Sechestru. Lipsa unei condiţii esenţiale pentru instituirea măsurii asigurătorii, respectiv necesitatea măsurii pentru conservarea dreptului.

Din coroborarea întregului material probator nu rezultă realitatea susţinerilor reclamantei, căreia îi revine sarcina probei în temeiul disp. art. 249 NCPC, în condiţiile în care instituirea măsurii sechestrului însuşi nu echivalează cu nefolosirea bunului, ci astfel cum dispune disp. art. 745 NCPC din momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele. Prin urmare, în cazul folosirii unor utilaje pentru măcinarea şi prelucrarea minereului potrivit destinaţiei acestora  conform procesului – verbal din data de 16.02.2016 întocmit de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc C. A. şi care nu se consumă prin întrebuinţare nu există pericolul alterării, degradării sau transformării acestora în fier vechi. În plus, pârâta a făcut dovada cu înscrisuri ( facturile fiscale de la filele 105 – 112 dosar ) necontestate de reclamantă, a efectuării de reparaţii în vederea întreţinerii acestor utilajelor în stare optimă de funcţionare. De altfel, societatea pârâtă, considerându-se drept proprietar al bunurilor ar trebui să manifeste un comportament diligent, care să nu pună în pericol siguranţa „propriilor” bunuri (în opinia acesteia).

Prin cererea înregistrată sub nr. 2306/118/2016 pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 06.04.2016, reclamanta SC N.M.P. SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă J.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S.M.G. SRL instituirea unui sechestru judiciar asupra bunurilor mobile cuprinse în procesul – verbal de custodie încheiat între părţi la data de 25.09.2012, respectiv:

a)Instalaţie  dezagregare (moara de măcinare minereu) – 1 bucată cu următoarele  componente:

-grup accelerare motor – reductor - pinion atac - 1 bucată;

-apărătoare coroana  = 2 bucăţi;

-şasiu UNP 300 = 1 bucată;

-tablou comandă = 1 bucată;

-sistem alimentare = 1 bucată :

-virola moară = 2 bucăţi;

-capace moară = 2 bucăţi ;

-blindaje dreptunghiulare mari = 59 bucăţi ;

-pană blindaj = 10 bucăţi ;

-şuruburi diferite dimensiuni cu care sunt asamblate şi funcţionează  instalaţia dezagregare;

b)pompă apa cu motor 37 kw - 4 bucăţi;

c)îngroşător complet - 1 bucată;

d)pompa sala 4 ţoli - 1 bucată.

În motivare, reclamanta a arătat în esenţă că este proprietara bunurilor menţionate conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 144/29.09.2010 încheiat cu SC M. P. R. SRL. Între părţile din prezenta cauză a intervenit o înţelegere privind vânzarea bunurilor de către reclamantă în favoarea pârâtei, sens în care bunurile au fost transportate la punctul de lucru al pârâtei SC S.M.G. SRL din Iacobeni şi s-a încheiat procesul – verbal de custodie din data de 25.09.2012.

Reclamanta a mai arătat că, după recepţionarea bunurilor şi începerea folosirii acestora, pârâta a refuzat să mai încheie contractul de vânzare – cumpărare şi să plătească preţul. Mai mult, aceasta din urmă foloseşte intensiv utilajele pentru măcinarea şi prelucrarea minereului exploatat la punctul său de lucru din Iacobeni, judeţul Suceava de la data primirii în custodie a bunurilor.

Reclamanta a învederat, în continuare, că pe rolul Tribunalului Constanţa este înregistrată sub nr. 7869/212/2014 acţiunea având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea bunurilor, cauză în prezent suspendată, având în vedere că a fost sesizat Parchetul cu privirea la un eventual fals în legătură cu procesul – verbal de custodie.

S-a conchis că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 972 NCPC pentru instituirea unui sechestru judiciar, măsura fiind necesară pentru conservarea dreptului societăţii reclamante, având în vedere că utilajele sunt folosite în beneficiul pârâtei, existând şi pericolul distrugerii ori alterării bunurilor prin utilizarea intensă şi neadecvată. Analiza planşelor fotografice relevă faptul că există pericolul real ca bunurile să ajungă „ fier vechi”.

Reclamanta a precizat că există un pericol real de înstrăinare a utilajelor, dat fiind că, la data de 05.02.2016, în ziarul „România Liberă” a fost publicat de societatea N.M.P. SRL un anunţ având ca obiect vânzarea utilajelor şi echipamentelor second – hand folosite în extracţia şi prelucrarea minereurilor, pentru informaţii suplimentare potenţialii cumpărători fiind invitaţi să se adreseze la sediul uzinei din comuna Iacobeni.

S-a solicitat desemnarea în calitate de administrator sechestru a domnului B. L. – D., iar la termenul de judecată din data de 31.05.2016 a domnului M. P. – R..

În drept, s-au invocat disp. art. 972 şi urm. NCPC.

În dovedirea cererii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosar, în copii xerox: articol din ziarul „România Liberă” din 05.02.2016, procesul – verbal din data de 16.02.2016 întocmit de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc C. A., imagini fotografice, acţiunea înregistrată sub nr. 7869/212/2014, procesul – verbal de custodie din 25.09.2012, contractul de vânzare – cumpărare nr. 144/29.09.2010 şi Anexa, facturi fiscale, ordine de plată, extras cont, procesul – verbal din data de 27.11.2013 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc N. G..

Pârâta SC S. M. G. SRL a formulat două întâmpinări, prin apărător şi prin consilier juridic prin care a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, apreciindu-se că litigiul este de competenţa completului învestit cu soluţionarea procesului asupra fondului dreptului în conf. cu disp. art. 974 NCPC şi art. 101 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. S-a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii introductive, întrucât semnătura nu aparţine lichidatorului judiciar, excepţia autorităţii de lucru judecat în baza disp. art. 430 – art. 431 NCPC, faţă de împrejurarea că reclamanta a mai promovat o cerere identică ce a făcut obiectul dosarului nr. 8178/118/2014 respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea nr. 776/18.03.2015.

Pe fond s-a solicitat respingerea ca nefondată a cererii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, susţinându-se că reclamanta nu a făcut dovada proprietăţii bunurilor ce fac obiectul acestei cauze şi nu a probat necesitatea instituirii sechestrului judiciar. Procesul - verbal din data de 16.02.2016 întocmit de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc C. A. nu este de natură a dovedi folosinţa abuzivă a bunurilor şi nici starea precară a acestora, ci doar constată că utilajele se aflau în stare de funcţionare la sediul societăţii N.M.P. SRL.

S-a învederat că necesarul de productivitate al pârâtei nu reprezintă un motiv pentru vânzarea utilajelor în cauză, cu atât mai mult cu cât aceste utilaje sunt relativ noi, fiind achiziţionate din anul 2012 din China şi nu se înlocuiesc după 4 ani.

Pârâta a relevat că a efectuat investiţii asupra ambelor mori de măcinare minereu pe care le deţine şi a executat recent reparaţii, înlocuiri de piese în valoare de aproximativ 280.000 lei.

În ceea ce priveşte anunţul din ziar, pârâta a arătat pe de o parte că nu a fost dat de societatea S.M.G. SRL, iar pe de altă parte că anunţul este generic şi nu se referă în mod expres la bunurile din prezenta cauză.

S-a solicitat desemnarea în calitate de administrator provizoriu a societăţii pârâte, în calitate de deţinătoare a bunului şi, în subsidiar a domnului Pop Vasile, având funcţia de director al S.M.G.  SRL.

În drept, s-au invocat disp. art. 205 şi urm., art. 972 şi urm., art. 976 alin. 1 NCPC.

La întâmpinare, pârâta a anexat înscrisuri reprezentând, în opinia sa, dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul cauzei, facturi fiscale emise în martie şi aprilie 2016 având drept beneficiar societatea S. M. G. SRL, hotărâri judecătoreşti, dovezi ale demersurilor judiciare promovate în faţa autorităţilor judiciare.

Prin Încheierea din data de 31.05.2016 a Tribunalului Constanţa, în temeiul art. 413 alin.1 pct.2 NCPC, s-a respins ca nefondată  cererea de suspendare a judecăţii formulată de pârâta SC N.M.P. SRL, motivată de introducerea unei plângeri penale împotriva Biroul Individual al Executorului Judecătoresc C. A. având în vedere, pe de o parte obiectul cauzei, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc.

Prin aceeaşi încheiere instanţa a respins proba cu interogatoriul reclamantei şi proba testimonială propuse de pârâtă, apreciind ca nefiind utile cauzei, întrucât probatoriile aflate la dosar sunt îndestulătoare pentru judecarea prezentei cauze, raportat la obiectul cererii deduse judecăţii.

Tribunalul Constanţa a respins şi cererea de verificare de scripte în referire la procesul - verbal de custodie din data de  25.09.2012  aflat la fila nr.  25 din dosar, considerând procedura a nu fi utilă soluţionării cauzei, faţă de împrejurarea că înscrisul a format obiectul  înscrierii în fals şi în cadrul dosarului de fond, acesta fiind, de altfel, şi motivul suspendării judecăţii şi trimiterii cauzei  la Parchet  pentru cercetarea falsului. În plus, un proces având ca obiect  sechestru judiciar necesită, potrivit disp. art.973 alin. 1 NCPC tocmai existenţa unui proces asupra proprietăţii bunurilor şi nu presupune clarificarea dreptului de proprietate asupra bunurilor în această cauză şi nici a celorlalte aspecte legate de dreptul de proprietate, chestiuni ce urmează a fi tranşate în dosarul de fond .

Pârâta a declarat că nu mai insistă în excepţia netimbrării cererii, excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată şi nici excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii introductive.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat în baza disp. art. 430 – art. 431 NCPC, faţă de împrejurarea că reclamanta a mai promovat o cerere identică ce a făcut obiectul dosarului nr. 8178/118/2014 respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea nr. 776/18.03.2015, urmează a fi analizată cu prioritate în baza disp. art. 248 alin. 1 NCPC.

În drept, potrivit disp. art. 431 alin. 1 NCPC „ Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată”, iar în baza disp. art. 431 alin. 1 NCPC „ Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”.

Din acest text, rezultă că elementele autorităţii de lucru judecat sunt părţile, obiectul şi cauza, care trebuie să fie aceleaşi în ambele cereri.

Verificând actele şi lucrările dosarului, precum şi cererea înregistrată sub nr. 8178/118/2014 pe rolul Tribunalului Constanţa, instanţa constată că deşi există o identitate de părţi şi de obiect, cauza cererii de chemare în judecată de faţă este diferită, invocându-se împrejurări de fapt noi legate de modificarea  structurii asociaţilor societăţii N.M.P. SRL, de o politică de exploatare diferită a acestor bunuri, anunţul de vânzare a bunurilor publicat în presă, considerente pentru care va respinge, ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra fondului cauzei instanţa reţine următoarele:

În drept, potrivit disp. art. 972 NCPC „Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condiţiile legii, a altor bunuri, prin încredinţarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 976”, iar în baza disp. art.  973 NCPC „(1)Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa de judecată va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.

(2)Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:

a)asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;

b)asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;

c)asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.

(3)În cazul prevăzut la alin. (2), partea care a obţinut instituirea sechestrului judiciar este obligată să introducă acţiunea la instanţa competentă, să iniţieze demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau să solicite punerea în executare a titlului executoriu, într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării măsurii asigurătorii.

(4)Nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) atrage desfiinţarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se constată prin încheiere definitivă dată fără citarea părţilor”.

Prin cererea înregistrată sub nr. 7869/118/2014 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta SC SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S.M.G. SRL în principal restituirea bunurilor menţionate în procesul – verbal de custodie din data de 25.09.2012 şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imposibilitatea exercitării de către reclamantă a dreptului de folosinţă asupra bunurilor.

La termenul de judecată din data de 02.06.2016, în dosarul nr. 7869/118/2014  reprezentantul convenţional al pârâtei SC S. M. G. SRL a declarat că înţelege să invoce procedura falsului referitor la procesului verbal de custodie” încheiat la data de 25.09.2012, contestând semnătura  reprezentantului convenţional a pârâtei în sensul că aceasta ar fi fals, iar autorul falsului este domnul B.L.D., administratorul societăţii reclamante N. M.P. SRL.  În consecinţă, prin Încheierea din data de 09.06.2015 a Tribunalului Constanţa s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în baza art. 307 NCPC.

Din textul de lege mai - sus citat se desprind următoarele condiţii necesare pentru înfiinţarea unui sechestru judiciar: să existe un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa să fie sesizată cu o cerere având acest obiect şi măsura să fie necesară pentru conservarea dreptului.

Reclamanta a făcut dovada existenţei pe rolul Tribunalului Constanţa a unui proces asupra proprietăţii bunurilor mobile cuprinse în procesul – verbal de custodie din data de 25.09.2012 ( dosarul nr. 7869/118/2014), ambele părţi pretinzându-se titulare ale dreptului de proprietate privind utilajele miniere enumerate în cele de mai – sus.

Instanţa reţine că bunurile în discuţie constând în utilaje folosite în extracţia şi prelucrarea minereurilor se află la punctul de lucru al societăţii pârâte S. M. G. SRL, fiind în stare de funcţionare (procesul – verbal din data de 16.02.2016 întocmit de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc C. A. ), împrejurare de fapt necontestată, de altfel, de pârâtă. Procesul – verbal din data de 27.11.2013 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc N. G. nu va fi luat în examinare de instanţă, dat fiind că acelaşi înscris a fost depus şi în cadrul litigiului înregistrat sub nr. 7869/118/2014 soluţionat de instanţă  prin Încheierea din data de 16.03.2015 a Tribunalului Constanţa.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută mai – sus, instanţa va analiza şi cealaltă condiţie a necesităţii instituirii măsurii sechestrului judiciar pentru conservarea dreptului în cele ce urmează:

Reclamanta invocă în esenţă în susţinerea îndeplinirii acestei cerinţe pe de o parte, existenţa pericolului distrugerii ori alterării bunurilor, a posibilităţii de a deveni „ fier vechi” prin utilizarea intensă şi neadecvată, iar pe de altă parte, existenţa unui pericol real de înstrăinare a utilajelor, dat fiind că, la data de 05.02.2016, în ziarul „România Liberă” a fost publicat de societatea S.M.G. SRL un anunţ având ca obiect vânzarea utilajelor şi echipamentelor second – hand folosite în extracţia şi prelucrarea minereurilor, pentru informaţii suplimentare potenţialii cumpărători fiind invitaţi să se adreseze la sediul uzinei din comuna Iacobeni.

Din coroborarea întregului material probator nu rezultă realitatea susţinerilor reclamantei, căreia îi revine sarcina probei în temeiul disp. art. 249 NCPC, în condiţiile în care instituirea măsurii sechestrului însuşi nu echivalează cu nefolosirea bunului, ci astfel cum dispune disp. art. 745 NCPC din momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele. Prin urmare, în cazul folosirii unor utilaje pentru măcinarea şi prelucrarea minereului potrivit destinaţiei acestora  conform procesului – verbal din data de 16.02.2016 întocmit de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc C. A. şi care nu se consumă prin întrebuinţare nu există pericolul alterării, degradării sau transformării acestora în fier vechi. În plus, pârâta a făcut dovada cu înscrisuri ( facturile fiscale de la filele 105 – 112 dosar ) necontestate de reclamantă, a efectuării de reparaţii în vederea întreţinerii acestor utilajelor în stare optimă de funcţionare. De altfel, societatea pârâtă, considerându-se drept proprietar al bunurilor ar trebui să manifeste un comportament diligent, care să nu pună în pericol siguranţa „propriilor” bunuri (în opinia acesteia).

Celălalt motiv privind existenţa unei intenţii a pârâtei de înstrăinare a bunurilor  rezultând din anunţul cu următorul conţinut „SC S. M. G. SRL vinde utilaje şi echipamente second – hand folosite în extracţia şi prelucrarea minereurilor. Relaţii la sediul uzinei din comuna Iacobeni, jud. Suceava, str. Minelor 20 sau la telefon 0230.577088” de natură să atragă în accepţiunea reclamantei, necesitatea instituirii acestei măsuri asigurătorii nu poate fi reţinut, de asemenea, de instanţă pentru următoarele considerente:

Pe de o parte nu există certitudinea provenienţei anunţului de la societatea pârâtă, în condiţiile în care partea în cauză susţine că nu a dat niciun anunţ de acest gen şi nu s-a făcut dovada textului scris emanând de la pârâtă şi semnat de aceasta oferit spre publicare cotidianului „ România Liberă”, iar pe de altă parte, anunţul este generic şi nu se poate deduce că pretinsa intenţie de înstrăinare vizează bunurile ce fac obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse mai – sus, Tribunalul conchide că reclamanta nu a făcut dovada ce-i incumbă în temeiul disp. art. 249 NCPC a îndeplinirii cerinţei prevăzute de lege pentru instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar, respectiv necesitatea măsurii pentru conservarea dreptului, sens în care cererea de faţă va fi respinsă, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare