În analiza pretenţiilor cu a căror soluţionare a fost investită, prima instanţă s-a raportat la prevederile art. 616, art. 617 şi art. 618 Cod civil (vechiul Cod civil), fără a clarifica însă cu referire la obiectul acţiunii introductive

Prin sentinţa civilă nr. 2192 din 31.03.2015, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 8753/182/2013 s-a admis acţiunea civilă  formulată de reclamantul L. V., în contradictoriu cu  pârâtul C. L. G., şi în consecinţă:

A fost obligat pârâtul C. L. G. să permită reclamantului L. V. accesul la proprietatea acestuia, reprezentând teren în natură agricol înscris în CF 50704 comuna Săcălăşeni nr. cadastral 50704, în suprafaţă de 5280 mp asigurându-i reclamantului trecerea cu piciorul, căruţa şi tractorul peste fondul proprietatea sa (a pârâtului), teren cu nr. topo 144 şi nr. cadastral 50716 conform variantei propuse prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmite de inginer M. I. M. şi depus pentru termenul din 06.10.2014 şi completarea la aceasta depus pentru termenul din 12.01.2015 pe traseul O-M-K-J-I 4-G-F-E-10-0 în suprafaţă de 44 mp aşa cum este precizată i în anexa grafică  2C1 cu cedarea de către reclamant a unei suprafeţe identice, redată în aceiaşi anexă pe aliniamentul I-3-3A-I, calea cea mai puţin păgubitoare, atât ca suprafaţă afectată cât şi ca lungime a traseului,netraversând alte proprietăţi şi neimpunând tăierea unor pomi fructiferi.

S-a dispus notarea în CF pe parcela cadastrală aservită ( 50716) a servituţii de trecere astfel stabilită.

Pârâtul C. L. G. a fost obligat să plătească reclamantului L. V., 3877,9 lei cheltuieli de judecată.

S-a dispus restituirea către reclamantul L. V. a sumei de 1459,08 lei reprezentând diferenţa taxa timbru  cuvenită.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul L. V. a solicitat stabilirea unei servituţi de trecere la terenul său agricol, apreciind că singura posibilitate este de a trece prin curtea şi terenul pârâtului, acesta nefiind de acord. Terenul reclamantului se află situat în intravilanul localităţii Culcea.

Prin verificarea vecinătăţii expertul topograf a constatat că suprafaţa de 5280 mp – parcela 3-4-5-6-13-12-3 nu se învecinează pe nici o latură cu un drum public, astfel că această parcelă are caracterul de loc înfundat. Tot în urma verificărilor s-a constatat că parcela 11-14-15-8-9-10-11 şi suprafaţa de 928 mp se învecinează pe latura 11-14-15 cu drumul public astfel că această parcelă nu are caracter de loc înfundat.

Reclamantul a solicitat traseul de trecere peste terenul proprietatea pârâtului pe porţiunea de teren conturate pe punctele 10-E-F-G-4-I-J-K-L-M-0-10, din anexa grafică 2 a raportului de expertiză efectuat în cauză iar pârâtul a solicitat ca servitutea de trecere să se realizeze pe terenul proprietatea lor pe porţiunea de teren conturate de punctele A-B-7-6-C-D-A din anexa grafică 2 a raportului de expertiză.

S-a constatat că varianta de trecere solicitată de reclamant a fost varianta care afectează cel mai puţin terenul proprietatea pârâtului, întrucât este cea mai scurtă şi nu a necesitat amenajări suplimentare. În varianta solicitată de reclamant porţiunea de teren conturată cu punctele 10-E-F-G-4-I-J-K-L-M-0-10 ocupă 44 mp teren din proprietatea pârâtului. În varianta solicitată de pârât, porţiunea de teren conturată de punctele A-8-7-6-C-D-A ocupă 527 mp teren din proprietatea pârâtului. În urma unui calcul efectuat luând ca preţ 1000 lei/ar, valoarea suprafeţei de 44 mp este de 440 lei, iar valoarea suprafeţei de 527 mp este de 5270 lei.

În ambele variante de servitute de trecere, reclamantul putea să cedeze o suprafaţă egală cu suprafaţa afectată de servitutea de trecere prin retragerea aliniamentului 3-4 spre interiorul proprietatea lui, astfel pârâtul nu-şi va diminua suprafaţa de teren folosită.

Potrivit art. 616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat şi care nu are ieşire la calea de publică  poate reclama o trecere  pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de al despăgubi, iar potrivit art. 617 Cod civil trecerea trebuie să fie făcută pe drumul cel mai scurt care să iasă la drum şi care conform art. 618 Cod civil ar pricinui o pagubă cât mai mică.

Astfel că în speţa de faţă, variantele oferite de pârât sunt net păgubitoare şi aduc cea mai mare stânjenire exercitării dreptului său de proprietate cât timp oferta sa viza dezafectarea unei suprafeţe din proprietatea sa, proprietate în suprafaţă de 527 mp însoţite de lucrări de scoatere a pomilor fructiferi.

De asemenea, varianta ce a pus în discuţie trecerea peste alte fonduri, pretinzându-se că proprietăţile respective au drum de acces spre cel public de la care apoi reclamantul poate intra pe proprietatea sa, a vizat scoaterea şi afectarea unor suprafeţe mult mai mari, de asemenea nu a existat acordul acestor proprietari, iar drumul presupus public este un drum particular, edificat de către aceştia în interesul exploatării fondului proprietarilor.

Instanţa a mai arătat că în speţa de faţă au fost aplicate dispoziţiile art. 616 şi următoarele din Vechiul Cod civil.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C. L. G. solicitând în principal admiterea apelului, în temeiul prevederilor art.480 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă, anularea, în totalitate, a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2192/31.03.2015 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, raportat la prevederile art. 480 alin. (3) Noul Cod de procedură civilă teza a II-a , reţinând că instanţa, în mod greşit a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, în subsidiar, schimbarea, în parte a dispoziţiilor sentinţei civile, în sensul stabilirii dreptului de servitute în favoarea reclamantului conform variantei propuse de apelantul pârât în faţa instanţei de fond, respectiv pe traseul conturat cu punctele A- B-7-6-C-D-A din Raportul de expertiză întocmit de inginer M. I. , aşa cum este arătat în Anexa grafică 2 la acest raport, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că instanţa fondului în mod greşit a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului. Aşa cum a rezultat din extrasul de C.F.50716 Săcălăşeni nr. cadastral 50716 - proprietari asupra suprafeţei de totale de 5000 mp. teren intravilan, din care face parte şi suprafaţa de 44 mp peste care instanţa a instituit servitute de trecere în favoarea reclamantului intimat, este pârâtul cu o cotă de 2/6 părţi, precum şi C. P.D. - cu o cotă de 4/6 părţi. Această persoană nu a fost chemată în judecată, iar în apel nu se poate extinde procesul faţă de alte persoane, ceea ce impune anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. Acest aspect nu a fost arătat nici de expert în Raportul de expertiză, deşi la data întocmirii primei lucrări - 29.09.2014- proprietar de carte funciară asupra terenului respectiv era şi C. P. D.. Prin urmare lucrarea de expertiză ce a fost întocmită în cauză nu poate fi apreciată ca o probă concludentă.

S-a mai susţinut că hotărârea apelată este nelegală deoarece dispunându-se notarea în cartea funciară a servituţii de trecere asupra unui teren proprietatea unei persoane nechemate în judecată s-a încălcat dreptului de proprietate, ceea ce este inadmisibil. În virtutea rolului activ, instanţa de judecată poate şi trebuie să pună în discuţia părţilor constituirea cadrului procesual, inclusiv necesitatea introducerii unor terţe persoane, fiind în prezenţa unui caz de coparticipare procesuală obligatorie. Chiar dacă instanţa nu poate introduce din oficiu alte persoane în proces, în situaţia în care reclamantul nu se conformează dispoziţiei instanţei, raportat la constituirea cadrului procesual, soluţia legală este de respingere a acţiunii pentru acest motiv, putând chiar din oficiu instanţa invoca această excepţie în orice fază a judecăţii.

Apelantul a arătat că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare şi nu admiterea apelului cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului deoarece situaţia de carte funciară s-a modificat după introducerea cererii de chemare în judecată - însă cu aproape un an înainte de a se efectua primul raport de expertiză. Instanţa de judecată la momentul pronunţării hotărârii nu cunoştea aceste aspect, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului.

În situaţia în care unul dintre coproprietari nu este chemat în judecată, cadrul procesual nu este legal constituit, reclamantul neavând posibilitatea de a formula procese distincte, în virtutea principiului disponibilităţii împotriva fiecărui proprietar, ci este obligat să-i cheme în judecată pe toţi, atunci când doreşte grevarea terenului coproprietatea acestora cu un drept cum este cel de servitute.

Un alt aspect care impune anularea sentinţei judecătorului fondului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, este cel referitor la faptul că, deşi s-a dispus notarea dreptului de servitute asupra terenului proprietatea unei persoane nechemate în judecată, faţă de această persoană, cu toate că i-a fost afectat dreptul de proprietate, instanţa de fond nu a avut în vedere obligarea reclamantului intimat la plata de despăgubiri faţă de această persoană, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 616 Cod civil.

S-a mai susţinut că instanţa de fond a soluţionat greşit procesul fără a intra în judecata fondului deoarece nu a avut în vedere faptul că pe traseul pe care s-a dispus instituirea servituţii de trecere, în favoarea reclamantului intimat, există o groapă de gunoi care se datorează dejecţiilor de la animalele apelantului pârât – fapt nearătat de expert în lucrarea sa de expertiză, deşi acest lucru a fost lesne de observat din planşele foto. În situaţia în care instituirea servituţii de trecere ar rămâne pe acel traseu, apelantul pârât ar fi obligat să îşi înceteze activitatea de crescător de animale, activitate care reprezintă singura sursă de întreţinere a lui şi a familiei sale. Instanţa de fond nu a analizat consecinţele păgubitoare mari pe care le are pentru apelantul pârât - stabilirea dreptului de servitute pe traseul dispus. La stabilirea drumului de trecere trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului fondului dominant, cât şi pe cele ale proprietarului fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să producă cea mai mică daună pentru proprietarul fondului aservit.

Apelantul a mai arătat că instanţa fondului a avut în vedere la admisibilitatea acţiunii reclamantului dispoziţiile vechiului cod civil, deşi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului cod civil – art. 617 şi următoarele, având în considerare dispoziţiile art. 6 alin. (6) din Codul Civil nou, dispoziţii care reglementează aplicabilitatea legii civile.

Intimatul L. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că la momentul promovării acţiunii a depus toate actele necesare soluţionării cauzei, extrase CF eliberate în iulie 2013, titlul de proprietate eliberat pe seama lui C.G., tatăl apelantului, certificatul acestuia de deces, făcând dovada că toate terenurile şi construcţiile în discuţie se aflau în folosinţa exclusivă a pârâtului. Prin întâmpinarea ce a formulat-o acesta nu a susţinut o altă stare de fapt, deşi obligaţia de a prezenta apărări şi a ridica excepţii îi aparţinea, iar între acestea se regăseau şi acelea de a indica şi alte persoane (celelalte) cu acelaşi interes şi cu aceeaşi calitate, sens în care culpa pentru situaţia invocată aparţine în mod exclusiv pârâtului şi drept consecinţă, în raport de criticile aduse, apelul sau este nefondat.

S-a mai susţinut că un alt traseu al servituţii este mult mai lung şi impune o suprafaţă mult mai mare de teren ce ar fi scos din circuitul agricol, transformând o suprafaţa posibil de exploatat într-una utilizată temporar şi doar drept cale de acces, impune tăierea unor pomi fructiferi pe aproape întregul traseu, toate acestea afectându-l efectiv pe pârâtul-apelant, cu concluzia împovărării proprietăţii sale şi a determinării pe seama sa a unei dezdăunări exagerate valoric.

Analizând sentinţa apelată, prin prisma criticilor evocate în cererea care a investit Tribunalul, s-a reținut:

Prin cererea înregistrată în data de 16.07.2013 pe rolul Judecătoriei Baia Mare reclamantul L. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. L., solicitând, în esenţă, obligarea pârâtului a-i permite accesul la proprietate, cu o justă şi echitabilă dezdăunare, notarea în CF a servituţii de trecere solicitate, reclamantul indicând că pârâtul deţine parcela top 144/1, nr. cadastral 50716, limitrofă cu parcelele cadastrale 50695 şi 50704, aflate în posesia sa.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 617 şi art. 619 Cod civil şi a ataşat cererii planuri de situaţie care îl nominalizau ca proprietar pe C. G., dar nu şi copia cărţii funciare în care ar fi fost reflectat dreptul de proprietate al acestuia, deşi reclamantul s-a referit la parcela topo nr. 144/1 (deci dezmembrată).

Pârâtul C. L. G. a anexat întâmpinării formulate în data de 17.09.2013 CF nr. 57 Culcea în care era înscris în 09.01.2013 nr. topo 144 cu proprietari C. I. a lui I. şi C. G..

Prin cererea înregistrată în data de 10.10.2014, ulterior discuţiilor purtate în şedinţa publică din 12.06.2014, reclamantul a învederat că numele real al pârâtului, cu care înţelege a se judeca, este C. L. G..

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză domnul expert tehnic judiciar M. I. M. a relevat că terenul aflat în folosinţa pârâtului se află situat în intravilanul localităţii Culcea, suprafaţa de 6926 mp. se identifică sub nr. cadastral 50715 (!) nr. topo 144 înscris în CF 57 Culcea, iniţial pe C. G..

În analiza pretenţiilor cu a căror soluţionare a fost investită, prima instanţă s-a raportat la prevederile art. 616, art. 617 şi art. 618 Cod civil (vechiul Cod civil), fără a clarifica însă cu referire la obiectul acţiunii introductive, care este legea civilă substanţială aplicabilă, ţinând seama de împrejurarea că reclamantul s-a referit generic la prevederile art. 617 şi art. 619 Cod civil, texte care în Noul Cod civil reglementează dreptul de trecere, ca limită legală a dreptului de proprietate privată, iar în Codul civil de la 1864 vizau dreptul de trecere ca servitute legală. Se observă că pârâtul prin obiecţiunile depuse la fila 144 din dosarul primei instanţe a citat prevederile art. 617 alin. 2 Cod civil nou, la care a făcut referire şi prin concluziile orale şi scrise. Prin apelul declarat s-a invocat de asemenea aplicabilitatea dispoziţiilor Noului Cod civil, sens în care se apreciază că prima instanţă trebuia să analizeze raportul juridic cu referire la dispoziţiile art. 6 din acest act normativ.

Apoi, prin prisma înscrisurilor noi depuse în probaţiune în apel, se reţine că potrivit CF nr. 57 Culcea, sub B4, s-a înscris ca proprietar în 19.04.2013 asupra nr. topo dezmembrat 144/1 (5000 mp), cu titlu de reconstituire -TP 49371/80/1995, numitul Conţ G., parcela respectivă fiind transcrisă în CF 50716 Săcălăşeni. În această carte funciară în 23.12.2013 în baza certificatului de moştenitor nr. 199 din 23.12.2013 emis de Notarul Public D.I.a (C. G. fiind decedat din 25.09.2004) s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moştenire legală după C. G., în cotă de 2/6 asupra terenului, în favoarea pârâtului C. L. G. şi, în temeiul contractului de vânzare – cumpărare din aceeaşi dată, cota de 4/6 s-a intabulat în favoarea lui C. P.D. (care a cumpărat de la ceilalţi doi moştenitori ai defunctului, C. V şi R. M.).

Aşadar, la data introducerii acţiunii, evidenţele de carte funciară îl indicau ca proprietar asupra suprafeţei de teren din care face parte, potrivit susţinerilor părţilor, şi cea afectată de servitute, pe C. G., despre care reclamantul avea cunoştinţă că este decedat, de vreme ce a înţeles să-şi susţină demersul procesual în contradictoriu cu unul dintre moştenitorii acestuia.

 Fără a mai face consideraţii asupra opozabilităţii faţă de terţi a drepturilor dobândite pe cale succesorală, nereflectate tabular, respectiv asupra dobândirii unor atare drepturi, în viziunea art. 887 Cod civil, se constată că întrucât între succesorii lui C. G. nu a intervenit un partaj efectiv (după cum însuşi intimatul a admis – fila 67 dosar apel), instituirea unei servituţi de trecere cu efecte în cartea funciară nu putea fi dispusă doar în contradictoriu cu unul dintre succesori. În acest context se reţine că prima instanţă a dispus notarea în CF pe parcela cadastrală aservită ( 50716) a servituţii de trecere astfel stabilită.

Dat fiind că servitutea este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, argumentul folosinţei efective a terenului doar de către pârâtul chemat în judecată, este irelevant, ca de altfel şi invocarea unei pretinse culpe (exclusive) a acestuia, în neatenţionarea reclamantului asupra modificării situaţiei de carte funciară.

Este de reţinut în acest context că însuşi apelantul a arătat că nu înţelege să solicite respingerea acţiunii reclamantului, chiar pe petitul subsidiar solicitându-se schimbarea doar în parte a hotărârii, pe varianta de servitute.

Raportat la toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, constatând că prima instanţă nu a efectuat o cercetare a fondului cererii, prin prisma textelor legale incidente

Domenii speta

Spete similare