Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 377/2015

Şedinţa publică de la 16 Februarie 2015

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16-05-2014, contestatoarea (...) a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. S.E.O. S.A., contestaţie împotriva deciziei de concediere nr.(...) , solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa pe postul avut anterior concedierii şi obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 1-04-2014 şi până la reintegrarea efectivă, urmând ca intimata să fie obligată şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost angajata intimatei în baza unui contract individual de muncă, a cărui încetare s-a dispus prin decizia contestată, ca urmare a concedierii colective. Această măsură este însă nelegală deoarece încalcă: art.69-72 C.muncii, întrucât informarea salariaţilor s-a realizat cu nerespectarea termenelor legale; art.76 lit.a C.muncii, întrucât din cuprinsul deciziei nu rezultă care sunt motivele obiective ce au determinat desfiinţarea postului său; art.76 lit.c şi art.69 alin.3 C.muncii, deoarece nu s-au avut în vedere criteriile pentru stabilirea ordinii prioritare după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.

În drept, s-au invocat disp.art. 149, 150, 194 N C.pr.civ., art.69-80, 266, 267, 269-273 C.muncii.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori şi interogatoriu.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.270 din C.muncii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 1-07-2014, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate, arătând că decizia a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, prin aplicarea programului de restructurare şi reorganizare, care a prevăzut desfiinţarea postului ocupat de reclamantă. De asemenea, la baza concedierii a stat o cauză reală şi serioasă, respectiv dificultăţi economice corelate cu lipsa rentabilităţii departamentului unde lucra reclamanta. Nu s-a impus în speţă aplicarea unor criterii de prioritate, întrucât au fost desfiinţate toate posturile similare.

Totodată, intimata a solicitat suspendarea judecăţii cauzei, conform art.36 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a deschiderii procedurii generale de insolvenţă împotriva pârâtei.

În drept, s-au invocat disp.art. 205 N C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 14-11-2014, intimata a formulat cerere reconvenţională, faţă de care contestatoarea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca tardiv formulată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12-01-2015, tribunalul a respins cererea de suspendare a judecăţii ca neîntemeiată, precum şi cererea reconvenţională ca tardiv formulată, pentru motivele acolo arătate.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit contractului individual de muncă depus la dosar, reclamanta a fost angajata intimatei în funcţia de inginer principal, fiind concediată conform deciziei nr.(...) , contestate în cauză, în temeiul art.65 alin.1 C.muncii.

Din analiza acestui act, instanţa constată că dispoziţia de concediere conţine menţiunile obligatorii prevăzute de art.76 C.muncii, în cazul concedierii colective pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, respectiv durata preavizului, motivele care determină concedierea şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art.69 alin. 2 lit.d C.muncii.

De asemenea, intimata a făcut dovada respectării procedurii prev.de art.69-72 C.muncii, privind concedierile colective, fiind depuse în copie la dosar comunicările şi notificările transmise sindicatelor reprezentative, precum şi Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Agenţiilor pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Este adevărat că aceste comunicări nu au respectat termenul prevăzut de art. 72 alin.1 C.muncii, însă acest lucru nu a afectat dreptul de preaviz al reclamantei, iar legea nu sancţionează nerespectarea acestui termen cu nulitatea, din contră permite modificarea acestuia.

Tribunalul reţine de asemenea că în speţă Sindicatul reprezentativ a fost de acord cu această concediere colectivă, arătând expres că agreează desfiinţarea a 180 de posturi (fila 51).

Pretenţia contestatoarei de a fi informată personal cu privire la intenţia de concediere este excesivă şi lipsită de suport legal, salariaţii fiind reprezentaţi legal în cadrul acestor negocieri de Sindicatul legal constituit şi atestat ca reprezentativ.

Aceasta întrucât în cadrul acestor consultări Sindicatul nu poate apăra interesele individuale ale unui salariat, ci interesele generale ale salariaţilor.

Or, în mod evident, atât angajatorul, cât şi reprezentanţii salariaţilor, dar şi instanţa de judecată, trebuie să aibă în vedere interesul general al părţilor, acela al supravieţuirii societăţii angajatoare.

Întrucât numai astfel se asigură locurile de muncă ale salariaţilor ce nu sunt supuşi concedierii, dar şi o posibilă viitoare creare de noi locuri de muncă.

Neîntemeiată este şi susţinerea reclamantei vizând neindicarea în decizia de concediere a motivului concedierii, conform art.76 lit.a C.muncii, dat fiind că în act se menţionează art.65 C.muncii şi se enumeră cauzele desfiinţării posturilor.

Verificarea respectării condiţiilor prevăzut de art. 65 alin.2 C.muncii reprezintă o chestiune de temeinicie a deciziei şi nu de legalitate, ca şi chestiunea modalităţii de aplicare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţi la concediere, atâta timp cât aceste criterii sunt menţionate în act.

În consecinţă, instanţa reţine că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea formelor legale.

Însă, potrivit disp.art.65 alin.2 C.muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, în situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezentând încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Tribunalul deşi nu poate aprecia asupra oportunităţii măsurilor adoptate de către intimată, urmează a verifica dacă aceste măsuri îndeplinesc cerinţele impuse de art. 65 alin. 2 C. muncii, respectiv dacă sunt reale şi serioase.

Astfel, locul de muncă trebuie să fie efectiv desfiinţat din structura angajatorului, iar măsura trebuie să fie impusă de dificultăţi reale de menţinere a postului din punct de vedere economic ori de atingere a scopului pentru care funcţia respectivă s-a înfiinţat şi să fie imposibilă menţinerea postului fără pagube pentru angajator.

În cauza de faţă, intimata a făcut dovada că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei este efectivă, având la bază Planul de reorganizare al societăţii, fundamentat pe studii cu privire la bugetul societăţii şi care a propus ca măsură necesară pentru existenţa sa desfiinţarea unui număr de 180 posturi (filele 62-98).

Acest plan a fost aprobat prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr.1/2014 (fila 34), iar postul reclamantei nu se mai regăseşte în statele de funcţii şi în organigrama valabile după momentul concedierii (filele 129 şi 137).

De asemenea, dificultăţile economice indicate de pârâtă sunt confirmate şi de faptul deschiderii faţă de societate a procedurii generale a insolvenţei la data de 14-05-2014.

Prin urmare, tribunalul reţine că în speţă a fost respectat art.65 alin.2 C.muncii, desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

Neîntemeiate sunt şi susţinerile contestatoarei privind modalitatea în care a fost evaluată profesional, respectiv în care au fost aplicate criteriile de departajare a salariaţilor în vederea concedierii.

Astfel, potrivit art.76 rap. la art.69 alin.2 lit.d C.muncii, este obligatoriu a se menţiona în decizia de concediere criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

În speţă, astfel cum rezultă din decizia de concediere, precum şi din statele de funcţii şi organigramele valabile înainte şi după data de 1-04-2014, în situaţia reclamantei nu s-a utilizat niciun criteriu de departajare întrucât au fost desfiinţate toate posturile similare cu cel al contestatoarei, respectiv a fost desfiinţată întreaga Grupă Proiectare Piteşti (filele 127 şi 137).

A aprecia că anterior stabilirii listei cu persoanele disponibilizate, intimata avea obligaţia de a aplica asupra tuturor salariaţilor săi criteriul realizării obiectivelor de performanţă şi abia apoi să stabilească în concret persoanele ce se vor concedia, ar însemna să nu existe o cauză reală şi serioasă a concedierii persoanelor cărora li se desface contractul individual de muncă pe motiv că nu îndeplinesc condiţiile.

Or, o concediere colectivă are la bază decizia societăţii de eficientizare a activităţii sale, prin reorganizarea locurilor de muncă.

Altfel spus, decizia managerială, logic şi normal, trebuie să vizeze mai întâi activităţile şi locurile de muncă restrânse sau reorganizate şi abia apoi se pot pune în discuţie criteriile de departajare.

Întrucât art.69 alin.2 lit.d C.muncii se referă în mod clar la stabilirea unei ordini la concediere, evident între angajaţi ce ocupă posturi similare, tribunalul reţine că în mod legal intimata nu a aplicat niciun criteriu de departajare în situaţia contestatoarei.

Prin urmare, neimpunându-se a se alege între mai mulţi salariaţi, nu s-a impus nici aplicarea vreunui criteriu de prioritate în situaţia contestatoarei.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că decizia de concediere a fost legal emisă, urmând a respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată, inclusiv cererile accesorii acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia, formulată de contestatoarea (...) , în contradictoriu cu intimata S.C. S.E.O. S.A., ca neîntemeiată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Argeş. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16.02.2015, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare