Bilet la ordin. Contestaţie la executare. Termen special de 5 zile. Tardivitate. Soluţionarea excepţiei tardivităţii înlătură obligaţia instanţei de a se mai pronunţa asupra cererii de suspendare a executării silite.

Sentinţă civilă 913/10.03.2015, definitivă prin neapelare din 10.03.2015


1. Bilet la ordin. Contestaţie la executare. Termen special de 5 zile. Tardivitate.

2. Soluţionarea excepţiei tardivităţii înlătură obligaţia instanţei de a se mai pronunţa asupra cererii de suspendare a executării silite

1. Potrivit art. 62 din  Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, astfel cum au fost aceste dispoziţii modificate de art. 16 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare, contestaţia introducându-se la instanţa de executare, care o va judeca potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini. Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura, iar în caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.

Termenul de 5 zile astfel cum este reglementat de art. 62 este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita contestaţia la executare, cu consecinţa respingerii acesteia ca tardiv formulată.

2. Cererea de suspendare a executării silite este o cerere accesorie cererii principale, astfel că, faţă de această situaţie, în considerarea dispoziţiilor potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a acelora de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa trebuie să rezolve cu prioritate excepţia tardivităţii care, în situaţia în care este apreciată ca fiind întemeiată, conduce la împiedicarea cercetării fondului, inclusiv a cererii de suspendare în raport de accesorialitatea  acesteia cu cererea principală.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 913/10.03.2015, definitivă prin neapelare

În fapt, instanţa a reţinut că biletul la ordin cu referinţa BTRL3BT8578396, în valoare de 35850,57 de lei, cu scadenţa 20.10.2014, emis la data de 12.10.2012 de către SC M. SA, prezentat la plată în data de 21.10.2014, a fost refuzat de Banca T. în data de 21.10.2014, motivul refuzului la plată fiind acela al lipsei totale de disponibil.

Ca urmare a acestui refuz, în dosarul execuţional nr. 462/2014, s-a solicitat de către creditoarea SC A. SRL executarea silită a debitorilor SC M. SA şi a avalistului O.N., cererea de executare silită fiind admisă prin încheierea din data de 16.12.2014, fiind emisă totodată la aceeaşi dată o somaţie care a fost comunicată debitoarei contestatoare la data de 19.12.2014, astfel cum reiese din dovada de înmânare.

Ulterior, executorul judecătoresc a luat, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, măsura popririi veniturilor prezente şi viitoare ale acesteia deţinute la instituţii bancare până la concurenţa sumei de 41.217,05 lei reprezentând debit datorat şi cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înştiinţată de această măsură la data de 22.12.2014, astfel cum reiese din dovada de înmânare.

Reclamanta a înaintat instanţei la data de 06.01.2015, prin poştă, potrivit plicului existent la dosar, cererea de chemare în judecată, aceasta fiind înregistrată  pe rolul instanţei la data de 07.01.2015, astfel cum reiese din ştampila de acordare de dată certă aplicată pe fila 1 din dosar.

În drept, în conformitate cu prevederile art. 62 din  Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, astfel cum au fost aceste dispoziţii modificate de art. 16 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare, contestaţia introducându-se la instanţa de executare, care o va judeca potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini. Instanţa va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaşte semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaşte procura, iar în caz de suspendare a executării, creditorul va putea obţine măsuri de asigurare.

Termenul de 5 zile astfel cum este reglementat de art. 62 precitat este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita contestaţia la executare, cu consecinţa respingerii acesteia ca tardiv formulată.

În această cauză, instanţa a reţinut că somaţia a fost comunicată contestatoarei SC M. SA la data de 19.12.2014, astfel cum reiese din dovada de comunicare existentă la dosarul cauzei, iar măsura înfiinţării popririi la data de 22.12.2014, aspect consemnat de asemenea în dovada de comunicare de la fila 80.

Potrivit art. 181 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, la calculul termenelor pe zile nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Aplicând aceste dispoziţii legale în cauză, instanţa a constatat că termenul de formulare a contestaţiei la executare de 5 zile, calculate pe zile libere, s-ar fi împlinit, în ceea ce priveşte somaţia comunicată debitoarei, în data de 25.12.2014, zi de sărbătoare legală, astfel că termenul se socoteşte a fi împlinit la data de 29.12.2014, prima zi lucrătoare ce a urmat acestei zile.

Totodată, aplicând acelaşi termen şi în ceea ce priveşte următorul act de executare comunicat contestatoarei, respectiv adresei de înfiinţare a popririi, s-a constatat că acest termen s-ar fi împlinit la data de 28.12.2014, zi de duminică, care de asemenea trebuie socotit a se fi împlinit la data de 29.12.2014, prima zi lucrătoare ce a urmat zilei de duminică.

Ori, contestaţia la executare ce a făcut obiectul acestei cauze a fost înaintată prin poştă Judecătoriei Satu Mare la data de 06.01.2015, după împlinirea termenului peremptoriu prevăzut de lege de 5 zile, indiferent de actul de executare silită de la care se calculează acest termen, după cum s-a arătat.

Pe cale de consecinţă, în cauză s-a constatat că se impune admiterea excepţiei tardivităţii, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de suspendare a executării silite iniţiate în dosar execuţional nr. 452/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc Mociran Viorel, instanţa a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, măsura suspendării executării silite se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Astfel cum au fost interpretate aceste dispoziţii legale, legiuitorul a înţeles să reglementeze posibilitatea suspendării executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar nu până la soluţionarea definitivă a acesteia [A se vedea G.Boroi, Noul Cod de procedură civilă – comentariu pe articole, Editura Hamangiu, 2013, volumul II pagina 211].

Totodată, în doctrină s-a mai reţinut că cererea de suspendare a executării silite este o cerere accesorie cererii principale, astfel că, faţă de această situaţie, în considerarea dispoziţiilor potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a acelora de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa trebuie să rezolve cu prioritate excepţia tardivităţii care, în situaţia în care este apreciată ca fiind întemeiată, conduce la împiedicarea cercetării fondului, inclusiv a cererii de suspendare în raport de accesorialitatea acesteia cu cererea principală [A se vedea E.Oprina, I.Garbulet, Tratat teoretic şi practic de executare silită, Editura universul Juridic, 2013, volumul I, paginile 500 - 501 ].

Ori, în raport de aceste dispoziţii legale şi consideraţii doctrinare, instanţa a constatat că în cauză nu se mai impune analizarea cererii de suspendare, aceasta fiind la acest moment procesual lipsită de obiect, în raport de împrejurarea că, prin aceeaşi sentinţă a fost soluţionată contestaţia la executare formulată pe calea excepţiei tardivităţii invocate în cauză.