Despăgubire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 376/2015

Şedinţa publică de la 16 Februarie 2015

Obiectul cauzei:despăgubire

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 23.11.2012, reclamantul (...) a chemat în judecată pe pârâta S.C. C.F.G. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata: sumei de 15.000 Euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit in urma accidentului de munca din data de 17.08.2012, constând atât in diminuarea capacitaţii de munca, cat si in costul operaţiilor de reconstrucţie sau protezele necesare; a sumei de 15.000 Euro, reprezentând prejudiciul de agrement si estetic, respectiv daune morale; a unei proteze pentru degetul IV mana stânga, estimata la suma de 8.000 lei; a sumei de 200 lei reprezentând cheltuielilor pricinuite de transportul la Spitalul Floreasca Bucureşti şi de diverse medicamente; precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul societăţii pârâte din luna martie a anului 2011, pe post de manipulant, cu sarcini de aprovizionare, cântărire şi manipulare a produsului finit in cadrul secţiei vidare. În data de 17.08.2012, orele 19.00, i s-a solicitat de către şeful secţiei vidare sa îl ajute la efectuarea reglajului unei maşini, indicându-i-se sa tragă de o folie prinsa ce bloca funcţionarea utilajului. Nu era prima data când efectua astfel de manevre, insa a avut loc un accident in urma căruia i-au fost amputate 3 degete de la mana stânga, degetul IV necesitând acum proteza  sau o intervenţie chirurgicala de reconstrucţie. A mai susţinut reclamantul ca prin producerea acestui accident a fost pus in imposibilitatea de a mai desfăşura cu caracter de normalitate activitatea in domeniul electronicii, fiind de profesie tehnician electronist. Fiind vorba despre o infirmitate permanenta, prejudiciul suferit consta atât in diminuarea câştigului viitor datorita reduceri capacitaţii de munca, cat şi in atingerea adusa sanataţii şi integrităţii fizice si psihice. Vătămarea grava a integrităţii corporale se poate concretiza nu numai intr-un prejudiciu material determinat şi imediat evaluabil, ci şi intr-un alt prejudiciu aflat la limita dintre cel moral şi material, care este consecinţa caracterului ireversibil al vatamarii şi care lipseşte persoana in cauza de posibilitatea deplina de a participa la viata sociala si de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participări, denumit şi „prejudiciu de agrement”. În ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile delictuale, acestea sunt îndeplinite, deşi in cuprinsul procesului verbal de constatare a accidentului a rezultat o culpă comuna.

În drept, s-au invocat disp.art.269 C.muncii, art.1373 C.civ.

La data de 04.03.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acţiunii reclamantului, iar în subsidiar, admiterea în parte, numai pentru costul pentru proteza ce depăşeşte suma acordata in programul de protezare naţional, în cazul in care se constata vina exclusiva a angajatorului. S-a mai invocat de către pârâtă prin întâmpinare şi excepţia necompetentei materiale a tribunalului în soluţionarea acestei acţiuni.

In motivarea întâmpinării s-a susţinut de către pârâta ca factorul determinant in producerea accidentului de munca suferit de către reclamant a fost chiar acţiunea acestuia, care a intervenit neautorizat in zona cuţitelor maşinii de ambalat În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de către reclamant, despăgubirile nu se justifica deoarece medicul chirurg care l-a examinat a menţionat ca se reface, fiind vorba despre o amputaţie minoră prin îndepărtarea falangei distale. Reclamantului nu i-a fost afectata capacitatea de munca, putându-şi relua activitatea. Din fişa medicala a reclamantului reiese ca falanga si rănile de la celelalte degete se refac, cu condiţia respectării anumitor proceduri medicale. In aceste condiţii, paguba de natura morala nu subzista.

Prin  încheierea de şedinţă din data de 16.04.2013, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, pentru motivele acolo arătate.

Instanţa a încuviinţat şi administrat următoarele mijloace de probă: înscrisuri, interogatoriul părţilor, declaraţiile martorilor (...)  şi (...) , precum şi raport de expertiză medicală întocmit de Serviciul Medico Legal Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 183/2014 a Tribunalului Argeş, acţiunea reclamantului a fost respinsă, reţinându-se în esenţă culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului de muncă, însă această hotărâre a fost casată prin decizia civilă nr. 1298/2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în recursul reclamantului, dispunându-se rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă, în vederea suplimentării probatoriului şi stabilirea culpei fiecărui participant, instanţa de control judiciar reţinând existenţa unei culpe a angajatorului în producerea accidentului de muncă.

Primind cauza spre rejudecare, tribunalul a încuviinţat şi administrat suplimentar proba cu declaraţiile martorilor (...) şi (...) .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte în baza unui contract individual de muncă începând cu data 25.03.2011, iar în data de 17.08.2012, orele 19.00, reclamantul a suferit un accident de muncă, în urma căruia i-au fost afectate degetele III, IV şi V ale mâinii stângi.

Din procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă reiese ca reclamantul, potrivit menţiunilor din fişa de post, nu avea calificarea necesară pentru a efectua reglaje sau pentru a interveni la maşina de ambalat-etichetat implicată în accident.

De asemenea, reclamantul avea la zi efectuat instructajul privind normele de protecţia muncii, aspect ce reiese şi din actele întocmite de angajator şi depuse la dosar.

Instanţa de control judiciar a statuat deja, cu efect obligatoriu pentru instanţa de rejudecare conform art.315 alin.1 C.pr.civ., că din procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă reiese că şeful locului de muncă, (...) , a fost sancţionat pentru nerespectarea normelor de protecţie a muncii, potrivit art.22 din Legea nr.319/2006, art.22 şi 30 din Regulamentului Intern şi Instrucţiunilor Interne nr.25/2011.

În acelaşi timp a fost sancţionat şi reclamantul pentru încălcarea aceloraşi prevederi menţionate mai sus.

Aceleaşi menţiuni legate de încălcarea normelor tehnice de către şeful Secţiei Vidare se regăsesc şi în formularul pentru înregistrarea accidentelor de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş.

Or, în această situaţie, în dreptul civil, indiferent de împrejurarea că fapta este ori nu infracţiune, ori a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu aceeaşi.

De aceea simpla culpă, chiar vina cea mai uşoară, alături de celelalte condiţii, este suficientă pentru angajarea răspunderii civile.

Din actele enumerate mai sus, rezultă atât culpa victimei, cât şi a pârâtei prin angajatul său care nu a respectat normele tehnice de exploatare a utilajului, unde s-a produs accidentul de muncă.

Tribunalul reţine deci că nu mai are a statua asupra existenţei faptei cauzatoare a prejudiciului, săvârşite în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu, şi nici asupra existenţei unei culpe comune a angajatorului şi a salariatului în producerea prejudiciului.

Altfel spus, în speţă s-au reţinut în mod irevocabil întrunite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâtei prevăzute de art. 253 alin.1 C.muncii, instanţa urmând a analiza întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre acesta şi faptă, precum şi culpa fiecărui participant.

Sub aspectul culpei angajatorului, Curtea de Apel Piteşti şi-a fundamentat concluzia existenţei unei astfel de culpe, prin prepusul său, (...) , pe faptul că acesta a fost şi el sancţionat pentru încălcarea normelor de protecţie a muncii în urma accidentului de muncă.

În concret, acest salariat a fost sancţionat disciplinar, astfel cum se arată expres şi în procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă, precum şi în formularul pentru înregistrarea accidentelor de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă Argeş, întrucât a efectuat reglaje la un utilaj încălcând normele tehnice de exploatare, respectiv a înlăturat un dispozitiv de securitate a maşinii şi a intervenit la aceasta în timp ce era în funcţiune.

În aceste acte, avute în vedere de instanţa de control judiciar, nu se reţine faptul că şeful direct al reclamantului i-ar fi cerut acestuia să intervină asupra utilajului aflat în funcţiune.

De asemenea, nici din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu reiese că reclamantului i s-ar fi cerut de către şeful său să intervină asupra acestui utilaj.

Din contră, din declaraţia martorului (...) , tribunalul reţine că, întrebat fiind imediat după accident ce s-a întâmplat, reclamantul i-a spus personal martorului că nu i s-a solicitat să se apropie de utilaj, însă a intervenit din proprie iniţiativă.

Audiat fiind inclusiv martorul (...) , şeful direct al reclamantului, acesta a recunoscut că a încălcat normele de protecţie a muncii atunci când a reglat utilajul în discuţie, însă a arătat că nu i-a solicitat reclamantului să se apropie de maşină.

Acest martor a relatat că a fost conştient de riscurile pe care le-a creat, însă a apreciat că aceste riscurile îl vizau numai pe el.

Nici din declaraţia martorului (...) nu se poate reţine existenţa unei dispoziţii a şefului reclamantului dată acestuia de a se apropia de utilaj, dincolo de contradicţiile reieşite din relatările acestui martor, explicabile totuşi prin perioada de 2 ani şi 6 luni scursă de la eveniment.

Faţă de toate aceste elemente probatorii, instanţa reţine că singura faptă a prepusului pârâtei a constat în ridicarea capacului de protecţie a utilajului în timp ce acesta era încă în funcţiune.

Această faptă a permis însă rănirea reclamantului, fiind deci o condiţie sine qua non în lanţul cauzal, dar nu şi factorul cauzal, acesta fiind reprezentat de acţiunea exclusivă a reclamantului.

Prin urmare, tribunalul apreciază că răspunderea angajatorului nu poate fi antrenată decât în proporţie de 20%.

În ce priveşte prejudiciul cauzat de faptă, instanţa reţine că reclamantul solicită în speţă despăgubiri materiale, constând în cheltuielile de transport la Spital şi cele cu medicamentaţia, în daune pentru acoperirea diminuării capacităţii de muncă, precum şi în contravaloarea unei proteze şi a costurilor operaţiei de reconstrucţie, dar şi despăgubiri morale, pentru acoperirea prejudiciului de agrement şi estetic. 

Faţă de aceste prejudicii solicitate, tribunalul apreciază că legătura de cauzalitate este evidentă, urmând a analiza doar întinderea daunelor.

Astfel, prin raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză s-a reţinut că nu există o diminuare a capacităţii de muncă ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului de muncă, nefiind necesară nici reconstrucţia articulaţiei, fiind posibilă însă protezarea pentru acoperirea deficitului estetic constatat.

În consecinţă, instanţa va include în prejudiciul material doar contravaloarea unei proteze, potrivit actului estimativ depus la dosar (f.44 dosar iniţial), şi cheltuielile de transport la Spital în Bucureşti (f.76, 151 dosar iniţial) şi cele cu medicamentaţia (f.75 dosar iniţial), reclamantul justificând suma de 200 lei solicitată cu acest titlu.

Instanţa reţine de asemenea că reclamantului i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, constând în suferinţa fizică şi morală provocată de leziunile suferite, în disconfortul cauzat de vătămarea adusă sănătăţii sale, în frustrarea resimţită ca urmare a mutilării sale, în general, în alterarea stării psihice a reclamantului, toate acestea creându-i în mod evident un dezechilibru emoţional.

Pentru compensarea în bani a acestor suferinţe morale, tribunalul va avea în vedere să se asigure o proporţionalitate între prejudiciu şi despăgubire, luându-se în calcul faptul că în prezent reclamantul pare a-şi fi găsit un echilibru emoţional, lucru ce ajută instanţa în aprecierea gravităţii prejudiciului moral resimţit ca urmare a faptei cauzatoare a prejudiciului.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea, reţinând răspunderea patrimonială a pârâtei în proporţie de 20%, aplicată asupra daunelor materiale (200+3950 lei) şi morale (20000 lei) mai sus prezentate.

De asemenea, în temeiul art.274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în cauză în ambele cicluri procesuale, potrivit chitanţelor de la dosar (f.69 I şi 13 II).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea, formulată de reclamantul (...) , in contradictoriu cu pârâta S.C. C.F.G. S.R.L., Obligă pârâta să plătească reclamantului: 830 lei, despăgubiri materiale, 4000 lei, daune morale, şi 1200 lei, cheltuieli de judecată. Definitivă şi executorie. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16.02.2015, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare