Răspunderea civilă delictuala a comitentului pentru fapta prepusului. Cuantificarea prejudiciului moral în caz de deces.

Faţă de disp. art. 1380 raportat la art. 1376 Cod civil, tribunalul reţine că nu există obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat de lucrul aflat sub pază atunci când prejudiciul „este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră”. În speţă, astfel cum a susţinut chiar apelanta, nu se poate reţine existenţa unui caz de forţă majoră (definit de art. 1351 alin. 2 Cod civil) ci a unui caz fortuit (definit de art. 1351 alin. 3 Cod civil). Or, în această situaţie paznicul lucrului (în speţă proprietara imobilului unde s-a produs incendiul – apelanta pârâtă Colţan Ana) răspunde pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, conform disp. art. 1376 alin. 1 Cod civil, neexistând nici o cauză exoneratoare de răspundere

Sentinţa civilă nr. 1023/27 octombrie 2016- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa sub nr. 4873/290/2015, la data de 20.11.2015, reclamanţii MMG, MR şi RMA, în contradictoriu cu pârâţii SI şi SC AAA S.R.L, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului SI în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AAAS.R.L. la plata prejudiciului moral  cu titlul de daune morale, respectiv suma de 200.000 euro, în compensarea traumelor psihice suferite de reclamanţi ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtului, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii arată că prin Sentinţa penală nr. 264 pronunţată la data de 09.07.2015 de Judecătoria Reşiţa, în dosar nr. 2012/290/2015, instanţa a admis acordul de recunoaştere încheiat între inculpatul Sima Ioan, pârât în prezenta cauză şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa, condamnând inculpatul la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ucidere din culpă, 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. În consecinţă, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabilind o serie de măsuri de supraveghere şi obligaţii, în sarcina inculpatului.

Reclamanţii precizează că în data de 17.03.2014, în jurul orelor 20:14, pârâtul SI angajat al SC AAA S.R.L, în timp ce conducea un ansamblu de vehicule format din tractorul F cu nr. de înmatriculare BB  şi remorca lentă marca 03 Pronar cu nr. de înmatriculare CC, a pierdut controlul acestui ansamblu şi s-a răsturnat într-o râpă situată în partea dreaptă a drumului. În urma accidentului a rezultat decesul numitului MMDşi vătămarea altor două persoane, care erau transportate în remorcă.

Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie în cauză, la data de 07.01.2016, prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Reşiţa, excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsă obiect, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte pârâta SC AAA S.R.L, iar cu privire la fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Înţeleg să cheme în garanţie  pe SC DDD SA şi pe Societatea EEESA, prin lichidator judiciar provizoriu KPMG Restructuring.

Prin sentinţa civilă nr. 588/29.03.2016 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. 4873/290/2015 s-a admis excepţia necompetenţei  materiale a Judecătoriei Reşiţa invocată de pârâţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare  a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin  - Secţia a II-a civilă – litigii cu profesioniştii pe completul de judecată C8-0  la data de 13.06.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1023/A /27 octombrie 2016- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fisca a Tribunalului Caraş-Severin, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii MMG, MR şi RMA, în contradictoriu cu pârâţii SI şi SC AAA SRL, a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamanţilor MMG şi MR câte 100.000 lei cu titlu de daune morale, a obligat  pârâţii în solidar să plătească reclamantei RMA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale şi, în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Tribunalul  a admis în principiu cererile de chemare în garanţie a SC DDD SA şi EEE SA formulate de pârâţi şi a dispus disjungerea acestor cereri.

Pe fond, a reţinut că, în urma accidentului de circulaţie din data de 17.03.2014, în care a fost implicat ansamblul de vehicule format din tractorul Farmtrac cu nr. de înmatriculare BB  şi remorca lentă marca 03 Pronar cu nr. de înmatriculare CC,  conduse de pârâtul SO, angajat al pârâtei SC AAA S.R.L, a rezultat decesul numitului MMD şi vătămarea altor două persoane, care erau transportate în remorcă.

Reclamanţii MMG, MR şi RMA au formulat prezenta acţiune în pretenţii solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat ca urmare a decesului lui MMDde la pârâtul SI, în calitate de persoană vinovată de producerea accidentului, şi de la pârâta SC AAA S.R.L, în calitate de angajator al pârâtului Sima Ioan.

Răspunderea civilă delictuală este reglementată de art.1349 Cod civil în conformitate cu care:

„(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

 (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, conform art.1357 Cod civil:

„(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Angajarea răspunderii civile delictuale impune îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite.

În cauza de faţă, existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei conducătorului auto pârâtul Sima Ioan rezultă din Sentinţa penală nr. 264 pronunţată la data de 09.07.2015 de Judecătoria Reşiţa, în dosar nr. 2012/290/2015.

În ceea ce o priveşte pe pârâta SC AAA S.R.L, aceasta răspunde în calitate de comitent pentru fapta prepusului (pârâtul SI), având în vedere că între cei doi pârâţi existau în momentul comiterii faptelor raporturi de muncă. Astfel, accidentul s-a produs în timp ce pârâtul Sima Ioan, în calitate de angajat al pârâtei SC AAA S.R.L,  conducea un ansamblu de vehicule (tractor şi remorcă) spre locaţia unde se efectuau lucrări pentru societatea pârâtă, persoana decedată – MMD fiind transportat, alături de alte persoane, în remorcă, peste scândurile cu care era încărcată aceasta. Or, conform disp. art. 1373 alin. 1 şi 2 Cod civil:

„(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

 (2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.”

Fapta ilicită a autorului accidentului, ce a provocat decesul lui MMD, a avut efecte negative faţă de reclamanţii MMG, MR şi RMA.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de reclamanţi, instanţa va avea în vedere disp. art. 1391 alin. 2 Cod civil în conformitate cu care:

„(2) Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.”

Or, reclamanţii menţionaţi au calitatea de părinţi şi respectiv soră a persoanei decedate. De asemenea, din declaraţia martorilor SO şi PMN rezultă existenţa unor puternice relaţii de afecţiune între MMD, victima accidentului de circulaţie şi aceşti reclamanţi. În consecinţă, instanţa reţine că părinţii şi sora lui MMD au suferit un prejudiciu afectiv, constând în suferinţele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecţiune pe care le aveau faţă de persoana decedată. Instanţa va avea în vedere şi susţinerile celor două martore coroborate cu scrisoarea medicală din data de 03.05.2016 şi certificatul de încadrare în grad de handicap depuse la dosar, din care rezultă faptul că starea de sănătate psihică a reclamantei MR, mama victimei, a fost foarte mult afectată de decesul fiului său, ceea ce influenţează în sens negativ şi viaţa celorlalţi membri ai familiei. De asemenea victima îşi ajuta părinţii în gospodărie, lucrând atât în ţară cât şi în străinătate.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor ce urmează a fi acordate, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţa de judecată în raport cu consecinţele negative suferite de părţile civile, importanţa valorilor lezate ale acestora, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, în ce măsură le-au fost afectate situaţia familială, socială. În speţă instanţa reţine că situaţia familială şi socială a reclamanţilor a fost afectată prin decesul lui Mureşan Marius Daniel.

De asemenea instanţa a avut şi faptul că, în cauză, accidentul de circulaţie ce a provocat decesul lui MMD s-a datorat şi faptului că victima se afla în momentul răsturnării ansamblului de vehicul în remorcă, peste scândurile cu care era încărcată aceasta. În Raportul medico-legal de autopsie nr. 60/A3/18.03.2014 s-a reţinut şi faptul că victima MMD a avut o alcoolemie de 1,10g %0 în sânge la momentul decesului. În consecinţă, şi acesta din urmă şi-a asumat riscul producerii unui accident în momentul în care a urcat în remorcă în stare de ebrietate.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv suferit de părţile civile, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii, ci să ofere părţilor o anumită satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele îndurate, în speţa de faţă prin pierderea intempestivă a fiului, respectiv a fratelui.

Având în vedere aceste considerente, instanţa, în baza disp. art.1391 raportat la 1382 Cod civil, a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamanţilor MMG şi MR câte 100.000 lei cu titlu de daune morale şi reclamantei RMA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că aceste sume sunt menite să asigure o justă şi echitabilă reparaţie a prejudiciului moral suferit de către aceşti reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare