuprinsul motivelor de apel de la fila 10, unde arată că între cele două părţi a avut loc o vânzare de teren pe care se află o porţiune din aşa numitul drum secundar de acces.

Că, cel puţin în aparenţă, situaţia de fapt este aceasta, reiese şi din cuprinsul autorizaţiei de construire nr. (...)  emisă apelantei (f. 157, dosar fond), dar şi al certificatului de urbanism ce a stat la baza emiterii acesteia, conform cărora s-a avizat împrejmuirea parţială, însă, fără a fi afectat accesul la (...) , fără a se specifica, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, dacă este vorba despre accesul principal (dinspre Calea Bucureşti) sau secundar (spre partea din spate a Centrului Comercial Euromall).

Având în vedere cele expuse, reiese că apelanta trebuia să respecte, cu ocazia executării autorizaţiei de construire nr. (...) , cele două căi de acces la centrul comercial, neavând nicio relevanţă faptul că acesta mai are şi alte căi de acces, pe partea opusă terenului în litigiu. Faptul că nu s-a procedat de această manieră reiese din cuprinsul procesului verbal de cercetare locală unde instanţa de fond a constatat cu propriile simţuri situaţia reală de la faţa locului (f. 280, verso – 281, dosar fond). Pe de altă parte, chiar apelanta recunoaşte, prin motivele de apel, că a executat o extindere a împrejmuirii pe drumul de acces, întrucât a apreciat că acesta se află parţial în proprietatea sa, parţial în domeniul public, aspecte ce vor fi, însă, lămurite în cadrul litigiului de fond dintre părţile din prezenta cauză.

Aşadar, în mod corect, s- dispus ridicarea gardului provizoriu şi sistarea lucrărilor pe căile de acces până la soluţionarea irevocabilă a problemelor juridice identificate de către părţi în cadrul dosarului de fond înregistrat pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, în niciun moment neputându-se vorbi despre instituirea vreunui drept de servitute/superficie în favoarea intimatei – reclamante pe terenul apelantei – pârâte, aspecte care, de asemenea, pot fi supuse atenţiei doar instanţei de fond.

Acordul din 7.01.2010 la care s-a făcut referire, aflat la filele 178 – 186, dosar fond, nu are nicio relevanţă în cauză, întrucât acesta vizează dreptul la liberă trecere pe terenul apelantei pentru pârâtă doar la utilităţile acesteia din urmă aflate pe terenul apelantei.

Cât priveşte condiţia urgenţei, tribunalul reţine că, în mod corect, a apreciat prima instanţă că este îndeplinită, întrucât, aşa cum a constatat prin procesul verbal de cercetare locală, accesul principal dinspre Calea Bucureşti a fost parţial îngrădit, iar cel secundar, total, neavând nicio relevanţă, aşa cum s-a arătat, faptul că intimata – reclamantă are acces şi pe partea opusă terenului apelantei.

Referitor la faptul că sentinţa apelată nu poate fi pusă în executare, acesta nu poate fi avut în vedere ca şi motiv de apel, putând fi cel mult, un motiv de o eventuală cerere de lămurire dispozitiv sau de învederat în faza executării silite - procedură specială, cu acţiuni specifice puse la îndemâna părţilor.

Faţă de aceste considerente, reţinând că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică în cauză bazată pe ansamblul probator administrat, în limita procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, în baza art. 480 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de către (...) împotriva sentinţei civile nr. 8939/06.11.2013 pronunţată în prezenta cauză de Judecătoria Piteşti, intimate fiind (...)  ŞI (...), ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică azi 29.01.2014.

Domenii speta

Spete similare